Firul evenimentelor în cazul epidemiei de coronavirus. Autorităţile chineze au păstrat tăcerea în momentele critice, timp de o lună

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Getty Images
FOTO Getty Images

The New York Times prezintă o reconstrucţie a celor şapte săptămâni ale epidemiei de coronavirus  de la apariţia primelor simptome la începutul lui decembrie până la închiderea oraşului Wuhan, locul în care a izbucnit.

Interviurile cu rezidenţi, doctori, oficiali, comunicatele guvernamentale şi relatările din presă indică faptul că în momentele critice autorităţile au trecut sub tăcere sau au amânat să informeze populaţia cu privire la virus. Totodată, i-au oprit pe cei care ştiau despre cazuri să răspândească vestea. 

 Abia pe 20 ianuarie autorităţile au trecut cu adevărat la acţiune. Experţii în sănătate publică spun că ar fi fost şanse să fie prevenită o epidemie dacă China ar fi avertizat din timp medicii şi populaţia. 

„Este un caz de inacţiune. Departamentul de sănătate publică din Wuhan nu a avut nicio iniţiativă în a alerta populaţia asupra unui pericol de contaminare”, a spus Yanzhong  Huang, expert în sănătate publică la nivel global de la Consiliul pentru Relaţii Internaţionale.

30 decembrie

Doctorul oftalmolog Li Wenliang şi-a anunţat colegii pe un grup online că şapte oameni internaţi în spital prezentau simptomele unei boli necunoscute.

„Au fost puşi în carantină”, scria el. „Înfricoşător. Este SARS?”, a răspuns cineva. În acea noapte oficiali din sănătate l-au somat să spună de ce a transmis informaţia. Trei zile mai târziu poliţia l-a obligat să semneze o declaraţie că gestul său este unul „ilegal”.

31 decembrie

Poliţia a anunţat că opt persoane sunt anchetate pentru răspândirea de zvonuri în privinţa izbucnirii unei epidemii.  Simţându-şi mâna forţată, comisia de sănătate din Wuhan a anunţat că 27 de persoane s-au îmbolnăvit de pneumonie din cauze necunoscute,  dar nu sunt motive de îngrijorare. 

„Boala este controlabilă şi poate fi prevenită”, se arată în comunicatul său. 

Oficialii chinezi au alertat biroul de la Beijing al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Oftalmologul Li Wenliang, medicul care a încercat să dea alarma printre colegi s-a întors la muncă după ce primise un avertisment. Pe 10 ianuarie a operat o pacientă pentru glaucom fără a şti că aceasta contractase virusul de la fiica ei. S-a îmbolnăvit şi el.

Primele cazuri

Hu Xiaohu, un comerciant care vindea carne de porc la piaţa de fructe de mare Huanan a observat că ceva nu este în regulă după ce mai mulţi lucrători au început să lipsească având simptome de febră persistentă. Unii dintre ei au fost internaţi şi plasaţi în carantină.

Piaţa se află într-o zonă mai nouă a oraşului Wuhan fiind situată în apropierea unor clădiri de apartamente şi magazine accesibile unei clase de mijloc în creştere. Aici se vindeau carne şi animale vii – dintre care reptile şi animale sălbatice considerate delicatese în China. Condiţiile nu erau tocmai igienice, urmau să constate cei de la centrul de control al bolilor transmisibile – fără ventilaţie corespunzătoare şi cu grămezi de gunoaie pe jos.

În spitale doctorii se aflau în faţa unui grup de pacienţi cu simptome de pneumonie virală care nu răspundeau la tratamentele standard în aceste afecţiuni. Apoi au observat că aceştia lucrau cu toţii la piaţă.

1 ianuarie

Poliţia şi autorităţile sanitare au descins la piaţa de fructe de mare şi au închis-o . Autorităţile locale au transmis că piaţa este curăţată şi igienizată după cazuri de pneumonie. În acea dimineaţă personal în costume de protecţie a spălat tarabele şi a dezinfectat locul. A fost prima acţiune la vedere menită a stopa îmbolnăvirile.

Oficialii din Wuhan au transmis comunicate optimiste populaţiei: virusul a fost stopat la sursă, cazurile sunt răzleţe, nu există dovezi de transmitere de la om la om.

