La Bruxelles bate vântul schimbării şi este în derulare un foarte complex joc de şah al negocierilor, joc cu o dinamică extrem de rapidă în care realităţile se schimbă de la o săptămână la alta. În momentul de faţă, toţi ochii sunt pe Franţa, care încă nu a mutat decisiv şi aşteaptă momentul potrivit.
Parisul se pregăteşte
pentru evenimente care pot degenera dincolo de nivelul violenţelor foarte grave
şi extinse de la finele săptămânii trecute.
Ne
apropiem de jumătatea mandatului României la Preşedinţia Consiliului UE şi
impresia la Bruxelles este de plăcută surpriză: România produce rezultate.
Echipa de profesionişti români care gestionează această premieră românească a
reuşit finalizarea negocierilor pentru 82 de dosare legislative cu impact major
la nivelul UE şi al vieţii cetăţenilor europeni.
Sigur că totul a început cu celebrul referendum şi acum riscă să
producă cel mai mare fiasco politic în istoria Marii Britanii şi să
aducă daune masive Uniunii Europene.
Franţa şi Germania au pus deoparte diferenţele oficiale şi au reînnoit acordul lor de prietenie prin Tratatul de la Elysee semnat la Aachen. Dar convergenţa lor a venit după mai multe încercări eşuate şi după semnarea unui acord secret, anexă la tratat, între cele două părţi.
Prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a declarat recent că dacă România nu intra în Uniunea Europeană, Vladimir Putin proceda cu ţara noastră aşa cum a făcut-o cu Ucraina. Ştim toţi că Peninsula Crimeea a Ucrainei a fost anexată de Rusia în 2014. dar cât de sigure sunt graniţele noastre, atât ca stat mic din prezent cât şi ca naţiune? Vă voi vorbi în cele ce urmează, din nou despre Iniţiativa celor trei Mări
Azi se va tranşa problema. Dar nu e deloc sigur care va fi soluţia şi, din această cauză, să vedem ce-ar implica cele trei scenarii pe marginea cărora se negocia intens la Bruxelles chiar şi aseară târziu, cântărindu-se avantajele şi riscurile ieşirii din joc a FIDESZ, partidul care, mai ales în ultimii ani, a provocat nenumărate probleme de imagine (dar nu numai) familiei politice a dreptei europene.
În timp ce scriu, întristat, se răspândeşte vestea crimei de la Utrecht. Unde s-a deschis focul asupra pasagerilor unui tramvai. Ieri au fost îndoliaţi israelienii. Cu trei zile în urmă, neozeelandezii. Dar până când?
Săptămâna cea mai lungă pentru Brexit şi pentru premierul britanic
Theresa May a intrat în prelungiri. Asta după ce Premierul britanic a picat testul la toate materiile: acordul său întărit de ceva asigurări
europene nu a trecut peste Avocatul General al Statului britanic, care a
găsit aceeaşi situaţie ca în noiembrie cu acordul său.
În Serbia au loc de mai multe luni proteste împotriva preşedintelui Aleksandar Vučić. De sâmbătă, situaţia s-a complicat, după ce demonstranţii au luat cu asalt televiziunea de stat şi au încercuit palatul prezidenţial.
Dacă decenţa stăruitoare, romantismul înflăcărat sau alte infirmităţi
sufleteşti vă obligă să credeţi în existenţa democraţiei, e bine să vă
strîngeţi toţi trei-patru la un loc şi să căutaţi altă planetă. Acasă,
în UE, aşa ceva nu mai există. Acolo unde lumina, odată, democraţia, se
joacă, acum, o farsă cu implanturi creţe şi măşti solemne.
Este întrebarea care domină acum unele medii politice şi de afaceri,
cele din zona unde se construiesc marile jocuri ale planetei şi,
câteodată, de exemplu acum, ar putea să se înfrunte ambiţii mai vechi
sau mai noi, cu mize economice enorme dar şi cu finalităţi politice cel
puţin spectaculoase.
Indiferent de deciziile care, din nou, au fost amânate la Londra pentru a
se reuşi o presiune maximă asupra reuniunii de joi a Consiliului
European, problema Brexit va fi una dintre marile teme de atac în
campania pentru europarlamentare.
E aproape ca într-o piesă de Shakespeare: Brexit sau niciun Brexit, aceasta este întrebarea! După votul de marţi de la Londra, orice este posibil. Premierul britanic Theresa May este în faţa unei dezordini totale.
În arhivele lăsate moştenire de predecesorii săi, în lecţiile lăsate de
Margaret Thatcher moştenitorilor săi spirituali, Theresa May a găsit un
vast set de dovezi ale modului în care, timp de decenii, diplomaţia
britanică a reuşit să-şi impună absolut toate dezideratele în faţa
blocului european, mizând fără încetare, într-o strategie ajunsă la
perfecţiune, pe nehotărârea şi lipsa de unitate a partenerilor de pe
continent.
A fost ziua doamnei May în Camera Comunelor. S-a sfârşit iarăşi prost,
amorsând un dezastru de asemenea amploare încât, deloc simbolic, ar fi
pe deplin justificată trimiterea unui semnal universal de urgenţă (mayday).
Alegerile prezidenţiale din Ucraina intră în linie dreaptă,
pentru primul tur din 31 martie. Dacă nici un candidat nu va obţine
majoritatea voturilor, se intră în turul doi, care va avea loc la 21
aprilie. Suntem, deci, în preajma aşezărilor pentru runda finală, dar
sondajele de opinie şi tendinţele sunt departe de a fi clarificate.
Haosul britanic a ajuns în punctul său de explozie, adică la momentul în
care trebuie luată o decizie. Tehnic nu se poate altfel, cu toate că
politicienii de la Londra au încercat să tragă de timp până în ultima
secundă, folosind toate tertipurile aplicate în trecutul colonial pentru
a gera oarecum momentul spargerii Imperiului Britanic.
Parlamentul de la Londra supune marţi din nou la vot înţelegerea de Brexit. Bruxellesul nu a livrat, aşa cum se spera, o formulă magică. Dacă Theresa May va pierde votul, Brexitul va fi probabil amânat.
Dacă vă doreaţi încă un Preşedinte, îl aveţi, în persoana lui Emmanuel
Macron. Dacă tînjaţi după un Împărat reformator, puteţi conta pe
acelaşi supradotat. Macroleon Bonaparte lucrează la viitorul Europei şi,
spre ruşinea opiniilor contrare, la îmbunătăţirea dumneavoastră umană.
Obţinerea Autocefaliei
de către Bierica Autocefală Ortodoxă Ucraineană (BAOU) a reprezentat un eşec geopolitic pentru Federaţia Rusă, care pierde
aproximativ 1/3 din totalul enoriaşilor săi, punând
sub semnul întrebării statutul Rusiei de a reprezenta cea mai mare biserică
ortodoxă, situaţie dată şi de moştenirea sovietică, unde doar aproximativ 20%
din populaţia rusă se declară ca fiind ortodoxă.
