Xi Jinping vrea denuclearizarea întregii Peninsule Coreea. Urmează reunificarea?
0
Pe 15 aprilie, la Phenian se vor aniversa 101 ani, de la naşterea lui Kim Ir-sen. Nu este exclus ca un asemenea moment să fie precedat, marcat sau urmat, de o testare demonstrativă, reuşită sau nu, a unei rachete nord-coreene, cu efect pur propagandistic. Indiferent de decizia lui Kim Jong Un, în această privinţă, întrevederea dintre preşedintele Chinei, Xi Jinping şi secretarul de stat american John Kerry anunţă o epocă nouă, pe tărâm coreean.
Aşteptată cu interes maxim, în capitalele statelor implicate în situaţia tensionată generată de Phenian, în Peninsula Coreea, întâlnirea dintre preşedintele chinez Xi Jinping şi secretarul de stat, John Kerry a confirmat determinarea liderului de la Beijing, pentru aplanarea crizei actuale, în relaţiile dintre cele două state coreene şi aliaţii lor regionali.
Atent cu oaspetele său, pe care l-a primit relaxat, cu zâmbetul pe buze, preşedintele Chinei şi-a reamintit ultima vizită, pe care Kerry a făcut-o în capitala chineză, în luna mai 2009, când conducea comitetul pentru relaţii externe, a Senatului SUA.
Nuanţat în aprecierea interlocutorului american, Xi Jinping l-a descris pe acesta - şi presa din Beijing a publicat asemenea detalii -, ca pe un veteran al politicienilor de peste Ocean, adăugând că el apreciază angajamentul lui John Kerry, pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale, dintre Statele Unite ale Americii şi Republica Populară Chineză.
De altfel, jurnaliştii chinezi au remarcat faptul că secretarul de stat Kerry este al doilea membru al cabinetului american, care s-a întâlnit cu preşedintele Chinei - primul fiind Jacob Lew, secretarul trezoreriei SUA, care a poposit în luna martie, la Beijing -, de când Xi Jinping a devenit liderul numărul 1, în statul chinez.
Asemenea dialoguri, a remarcat preşedintele Xi Jinping, au reflectat marea importanţă pe care atât China, cât şi Statele Unite o acordă legăturilor dintre cele două ţări.
Practic, aici fiind vorba de superputerea lumii şi puterea regională care acum, de pe locul secund, în ierarhia economică mondială, după cum se ştie...îi suflă Americii în ceafă.
Preşedintele Chinei consideră că raporturile bilaterale, dintre Beijing şi Washington D.C., au intrat într-o perioadă istorică nouă, luând în calcul şi instituirea unor guverne noi, în cele două metropole menţionate.
Cu plăcere, dar şi cu eleganţă diplomatică, Xi Jinping a reamintit discuţia telefonică cu omologul american, din ziua în care el a fost ales ca preşedinte al Chinei, afirmând că atunci, el şi Barack Obama au reafirmat angajamentul lor, pentru dezvoltarea de noi relaţii, între cel mai puternic stat al lumii şi cea mai populată ţară.
Dintr-o asemenea perspectivă, Xi Jinping şi-a exprimat încrederea că abordările ambelor părţi vizează o orientare strategică, pe termen lung, bazată pe dialog şi cooperare, marcate de o atitudine pozitivă, diferenţele de opinii fiind soluţionabile în spiritul respectului mutual şi parteneriatului lor substanţial.
Noul tip de relaţii chino-americane - în opinia preşedintelui Chinei - ar trebui să ţină cont de faptul că sunt raporturi între puteri majore ale acestui timp, realitate în baza căreia dialogul trebuie să exprime egalitatea interlocutorilor, încrederea mutuală, toleranţa, cooperarea, prosperitatea şi învăţarea mutuală reciprocă.
Ultima sintagmă fiind varianta chineză pentru ceea ce americanii numesc "lecţii învăţate", de pildă, în teatrele de operaţiuni militare - oficialul chinez vizând însă aspectele integratoare, de ordin geopolitic, precum arealul coreean.
Conştient de rolul decisiv al liderilor, în situaţii de criză internaţională, precum cea provocată de Kim Jong Un, şeful regimului comunist nord-coreean, preşedintele Xi Jinping a reiterat - în faţa lui John Kerry - importanţa comunicărilor la nivel înalt, declarând că i-ar place să menţină contactul telefonic cu omologul american, astfel încât asemenea convorbiri să fie în beneficiul dialogurilor substanţiale, strategice şi economice, confirmând, astfel, relevanţa consultărilor de la preşedinte la preşedinte.
Profitând de receptivitatea secretarului american de stat, Xi Jinping a exprimat convingerea că, pe plan economic, se vor găsi noi zone şi se vor lua măsuri care ar putea avea drept efecte pozitive:
1.) diminuarea îngrijorărilor de ordin mutual şi
2.) descurajarea politizării problemelor economice.
