Xi Jinping revoluţionează Armata chineză. Cum devine China titanul militar al Asiei în locul Statelor Unite

Xi Jinping revoluţionează Armata chineză. Cum devine China titanul militar al Asiei în locul Statelor Unite

Distrugator chinez Changchun la parada Marinei militare de pe 23 arpilie 2019 FOTO EPA-EFE

Liderul chinez Xi Jinping a remodelat Armata de Eliberare a Poporului într-o forţă care se apropie vertiginos de nivelul forţelor armate americane şi în unele cazuri, chiar l-a întrecut. O victorie a Americii în faţa unui eventual război regional cu Beijingul nu mai este asigurată, notează Reuters într-o analiză.

În 1938, în mijlocul unei lungi campanii de a aduce China sub conducerea Partidului Comunist, liderul revoluţionar Mao Zedong a scris: „Oricine are o armată are putere“.
 
Xi Jinping, ultimul succesor al lui Mao, a pus acest dicton la inimă. S-a instalat drept comandant-şef şi a preluat controlul armatei de două milioane de chinezi, Armata de Eliberare a Poporului (AEP). Este cea mai mare reformă a AEP de când Mao a condus-o spre victorie în războiul civil al ţării şi a fondat Republica Populară în 1949.
 
Xi a accelerat orientarea AEP către puterea navală în loc de forţele tradiţionale terestre. El a destrămat birocraţia militară a epocii maoiste. O nouă ierarhie duce direct la Xi ca şef al Comisiei Militare Centrale, cel mai important corp administrativ militar al Chinei. Conducerea operaţională navală, cea privind sistemele de rachete, aeriană, terestră şi forţele cibernetice au fost separate de administraţie şi instruire-o structură despre care analiştii chinezi şi occidentali spun că este împrumutată de la Armata americană.
 
Liderul chinez nu numai că revoluţionează AEP, ci face o serie de mişcări care transformă atât China, cât şi ordinea mondială. El a abandonat hotărârea lui Deng Xiaoping care spunea că statul chinez trebuie să-şi ascundă forţa şi să aştepte momentul potrivit. Jocul aşteptării a luat sfârşit. 
 
Discursurile lui Xi sunt presărate cu referinţe la „visul chinez”, în care o civilizaţie antică îşi revine din umilinţa invaziilor străine şi îşi recâştigă locul de drept ca putere dominantă în Asia.
 
Efortul include iniţiative precum proiectul-mamut Centura şi Drumul şi planul „Produs în China 2025“, prin care Xi vrea să transforme ţara într-un producător gigant de tehnologie avansată. Însă cea mai îndrăzneaţă măsură este expansiunea puterii militare a Chinei, prin reformarea AEP, cea mai mare forţă de luptă a lumii. În centrul viziunii sale de reînnoire naţională este o armată loială, neatinsă de corupţie, care trebuie să fie mereu pregătită să lupte şi să câştige.
 
Mişcarea sa de a proiecta puterea peste hotare a fost însoţită de către un joc de putere acasă. Xi a eliminat peste 100 de generali acuzaţi de corupţie sau trădare, potrivit presei oficiale de stat.
 
Pentru prima dată de când comercianţii portughezi au ajuns pe coastele chineze acum 500 de ani, China are capacitatea militară de a domina apele din apropierea coastelor sale. Un conflict între China şi SUA în aceste ape ar fi distructiv şi sângeros, în special o luptă în ceea ce priveşte Taiwanul, potrivit unor ofiţeri americani. Şi în ciuda faptului că de la sfârşitul Războiului Rece America nu a avut o putere militară care să rivalizeze cu ea, nu există nicio garanţie că în acest caz ar câştiga.
 
„SUA ar putea să piardă“, a spus Gary Roughead, copreşedinte al unei analize a strategiei de apărare a administraţiei Trump, publicată în noiembrie. „Chiar ne aflăm la un punct de cotitură în istorie“. În raportul său şi al colegilor săi, Roughead a avertizat: Statele Unite se confruntă cu „o criză de securitate naţională“, în special din cauza creşterii puterilor militare ale Chinei şi Rusiei. „Superioritatea militară a SUA nu mai este asigurată şi implicaţiile pentru interesele americane şi pentru securitatea americană sunt severe“, concluzionează raportul.
 
Este clar că Xi îşi doreşte să pună punct erei dominaţiei SUA în Asia. „În ultimă instanţă, popoarele din Asia trebuie să conducă afacerile din Asia, să rezolve problemele Asiei şi să susţină securitatea Asiei“, a spus liderul chinez într-un discurs din 2014 privind securitatea naţională, susţinut în faţa liderilor străini.
 
Reuters notează că această analiză a sa privind rolul lui Xi Jinping în reorientarea Armatei de Eliberare a Poporului este bazată pe interviuri cu 17 actuali şi foşti ofiţeri militari din China, Statele Unite, Taiwan şi Australia, mulţi dintre ei având legături foarte apropiate cu Beijingul.
 
La Washington, puterea militară proeminentă a lumii se mobilizează pentru un răspuns. După decenii petrecute în aşteptarea ca Beijingul să devină un partener cooperant în afacerile internaţionale, SUA tratează acum China ca pe un competitor strategic hotărât să le ia locul ca forţă dominantă a Asiei.
 
