Populiştii italieni atacă Franţa mai ceva decât dictatorii sud-americani 5

Mai mulţi migranţi în câmpul muncii, rezultate mai bune la şcoală. Conform OECD, procesul de integrare a străinilor în Germania este pe drumul cel bun. Cea mai mare provocare rămâne problema migranţilor fără şcoală.

Răspunsul ar trebui să fie nu unul conjunctural, ci să facă parte din proiectul nostru de ţară, pe cât de des proclamat ca vital pentru naţiune, de atâtea ori dovedit absolut imposibil datorită incapacităţii clasei politice de la noi de a trece la un stadiu creativ şi, prin asta, condamnându-ne la izolarea excentrică de azi. Asta este cauza pentru care, la nivel naţional, nu ştim şi nici nu pare să vrem să ştim cu cine să jucăm alături.

Şeful diplomaţiei de la Bucureşti a fost audiat ieri în comisia de afaceri externe a Parlamentului European. Vizita n-a trezit prea mult interes: din cei 71 de membri au fost prezenţi doar 18. Şase dintre aceştia erau români.

Premierul britanic ar trebui să facă un bine ţării sale şi să oprească haosul numit Brexit. Theresa May ar trebui să anuleze plecarea din UE şi să convoace alegeri anticipate.

Joi, 17 ianuarie, Preşedintele rus Vladimir Putin a făcut o vizită de stat cu toate onorurile la Belgrad, înainte de Boboteaza pe stil vechi, celebrată odată de Rusia şi Serbia deopotrivă.

Devine din ce în ce mai vizibilă detaşarea noastră reală, treaptă cu treaptă, de toate dezbaterile reale ale Europei şi îndepărtarea de tensiunile care însoţesc actuala refacere a viitoarei hărţi de putere şi alianţe pe care o presupune viitorul proiect european.

Faptul că viitorul Parlament European va avea două grupuri ne-clasice, unul eurosceptic şi altul anti-european de-a dreptul, pare să devină un loc comun. Azi avem circa 30-33-35% dintre votanţii europeni adepţi ai partidelor naţionaliste, populiste, islamofobe, eurofobe, antisemite deseori, cu toate nuanţele posibile.

Atîtea cazne setate fin, şpagate cu tălpile lipite, perversiuni labirintice şi proceduri obscure pentru a-ţi îngropa de viu adversarul! Merită? E esenţial! Nesuprimaţi, britanicii ar dovedi că există viaţă, apă, oxigen şi net în afara UE. Mai mult, elita managerială occidentală ar fi expusă democraţiei pe care o detestă, ca orice păianjen împiedicat să-şi ţeasă pînza împrejurul lumii.

În acea zi, la Aix-la-Chapelle (Aachen), Emmanuel Macron şi Angela Merkel vor semna textul unui acord în 16 pagini care este destinat să arate, în aceste timpuri de incertitudini asupra solidităţii şi credibilităţii proiectului european, că la nivelul celor două ţări, motorul real al dezvoltării pe continentul nostru, există dorinţa fermă de a acţiona imediat şi cu toată forţa lor considerabilă în sensul aprofundării cooperării şi integrării.

Un dicton spune că e dificil, dureros şi contraproductiv să câştigi cu eforturi războiul şi să pierzi pacea. Mai important, lupta şi victoria la masa verde, la negocierile finalului de conflict şi criză, sunt apanajul marilor strategi şi a politicienilor de geniu.

Scena este fabuloasă şi merită să figureze în orice viitor manual de „good governance“ şi, în general, în orice carte despre politicieni şi despre responsabilitatea ce ar trebui să le revină în exercitarea mandatului pe care l-au primit din partea alegătorilor. Mai ales în momentele de maximă criză în care se află în balanţă însăşi soarta naţiunii lor.

Rătăcirea britanică ne priveşte de două ori: complică mandatul românesc de la Consiliul UE şi afectează jumătatea de milion de compatrioţi trăitori în Regatul Unit. Brexit a devenit prima provocare pentru preşedinţia română de la Bruxelles. Pentru că s-a amplificat riscul separării, peste 73 de zile, a Marii Britanii de UE fără un acord, cu tot haosul pe care-l implică această ipoteză. Ce soluţii există?

Se poate oare ca Marea Britanie să transmită oficialilor de la Bruxelles că este gata să anuleze cererea de activare a art. 50, solicitându-le acordul pentru ca lucrurile să revină la punctul de dinainte de referendumul pentru BREXIT, eventual reluat pentru a se da un paravan de credibilitate acestui haos de proporţii inimaginabile pentru ceea ce înseamnă prestigiul şi nivelul de predictibilitate al politicii Marii Britanii?

Marea Britanie a jucat întotdeauna rolul de echilibru în Europa în raport cu binomul franco-german. Prezenţa celei de-a treia ţări ca greutate la vot – prin prisma economiei – a doua din UE – şi a populaţiei, a făcut ca echilibrul să fie menţinut, iar Uniunea Europeană să nu rişte în nici un moment să

Viorica Dăncilă a venit ieri în PE, ca să prezinte programul preşedinţiei Consiliului UE pentru prima parte a anului 2019. Trei lucruri au sărit în ochii deputaţilor aflaţi în sală.

Cetăţenii localităţilor din apropierea frontierei dintre Republica Irlanda şi Irlanda de Nord se pregătesc pentru ce-i mai rău. Brexitul reînvie demonii unui conflict pe care mulţi europeni par să-l fi uitat.

Referendumul care a decis în favoarea ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană ajunge astăzi să-şi provoace ultimele efecte. Indiferent de sensul votului din această seară din Parlamentul britanic, el a produs deja efecte adverse enorme ce se vor prelungi la nivelul societăţii şi economiei unei ţări confruntate, brusc, cu o realitate pentru care, de-abia acum, toată lumea recunoaşte cu nevinovăţie că nu fusese deloc pregătită.

Polonia şi Italia vor fi protagonistele „noii primăveri europene“, a spus la Varşovia Matteo Salvini, viceprim-ministru şi ministru de Interne în guvernul Italian, după întâlnirea avută cu Jaroslaw Kaczynski, şeful partidului conservator naţionalist „Dreptate şi Adevăr“ aflat la guvernare în Polonia.

O evidenţă: saltul tehnologic nu reprezintă nicio garanţie că utilizatorii conştientizează efortul intelectual de sub carcasa aparaturii pe care o folosesc zilnic. Dimpotrivă. Avem o doză de indiferenţă faţă de aceste realizări. Nu le preţuim.

De la Revoluţia Franceză încoace, la întrebarea „cum să distrugi mai rapid o mişcare de revoltă care pune în primejdie sistemul“ răspunsul este acelaşi.

După o postare pe contul de Facebook a fostului prim-ministru ucrainean, Iulia Timoşenko cu privire la situaţia economică a ucrainenilor, site-ul rus de ştiri Sputnik (cu domeniul în Polonia: sputnik.pl) a realizat un articol prin care vrea să inducă ideea că situaţia economică grea din Ucraina este cauzată de Polonia.