De altfel, China şi Statele Unite au emis, până acum, trei comunicate comune, care reiterează dorinţa:
I. respectării intereselor fundamentale, ale fiecărei părţi;
II. abordării, într-o manieră corespunzătoare, a diferenţele de vederi, într-o problemă sau alta şi
III. protejării relaţiilor globale de o intervenţie majoră, aluzia fiind la aceea de ordin militar, precum nu ar fi fost exclus să se întâmple îm Peninsula Coreea, dacă rebelul Kim Jong Un ar fi continuat escaladarea tensiunilor politico-militare.
Mai concret, Xi Jinping a transmis, prin John Kerry, lui Barack Obama, dorinţa ca nu doar acum - în cazul nefericit al dosarului geopolitic nord-coreean -, ci şi pe viitor, China şi Statele Unite ale Americii să interacţioneze pozitiv în zona Asia-Pacific.
Cum?
Intensificând comunicarea.
Promovând coordonarea pe probleme regionale şi internaţionale.
Urmărind salvgardarea păcii, stabilităţii şi prosperităţii regionale şi mondiale.
Cu alte cuvinte, de China este nevoie nu doar pentru a tempera un dictator tânăr, nervos, lipsit de experienţa conducerii unei ţări aflate pe marginea prăpastiei economice, precum Kim Jong Un, ci şi pe plan internaţional, unde XI Jinping îşi doreşte, în timp, un tandem inedit, dar cu o forţă covârşitoare. Cel format de SUA şi China.
Nu în ultimul rând, preşedintele chinez a declarat că se aşteaptă ca vizita, de acum, a secretarului de stat american, la Beijing, să menţină ritmul ascendent, de dezvoltare a relaţiilor bilaterale.
În traducere liberă? China va calma spiritele războinice, la Phenian, dar şi SUA vor trebui să îşi asume paşii adecvaţi detensionării peninsulei locuite de un singur popor, despărţit în două state, în urma războiului fraticid, din veacul trecut.
Ce vrea China, în Peninsula Coreea?
Denuclearizarea totală. Adică susţine opinia americană că Phenianul trebuie să renunţe la programul de înarmare nucleară. Dar şi Statele Unite să îşi retragă tehnica de luptă cu muniţie nucleară, de pe teritorul Republicii Coreea.
Kerry a recunoscut că este o perioadă dificilă în lume, marcată de dificultăţile economice, dar şi de criza din Peninsula Coreeană, programul nuclear iranian, războiul civil din Siria şi situaţiile, nu tocmai paşnice, din Orientul Mijlociu.
El a exprimat convingerea că Statele Unite doresc să conlucreze cu China, atât la nivelul celor doi preşedinţi, cât şi prin sporirea numărului vizitelor la nivel înalt, acestea fiind căi pragmatice de abordare, în comun, a provocărilor lumii de azi.
Denuclearizarea Republicii Populare Democrate Coreene - dorită insistent de SUA, reiterată acum de John Kerry -, completată cu aceea a întregii peninsule - aşa cum a declarat preşedintele Chinei -, dacă va depăşi momentul declaraţiilor politice şi va deveni o realitate, atunci ar deschide uşa spre un alt moment.
Cel al reunificării paşnice.
În acest caz, Beijingul ar pune o singură condiţie, deja cunoscută. Retragerea trupelor americane, din Republica Coreea.
Pe care Washingtonul ar putea să o accepte, cu condiţia organizării de alegeri libere, concomitente, cu observatori internaţionali, în ambele state coreene.
Un context în care, peninsula nu va sta sub drapelul Phenianului, ci sub steagul unificator şi prosper al Seulului.
Scenariul unificării celor două republici coreene putând fi unul concretizat pe parcursul celor două mandate previzibile, ale preşedintelui Xi Jinping.
Ce ar avea de câştigat China?
Un stat vecin unificat, democrat, fără trupe străine şi stabil, cu care schimburile economice multiple ar fi avantajoase. Atât pentru Beijing, cât şi pentru Seul.
Şi ce va face Kim Jong Un?
Probabil că între o retragere, fără torţe, undeva, în podişul Tibet şi Elveţia, va alege oraşul Berna, în apropierea căruia a studiat şi a trăit aproape un deceniu.
Deşi, după cum se ştie, în spatele surâsurilor diplomaţiei chineze stau decizii, deseori, mai ferme.
______________________________________________
În videoclipul de mai sus, tancuri ale armatei chineze continuă să afluiască spre frontiera cu Republica Populară Democrată Coreeană. Nu pentru o confruntare cu trupele americane, ca în războiul de la mijlocul veacului trecut...
Doar pe 15 aprilie se aniversează, la Phenian, 101 ani de la naşterea bunicului lui Kim Jong Un, celebrul Kim Ir-sen. Cu ce focuri de artificii vom vedea.
Se încarcă comentariile...