Alexandra Phelan, cercetător în microbiologie şi imunologie la Universitatea din Georgetown, a declarat că „oferirea de proiecţii optimiste şi de încredere, atunci când nu ai date pe care să bazezi, este o strategie periculoasă”, întrucât „subminează legitimitatea guvernului în mesajele sale”, or „sănătatea publică depinde de încrederea publică”.

Primul deces

La nouă zile de la închiderea pieţii, un bărbat de 61 de ani care făcea în mod regulat cumpărături la piaţă, a murit din cauza virusului după ce s-a prezentat la spital cu febră şi dificultăţi de respiraţie – el avea o boală cronică de ficat şi o tumoare în abdomen.

Autorităţile i-au anunţat moartea două zile mai târziu fără nicio menţiune despre faptul că soţia sa a început să aibă simptome de boală la cinci zile după ce s-a îmbolnăvit el. Ea nu merse niciodată în acea piaţă.

Identificarea virusului

La câţiva zeci de kilometri de piaţă cercetătorii de la Institutul de Virusologie din Wuhan au început să studieze probe de la pacienţii internaţi. Unul dintre ei, Zheng-Li Shi, a făcut parte din echipa care a identificat sursa virusului SARS, care a declanşat o epidemie în provincia Guangdong în 2002.

În timp ce la urechile publicului nu ajunseseră prea multe informaţii, ei şi-au dat seama destul de repede că este vorba de un virus înrudit cu SARS – compoziţia sa genetică sugera o gazdă primară comună: liliecii. Epidemia SARS a fost declanşată de transmisia virusului de la lilieci la zibetă, un animal care se creşte şi consumă legal în China. E posibil şi ca noua tulpină de coronavirus să se fi transmis printr-o gazdă intermediară – aceasta nu a fost identificată.

Doctorii din spitale au ştiut chiar de la începuturile epidemiei că virusul se transmite de la om la om 

Doctorul Li şi alţi profesionişti din spitalele din Wuhan au început să-şi avertizeze colegii şi să transmită informaţiile în jurul lor. Lu Xiaohong, şeful departamentului de gastroenterologie de la Spitalul numărul 5 din oraş a declarat pentru presa locală că a auzit încă din ultima săptămână din decembrie că boala se transmite: angajaţii din spitale se îmbolnăveau. Nu şi-a exprimat public îngrijorarea – a anunţat însă o şcoală situată în apropierea unei alte pieţe.

Autorităţile nu au comunicat public că virusul se transmite între oameni decât trei săptămâni mai târziu.

Prima săptămână din ianuarie

Camera de gardă a Spitalului numărul 5 din Wuhan era plină de pacienţi. Între cazuri se aflau şi membri ai aceleiaşi familii. Guvernul comunicase că răspândirea de la om la om e puţin probabilă.

„Mi-am dat seama că ne subestimasem inamicul”, a spus gastroenterologul care a mărturisit că nimeni nu şi-a dat seama de gravitatea situaţiei decât atunci când a fost prea târziu.

Secvenţa genetică a virusului a fost izolată pe baza probelor de la şapte dintre primii pacienţi, şase dintre ei fiind vânzători la piaţă.

7 ianuarie

Cercetătorii Institutului de Virusologie au declarat identitatea virusului şi i-au dat denumirea oficială de 2019-nCoV. Patru zile mai târziu, echipa de cercetători au publicat secvenţa virusului într-o bază de date pentru a fi accesată de  comunitatea ştiinţifică din toată lumea. Cercetătorii au început să lucreze la testele de depistare a virusului la pacienţi.

Politica are prioritate „în orice moment”

Cum se apropiau Congresele anuale ale Partidului Comunist unde se discutau politicile şi progresele, nu era un moment bun pentru veşti proaste.

Pe 7 ianuarie, primarul oraşului Wuhan, Zhou Xianwang, a dat raportul anual la Congresul municipalităţii – a promis şcoli medicale de top, o expoziţie internaţională în domeniul sănătăţii şi un parc industrial futurist pentru companiile medicale.

Nici el, nici alţi primari sau autorităţi ale provinciilor chineze nu au făcut vreo menţiune publică la izbucnirea unei epidemii virale.