În mare parte ca reacţie la această provocare, Washingtonul creşte cheltuielile pentru apărare, reconstruindu-şi marina militară şi dezvoltând în ritm alert arme noi, în special rachete convenţionale de rază mai lungă. SUA îşi extind legăturile militare cu alte puteri regionale, inclusiv Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Australia, Singapore şi India. Şi mai conduc o campanie internaţională diplomatică şi informaţională pentru a contracara atacurile cibernetice ale Chinei, spionajul tradiţional şi furtul de proprietate intelectuală. Această campanie include şi eforturi de a limita accesul global al companiilor chineze de telecomunicaţii Huawei şi ZTE.
 
Ascensiunea AEP nu este doar produsul lui Xi. Zeci de ani de creşteri majore în cheltuielile privind apărarea au dus la crearea unui arsenal de arme performante; milioane de soldaţi au fost mobilizaţi. Dar corupţia devenise endemică.
 
Cei doi predecesori ai lui Kim, Jiang Zemin şi Hu Jintao, erau civili care au preluat administraţia fără o reţea de sprijin printre şefii AEP. Ei îşi câştigau loialitatea prin favoritisme, mărire de salarii şi creşteri de buget, potrivit analiştilor chinezi şi taiwanezi consultaţi de Reuters.
 
Xi a crescut ca membru al aristocraţiei Partidului Comunist Chinez, în ciuda faptului că familia sa a avut de suferit în urma Revoluţiei Culturale haotice a lui Mao. Tatăl său, Xi Zhongxun, a fost un lider militar revoluţionar care a devenit un oficial de top în guvern în primii ani sub conducerea Partidului Comunist. 
 
Acumularea dramatică de putere a lui Xi a fost neaşteptată. El a fost discret în timp ce şi-a croit treptat drumul către fruntea Partidului Comunist şi birocraţiei de stat, potrivit mai multor oficiali chinezi familiari cu cariera sa timpurie. Însă odată ce a ajuns liderul suprem al Chinei, Xi a arătat o dorinţă de a impune o schimbare radicală la vârful partidului, guvernului şi armatei.
 
„Atunci când vorbesc cu prietenii mei de pe continent, cu toţii spun că e un om care-şi asumă riscuri“, a spus Andrew Yang Nien-Dzu, fost ministru al Apărării din Taiwan. „Niciodată nu ştii care va fi următoarea sa mişcare“.
 

Xi îmblânzeşte armata

 
Încă de la început, acţiunile de eliminare a corupţiei ale lui Xi şi promovarea ofiţerilor loiali arătau în mod clar faptul că liderul chinez avea planuri măreţe pentru AEP. Ulterior, la mijlocul lui 2015, el a redus posturile personalului administrativ, înainte să lanseze o reformă capitală a structurii armatei.
 
El a despărţit cele patru „departamente generale” de la AEP, din vremea lui Mao, care deveniseră foarte puternice, autonome şi profund corupte. Xi le-a înlocuit cu 15 agenţii noi care raportează direct la Comisia Militară Centrală, pe care el o prezidează.
 
De asemenea, liderul chinez a promovat comandanţii pe care i-a preferat, mulţi dintre ei ofiţeri pe care i-a cunoscut în provinciile Fujian şi Zhejiang, unde a fost detaşat în cea mai mare parte a primilor săi ani de serviciu militar. Alţii provin din provincia sa de baştină Shaanxi.
 
Faţă de predecesorii săi, Xi se dovedeşte a fi mult mai hotărât în folosirea noii puteri militare a Chinei. În 2013, China a început dragajul şi construcţiile pe insulele Spratly din Marea Chinei de Sud, o  zonă disputată de Beijing, Filipine, Malaysia, Taiwan, Vietnam şi Brunei. Xi a coordonat personal aceste mişcări care reprezintă o fortificare a avanposturilor chineze-practic, China a anexat o arie mare din ocean. 
 
Xi intensifică şi presiunea militară asupra Taiwanului, Japoniei şi Indiei. Pe lângă un mare arsenal de rachete capabile să lovească Taiwanul, forţele navale şi aeriene ale Chinei efectuează exerciţii din ce în ce mai complexe în jurul insulei care se autoguvernează. Aceste exerciţii au scopul de a intimida Taiwanul şi de a-i obosi forţele. Beijingul consideră Taiwanul drept o provincie rebelă şi este hotărât să o readucă sub controlul său.
 
„China şi-a extins şi intensificat activităţile militare nu numai în Marea Chinei de Est, ci şi în Oceanul Pacirfic şi în apele din jurul Japoniei“, a declarat ministrul japonez al Apărării pentru Reuters. „Aceste activităţi par să ţintească o îmbunătăţire a capacităţilor operaţionale ale Chinei şi să-i întărească prezenţa“.
 
În ciuda acestor acţiuni agresive, încă există întrebări din interiorul AEP legate de capacitatea forţelor chineze de a concura cu Statele Unite şi cu alte puteri militare avansate. Oficialii şi strategii chinezi sunt îngrijoraţi de lipsa de experienţă a Armatei de Eliberare a Poporului într-un eventual conflict, de lipsurile tehnologice şi de eşecul în a introduce o conducere şi un control eficiente.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: