Noul ministru de Interne al Italiei anunţă un recensământ asupra romilor, luând în considerare expulzarea celor din alte ţări 9

Falia atlantică ameninţă România. Dependentă economic de UE şi militar de SUA, ţara noastră riscă să cadă între liniile frontului care spulberă coeziunea postbelică a Occidentului. Ce putem face? Să ne regăsim coerenţa şi predictibilitatea în politica externă. Şi să devenim pro-activi în perspectiva summit-ului de la Bucureşti al Iniţiativei celor Trei Mări şi a preşedinţiei Consiliului UE, prin iniţierea unui tot mai necesar summit UE-SUA.

Matteo Salvini, noul ministru de Interne italian şi reprezentatul în coaliţia de guvernare al  partidului Liga Nordului, a declarat ieri la un post TV, că Italia are intenţia să dispună organizarea „unei recenzări a populaţiei Roma din Italia pentru a vedea exact cine sunt, unde sunt şi în ce număr“ , cu precizarea că informaţiile respective vor fi notate într-un „registru“.

Angela Merkel a câştigat timp. Coaliţia de guvernare nu se destramă, cel puţin deocamdată. Dar controversa nu este soluţionată. Iar şefa executivului are de îndeplinit o misiune imposibilă, consideră Katharina Kroll.

Cu ceva ani în urmă, când realizam un ciclu de documentare TV sub egida Academiei Franceze, a Clubului de la Roma şi a Academiei Române, am avut ocazia să-l întâlnesc foarte des pe Alexander King, unul dintre fondatorii instituţiei care grupa în acel moment, alături de cei de la Bilderberg, tot ce însemna avangarda gândirii novatoare în cele mai diverse domenii ale activităţii umane.

Problemele deosebit de ample ridicate de situaţia statului de drept din Polonia sunt din nou considerate de europarlamentarii europeni ca fiind într-atât de importante şi urgente încât au necesitat o nouă dezbatere în plen şi au justificat o scrisoare adresată domnilor Juncker şi Timmermans de către preşedinţii principalele grupuri politice din legislativul comunitar.

Se vor întâmpla foarte multe lucruri şi urmează să apară noi seturi de propuneri legislative care se vor afla pe agenda Consiliului European de la finele acestei luni.

La finele acestei luni, urmează o reuniune a Consiliului European a cărei agendă şi concluzii provizorii arată că mizele sunt ridicate foarte sus, tocmai fiindcă a crescut în proporţii geometrice sentimentul de nelinişte creat de disensiunile majore din spaţiul euroatlantic.

„NATO şi UE au finanţat şi susţinut public statul paralel”. Afirmaţia îi aparţine liderului PSD, Liviu Dragnea. A făcut-o la o zi după ce 100 de mii de membri ai partidului său au fost aduşi la Bucureşti, pentru a protesta împotriva „statului paralel”, o expresie bizară cu care e descrisă, în chip peiorativ, independenţa justiţiei.

Aşa cum era de aşteptat şi de blestemat, nimeni nu se deranjază să reclame dispariţia poporului din societăţile europene. În fond, nu începi să scotoceşti după ceva ce ţi-ai dorit, cu tot dinadinsul, să pierzi.

Anunţul făcut de cancelarul austriac Sebastian Kurz a fost echivalent cu explozia de mai mult timp anticipată a unei bombe şi care poate amorsa foarte multe alte asemenea aflate în arsenalul mişcărilor populiste sau/şi de extremă dreapta din multe ţări europene.

De cȃteva săptămȃni, urmȃnd ieşirii unilaterale a SUA din acordul cu Iranul, relaţia dintre Europa si SUA a devenit din ce in ce mai tensionată, luȃnd ȋn ultimele zile forma unui meci al declaraţiilor ȋntre liderii lumii, ajutaţi de emisarii lor.

Fără doar şi poate, în alte timpuri s-ar fi numit „mic dicţionar de buzunar al Parisului românilor!“ Astăzi însă este cu mult mai mult: infinitul dicţionar de... telefon mobil al Parisului românilor. Deocamdată!

Ce se întâmplă în Europa? Cine e de vină pentru acuta criză a stângii? Dar a democraţiilor liberale? Ajunge să se acuze Rusia lui Putin? Ori au o parte de vină şi laşitatea, prostia şi abandonarea propriilor identităţi?

Un mesaj comun care este doar rezultatul logic al similarităţii platformelor partidelor cu ideologii populiste şi extremiste de dreapta care sunt acum la putere în Italia şi Austria? Atunci explicaţia ar fi rapidă şi simplă, iar articolul ar trebui să se încheie aici.

Duminică, slovenii au mers la urne pentru al nouălea scrutin organizat de la obţinerea independenţei. Alegerile au fost provocate de demisia premierului Miro Cerar, care a condus, din 2014 încoace, o coaliţie formată din formaţiunea pe care o conduce - Centrul modern, din social-democraţi şi din Partidul Democratic al Pensionarilor. Vedetele acestei consultări electorale au fost un fost premier şi un fost imitator.

Netanyahu vrea să-i convingă pe europeni să renunţe la acordul nuclear cu Iranul. Angela Merkel susţine o strategie diferită. Va putea ea convinge în politica externă? Christoph Strack are îndoieli că o va face.

Chişinăul are în continuare un primar proeuropean, după ce Andrei Năstase a reuşit să îl învingă în turul secund al alegerilor municipale pe contracandidatul său, venit din rândul partidului socialist, Ion Ceban. Cu o prezenţă la vot de doar 37%, actualul edil este ales doar pentru un an de zile, asta după ce fostul primar, Dorin Chirtoacă a demisionat la începutul anului în urma unui scandal de corupţie.

Sfîrşitul democraţiei europene se apropie. Ştim, deja, cu uşurarea celui ce  primeşte flori pe ultima treaptă a eşafodului, că anihilarea libertăţii europene va fi celebrată prin alegeri repetate, libere şi inutile. Confirmarea vine de la Roma.

Roma, 1 iunie - Scriu aceste rânduri după câteva ore petrecute la Roma, la invitaţia Fundaţiei Flying Angels şi a neobositului consul onorific al României la Genova, Massimo Pollio. Dineul de gală al fundaţiei - care ajută copii cu probleme medicale grave, inclusiv din România, să fie trataţi în Italia - s-a desfăşurat la Palazzo Colonna, practic gard în gard cu Palatul Quirinale, sediul Preşedinţiei Republicii Italiene.

Steve Bannon, fost ofiţer în Marina Statelor Unite, fost bancher în cadrul Goldman Sachs, producător de filme la Hollywood şi eminenţa cenuşie a ultimilor ani din spatele publicaţiei conservatoare Breitbart, a fost numit în 2015 de Bloomberg drept „cel mai periculos agent politic din America“.

Parlamentul European a adoptat cu 456 voturi „pentru“, 147 „împotrivă“ şi 49 de abţineri, una dintre cele mai aşteptate legislaţii cu relevanţă şi aplicabilitate europeană, îndelung aşteptată şi foarte dur negociată, inclusiv cu intervenţia multor şefi de state şi guverne.