Vietnamul, un model pentru Kim Jong-un: Ce caută tânărul dictator nord-coreean la Hanoi

Kim Jong-un FOTO EPA-EFE

Dispunând de forţa de disuasiune nucleară, Kim Jong-un vrea acum să-şi direcţioneze eforturile asupra dezvoltării economice a Coreei de Nord fără a renunţa la dictatură. Cu binecuvântarea preşedintelui american Donald Trump, liderul nord-coreean este tentat să se inspire din modelul vietnamez „Doi Moi“, scrie Les Echos.

Liderul nord-coreean Kim Jong-un este aşteptat marţi la Hanoi, capitala Vietnamului, pentru o vizită de stat istorică.

Înainte de întâlnirile cu Donald Trump, prevăzute să aibă loc miercuri şi joi, tânărul dictator vrea să vadă cu ochii lui reuşitele modelului socio-economic vietnamez, care ar putea să-l inspire în marele său proiect de transformare a Coreei de Nord, comentează corespondentul Les Echos pentru Asia.

„Acest miracol poate fi al vostru“

Pe hârtie, Vietnamul este un exemplu elocvent pentru Kim, întrucât beneficiază de o deschidere economică în pofida asigurării puterii de către un partid unic şi intoleranţei faţă de orice tentativă de disidenţă.

De fapt, la 27 aprilie, Kim Jong-un chiar i-a mărturisit preşedintelui sud-coreean Moon Jae-in că este sedus de deschiderea treptată orchestrată de puterea comunistă de la Hanoi începând din 1986.

La mijlocul lui iulie, aflat în Vietnam, secretarul de Stat american Mike Pompeo a reacţionat la această confesiune a tânărului dictator: „În ceea ce priveşte prosperitatea actuală a ţării şi parteneriatul pe care îl avem cu Vietnam, vreau să-i transmit liderului Kim Jong-un că preşedintele Trump este convins că şi ţara voastră poate să meargă pe această cale dacă are ocazia. Acest miracol poate fi al vostru!“.

De când l-a succedat pe tatăl său, Kim Jong-il, în decembrie 2011, Kim Jong-un s-a pronunţat în repetate rânduri asupra necesităţii dezvoltării economice a Coreei de Nord. Dacă tatăl său a condus sub sloganul „Songun“ („Armata înainte de toate“), el a adoptat calea „Byungjin“, adică dezvoltarea în comun a economiei şi a forţei militare.

Obţinând capacitatea de disuasiune nucleară, liderul de la Phenian mizează acum pe creşterea economică a ţării sale.

„Chiar vrea să reformeze economia“, spune Stephen Nagy, profesor asociat la International Christian University (ICU) din Tokyo. „Kim Jong-un este tânăr şi intenţionează să mai stea încă 30-40 de ani la putere. Dar are nevoie să-şi fondeze legitimitatea pe dezvoltare“, explică Le Hong Hiep, de la Institutul ISEAS-Yusof Ishak din Singapore.

Modelul vietnamez

În 1986, Vietnamul se afla într-o situaţie aproape catastrofală. „Deschiderea şi reforma erau la acea vreme o necesitate“, îşi aminteşte profesorul Carl Thayer, de la Universitatea din New South Wales, Australia. La 11 ani de la cucerirea Sudului de către trupele comuniste din Nord, care a pus capăt la trei decenii de război contra francezilor, apoi contra americanilor, această ţară din Asia de Sud-Est era secătuită şi complet izolată. Ajutorul financiar al Uniunii Sovietice, unul dintre puţinii săi aliaţi, începea să se diminueze. „Exista o inflaţie nebună, magazinele erau goale“, spune Carl Thayer. „Vietnamul era foarte agricol, mult mai puţin industrializat decât este Coreea de Nord în prezent“, completează Stephen Nagy.

Inspirându-se din reformele economice lansate în China de Deng Xiaoping, Partidul Comunist Vietnamez a lansat cu prudenţă propria revoluţie, numită „Doi Moi“, adică „Reînnnoirea“, care presupunea trecerea de la o economie centralizată şi de stat la una de piaţă dominată de marile grupuri publice.

Pe măsură ce societăţile de stat se trezeau cu subvenţiile reduse şi se vedeau nevoite să respecte conceptul rentabilităţii, întreprinderile străine erau invitate să investească în Vietnam, mai ales în zonele industriale dedicate exportului. În 30 de ani de „Doi Moi“, Vietnamul a cunoscut o creştere a PIB-ului în medie cu 6,7% pe an. Concomitent, a ieşit din izolare. În 2000, Bill Clinton devenea primul preşedinte american care efectua o vizită de stat la Hanoi de la izbucnirea războiului între cele două părţi. Şapte ani mai târziu, Vietnamul adera la Organizaţia Mondială a Comerţului.

Phenianul experimentează deja câteva elemente ale economiei de piaţă, dar va fi nevoit să-şi croiască propriul drum. O soluţie poate fi înmulţirea zonelor economice speciale deschise străinilor şi liberalizarea activităţii agricole. Şi poate conta pe sprijinul tututor vecinilor săi, care speră în redresarea economică a acestei ţări complet izolate, scrie jurnalistul Yann Rousseau în Les Echos.