Pe 17 ianuarie, guvernatorul provinciei Hubei, Wang Xiaohong, a spus oficialilor citându-l pe preşedintele chinez: „Politica este întotdeauna pe primul loc. Problemele politice sunt în orice moment cele mai importante – ele sunt chestiunile critice”.

La scurtă vreme după Congres, în Wuhan s-a organizat bachetul anual de binefacere pentru 40.000 de familii.

În perioada Congresului, comisia de sănătate continua să susţină că nu sunt noi cazuri, că nu există dovezi solide ale transmiterii de la om la om şi că nu sunt îmbolnăviri ale personalului medical.

12 ianuarie

„Noi ştiam că nu e adevărat” , a scris un doctor într-o plângere înaintată comisiei de sănătate publicată pe un site al guvernului. Autorul care nu şi-a declarat numele a spus că este doctor în Wuhan şi că pe 12 ianuarie a observat o creştere a cazurilor de îmbolnăviri pulmonare.  Oficialii le-au cerut doctorilor de la un spital de top din Wuhan să „nu folosească cuvintele pneumonie virală în titlurile rapoartelor”, se mai arată în plângerea între timp retrasă de pe site.

Chiar şi pacienţii se încredeau în comunicările oficiale că nu este ceva prea grav

Acelaşi doctor a precizat că şi pacienţii tindeau să creadă că exagerează dacă nici în comunicările oficiale nu se afla nimic în acest sens. Astfel când pe 8 ianuarie un bărbat a făcut febră, familia nu s-a alarmat, a declarat fiica acestuia. A primit tratament şi a fost trimis acasă. 10 zile mai târziu soţia sa a manifestat simptome similare.

„Ştirile nu spuneau nimic despre gravitatea epidemiei”, a spus fiica bărbatului care a crezut că tatăl ei are o simplă răceală.

Comunicatele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din această perioadă se păstrau pe aceeaşi linie cu asigurările oficialilor chinezi.

13 ianuarie

Tailanda a confirmat primul caz de contaminare, primul din afara Chinei.

18 ianuarie

 După primele decese şi veştile despre răspândirea virusului în afara Chinei, autorităţile din Beijing au intrat în alertă astfel că un reputat epidemiolog implicat în eradicarea epidemiei SARS,  Zhong Nansghan,  este trimis în Wuhan pentru a evalua situaţia.

În provincia Hubei are loc o conferinţă în care personalul medical este chemat să se aplece asupra bolii de urgenţă. Un document intern al Spitalului Union din Wuhan îşi avertiza angajaţii că noul virus se transmitea prin salivă.

20 ianuarie

La peste o lună de la primele cazuri starea de îngrijorare crescândă care cuprinsese oraşul a explodat public. Reputatul epidemolog detaşat la Wuhan a anunţat la televiziunea de stat că virusul se transmite prin contact uman – că nu mai e nicio îndoială în această privinţă: un singur pacient contaminase cel puţin 14 oameni din personalul medical.

Întors dintr-o vizită oficială în Myanmar preşedintele chinez a făcut prima declaraţie publică în legătură cu epidemia şi dat o serie de instrucţiuni. Doar la ordinul său aparatul birocratic s-a pus în mişcare. În acel moment muriseră 3 oameni. După 11 zile numărul morţilor a depăşit 200.

Rezidenţii din Wuhan au început să poarte măşti.

23 ianuarie

La două zile de la prima recunoaştere publică a gravităţii situaţiei, autorităţile au anunţat că oraşul se va închide. Abia în acest moment oamenii au realizat ce se întâmplă şi s-a stârnit panica. Mulţimi de oameni s-au repezit în gări şi aeroporturi pentru a reuşi să plece până în dimineaţa de 23 ianuarie, când intra în vigoare ordinul. Spitalele au fost luate cu asalt de oamenii speriaţi că ar putea să aibă virusul.

Personalul din restaurante a povestit că în zilele de dinaintea închiderii oraşului nu au purtat măşti pentru a nu speria clienţii.

Primarul oraşului şi-a asumat responsabilitatea după ce autorităţile nu au anunţat că de fapt o epidemie era în desfăşurare şi a motivat că a fost împiedicat de legea naţională privind bolile infecţioase. Administraţiile provinciale nu pot declara o epidemie decât cu aprobarea guvernului central. El spune că nu poate transmite informaţii decât în momentul în care primeşte autorizare să o facă. 

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite