SUA are „o mentalitate de Război Rece”, ajutorul Chinei „a adus beneficii tangibile altor state”, iar mediul de afaceri pentru companiile chineze din SUA „continuă să se deterioreze”. China la zi

Sursa: South China Morning Post

Secretarul de stat american Blinken a ţinut pe 26 mai, la Universitatea George Washington, în cadrul „Asia Society”, un amplu discurs despre politica Statelor Unite al Americii faţă de China.

Partea chineză s-a mobilizat şi a caracterizat intervenţia Secretarului de Stat ca o acţiune ostilă la adresa ei, oficialul american „exagerând ameninţarea venită din partea Chinei printr-un limbaj ambalat cu atenţie, intervenind în afacerile interne ale Chinei, calomniind politicile interne şi externe ale Chinei şi încercând să suprime şi să îngrădească China”.

Strategia de răspuns a Chinei este tentativa de a demonta toate aserţiunile părţii americane, punct cu punct, rezultând un text amplu şi stufos, care nu face decât să reia şi să sistematizeze declaraţii anterioare punctuale la adresa Americii sau ale Vestului. În limbajul Beijingului, „să vorbim cu fapte şi cu cifre şi să dezvăluim lumii înşelătoria, ipocrizia şi nocivitatea SUA faţă de China”.

Remarcăm două aspecte din lunga reacţiei a părţii chineze, esenţială pentru a înţelege China de azi şi, mai ales, China de mâine:

1. Tonalitatea ridicată, ofensată şi ofensivă a discursului, care aminteşte, de fapt, de stilul pe care a fost consacrat în relaţia bilaterală de către Directorul Biroului Comisiei Centrale pentru politică externă, Yang Jiechi, în faimoasa reuniune de la Alaska din 18 martie 2021, unde s-a întâlnit cei mai înalţi oficiali ai diplomaţiilor americane, respective chineze, şi au şocat audienţa – mai cu seamă partea chineză! - prin tonalitatea nemaivăzut a poziţiilor (analizele aici şi aici). China vrea să pară în ofensivă.

2. Strategia de comunicare a Chinei este relativ identică în stil cu cea a Federaţiei Ruse: nu doar că nu îşi asumă nimic din poziţia Occidentului, pe care o respinge de plano, dar reacţionează încercând să acrediteze ideea că, de fapt, orice ar face Federaţia Rusă – şi China, în acest caz – este mult mai puţin decât a făcut Vestul în general şi America în special. Ideea de bază este că Occidentul nu mai are supremaţia morală pentru a apostrofa nicio altă ţară, pentru că şi el a greşit cel puţin la fel de mult şi, prin urmare, nu are autoritatea morală de a „da lecţii cuiva”.

3. Dacă cele două strategii de comunicare, cea rusă şi cea chineză, sunt coordonate, nu putem şti cu certitudine. Asistăm însă, indirect, la un „acord diplomatic”, mai mult sau mai puţin tacit, între Moscova şi Beijing care, în premieră, pe diapazoane diferite şi pe dosare diferite – Rusia pe cazul Ucrainei, China pe lumii întregi – practică acelaşi stil de diplomaţie şi pun pe masă acelaşi seturi de critici faţă de America şi faţă de Occident.

Cu ce rezultat şi câtă credibilitate? Greu de spus deocamdată, dacă ne raportăm la scara întregii planete. Menţionăm că, în cazul evenimentelor recente legate de vizita doamnei Nancy Pelosi la Taipei, reacţia chineză devine şi mai relevantă şi, de ce nu, mai constrângătoare.

Să trecem acum la partea a cincea a răspunsului Chinei la strategia americană. Prima parte se poate citi aici, a doua parte aici, a treia parte aici, a patra parte aici.

A cincisprezecea greşeală: SUA vor să ofere ţărilor o alegere alternativă pentru a le scăpa de investiţiile opace care creează povara datoriei.

Faptele: În furnizarea de ajutor extern, China a respectat întotdeauna suveranitatea ţării beneficiare, fără a impune nicio condiţie, insistând asupra beneficiilor reciproce şi a unei situaţii avantajoase pentru ambele părţi. Ajutorul Chinei a adus beneficii tangibile ţărilor în curs de dezvoltare, ceea ce a dus la aprecierea şi mulţumirea acestora.

Foto: BEIJING, CHINA - 04 SEPTEMBRIE 2015: Preşedintele chinez Xi Jinping (dreapta) dă mâna cu preşedintele sud-african Jacob Zuma la Sala Mare a Poporului pe 4 septembrie 2015 în Beijing, China. Jacob Zuma a sosit în China pentru a participa la activităţile comemorative ale celei de-a 70-a aniversări de la victoria Războiului de rezistenţă al poporului chinez împotriva agresiunii japoneze şi al celui de-al Doilea Război Mondial. Sursa aici.

Aşa-numita „capcană a datoriilor Chinei” este o „capcană a discursului” folosită de Statele Unite şi de Occident pentru a defăima China şi pentru a se amesteca în cooperarea Chinei cu alte ţări în curs de dezvoltare. Potrivit unui articol publicat în Atlantic Monthly în 2021, „teoria capcanei datoriilor Chinei” este doar o mare minciună fabricată de unii politicieni occidentali.

Capitalul occidental constituie cel mai mare creditor al ţărilor în curs de dezvoltare. Conform statisticilor din 2022 ale Băncii Mondiale privind datoria internaţională, în datoria externă globală a Africii, datoria instituţiilor financiare multilaterale reprezintă 28,8%, iar datoria creditorilor comerciali, dominată de instituţiile financiare occidentale, reprezintă 41,8%, ambele deţinând aproape trei sferturi din datorie, ceea ce le face să fie cei mai mari contribuitori la datoria Africii.

Directorul Centrului pentru Studii China-Africa (China-Africa Research Initiative) de la Universitatea Johns Hopkins a declarat că, după ce a analizat mii de documente privind împrumuturile externe oferite de partea chineză, majoritatea pentru proiecte din Africa, nu a găsit nicio dovadă care să ateste că China intenţionează să forţeze ţările sărace să se îndatoreze, să le confişte activele sau să încerce să aibă un rol mai amplu în afacerile lor interne. Datele din cercetarea centrului arată că ponderea totală a datoriei externe a Chinei în Africa este de 17%, mult mai mică decât în Occident. Nicio ţară africană nu a fost forţată să-şi folosească resursele strategice, cum ar fi porturile şi minele, ca garanţie pentru a obţine finanţare din partea Chinei. Deutsche Welle (DW) susţine că R.P.Chineză nu poate avea acces la infrastructura ţărilor africane debitoare în cazul în care acestea nu-şi pot plăti datoriile.

Esenţa problemei datoriilor este o problemă de dezvoltare. Cheia pentru rezolvarea acestei probleme constă în asigurarea faptului că fondurile împrumutate sunt utilizate în mod eficient.

În cazul Africii, de exemplu, finanţarea acesteia de către ţările occidentale este concentrată în principal în domenii neproductive, iar majoritatea împrumuturilor includ condiţii politice, precum drepturi ale omului, reforme în domeniul justiţiei, care nu reuşesc să promoveze cu adevărat dezvoltarea economică, să crească veniturile fiscale ale guvernului şi să îmbunătăţească balanţa de plăţi, ci devin în schimb instrumente pentru controlul şi cauzarea de prejudicii în Africa.

China a respectat întotdeauna voinţa poporului african şi s-a bazat pe nevoile reale ale Africii, iar investiţiile şi finanţările sale în ţările africane sunt utilizate în principal pentru construirea infrastructurii şi pentru domenii productive. De la începutul noului secol, China a sprijinit în mod activ dezvoltarea economică a Africii, oferind un nou canal de finanţare pentru Africa, diferit de tradiţionalul „Club de la Paris”, ceea ce a ajutat Africa să îşi consolideze propriile funcţii, să îşi îmbunătăţească capacitatea de dezvoltare independentă. Acesta a oferit un impuls eficient „erei de aur„ a Africii, care a înregistrat o creştere economică rapidă timp de douăzeci de ani consecutivi.

Deborah Brautigam, profesor la Universitatea Johns Hopkins, a remarcat diversitatea investiţiilor chineze. Numai în 2014, companiile chineze au semnat contracte în valoare de peste 70 de miliarde de dolari americani pentru construcţia unor infrastructuri importante, cum ar fi spitale, conducte de petrol, gaze şi aeroporturi în Africa.

Conform unor statistici incomplete, din 2000 până în 2020, China a construit peste 13.000 de kilometri de drumuri şi căi ferate în Africa, a construit peste 80 de instalaţii energetice de mare anvergură, a ajutat la construirea a peste 130 de unităţi medicale, 45 de stadioane şi peste 170 de şcoli, formând în total peste 160.000 de profesionişti în diverse domenii pentru Africa.

Proiectul Nairobi Expressway, construit de companii chineze în Kenya prin parteneriat public-privat a creat peste 6.000 de locuri de muncă locale şi a beneficiat de peste 200 de subcontractanţi şi câteva sute de furnizori locali. Guvernul kenyan a apreciat foarte mult acest lucru, numindu-l o manifestare importantă a cooperării reciproc avantajoase pentru ambele părţi.

Proiectul portului de mare adâncime Lekki din Nigeria (Lekki Deep Sea Port), în care sunt implicate companii chineze, a oferit peste 1.200 de locuri de muncă locale şi se preconizează că va crea, direct şi indirect, 170.000 de locuri de muncă după finalizare.

Un studiu realizat de oamenii de ştiinţă din Hong Kong arată că peste 80% dintre angajaţii companiilor chineze care au participat la sondaj erau africani locali.

Cercetările efectuate de London School of Economics and Political Science arată că investiţiile chineze în Africa au avut un impact „semnificativ şi pozitiv” pe termen lung.

Potrivit unui studiu realizat de RAND Corporation, legăturile feroviare între partenerii comerciali au contribuit la o creştere de 2,8% a exporturilor din ţările situate de-a lungul „Centurii şi Drumului”.

China acordă o importanţă deosebită sustenabilităţii datoriilor proiectelor şi a semnat „Principiile directoare privind finanţarea Centurii şi Drumului” cu 26 de ţări încă din 2017. În 2019, China a publicat „Cadrul de sustenabilitate a datoriei pentru ţările participante la iniţiativa Centura şi Drumul”, bazat pe situaţia datoriei şi a capacităţii de rambursare a ţărilor debitoare, insistând asupra consultării egale, respectării legilor, deschiderii şi transparenţei, sporind supravegherea şi evaluarea beneficiilor economice, sociale şi de subzistenţă ale proiectelor, orientând fluxul de datorie suverană către zone eficiente şi asigurând beneficiile pe termen lung ale proiectelor. În acelaşi timp, China a depus, de asemenea, eforturi proactive pentru a „reduce povara” ţărilor debitoare.

Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, China a restructurat datoria ţărilor cu venituri mici de şaptezeci şi unu de ori între 2008 şi 2021. În 2020, China a răspuns activ Iniţiativei G20 de reducere a datoriei, oferind peste 1,3 miliarde de dolari americani pentru reducerea datoriei numai în acel an, reprezentând aproape 30% din totalul reducerii datoriei G20, ceea ce o face cel mai mare contribuitor din G20. China a semnat acorduri de suspendare a datoriilor şi a ajuns la o înţelegere reciprocă privind reducerea datoriei cu 19 ţări africane şi a participat în mod activ la cadrul comun al G20 pentru a trata, de la caz la caz, problema datoriei Ciadului şi a Etiopiei.

Există o nemulţumire larg răspândită în rândul ţărilor în curs de dezvoltare, deoarece SUA şi ţările occidentale nu numai că nu iau măsuri, dar critică ajutorul venit din partea Chinei.

Profesorul Samita Hattige, consilier la Comisia Naţională pentru Educaţie din Sri Lanka, a declarat într-un interviu acordat Global Times că „Împrumuturile acordate de China se bazează pe nevoile guvernului din Sri Lanka de a ne îmbunătăţi infrastructura, iar aceste împrumuturi au făcut o mare diferenţă pentru economia şi mijloacele noastre de trai. Aşa-numita „capcana datoriilor Chinei” nu există. În plus, ponderea Chinei în datoria externă a Sri Lanka este de aproximativ 10%. Aparent unele mass-media au ales să ignore acest fapt. În timp ce mass-media occidentală promovează „capcana datoriilor Chinei”, aceasta, ascunde de fapt, în mod deliberat valoarea economică uriaşă a dezvoltării economice, a locurilor de muncă, a atragerii de investiţii etc. care rezultă din îmbunătăţirea infrastructurii”.

Pe data de 17 ianuarie 2022, Sri Lanka’s Daily News a publicat un articol intitulat „Sri Lanka, Bangladesh şi Nepal au nevoie de China pentru dezvoltare”, în care se afirma: „Ţările din Asia de Sud au nevoie de China în procesul lor de dezvoltare, deoarece China este sinonim cu termenul „dezvoltare”. Iniţiativa Chinei „Centura şi Drumul” a adus beneficii pentru aproape toate ţările din Asia de Sud. În ceea ce priveşte Sri Lanka, această ţară este beneficiara proiectelor chineze. Deşi atunci când vine vorba de această ţară mulţi vorbesc doar despre „capcana datoriilor chineze”, nimeni nu menţionează dezvoltarea pe care investiţiile chineze au adus-o în porturile maritime, aeroporturile, autostrăzile naţionale şi centrele de distribuţie din Sri Lanka.”

Într-un interviu acordat celor de la Nikkei Asian Review în 2022, preşedintele Ugandei, Yoweri Museveni a declarat că „Africa a avut probleme (datorii) în ultimii 600 de ani, din cauza comerţului cu sclavi, colonialismului şi neocolonialismului, niciuna dintre acestea plecând din China. Partea chineză a sprijinit poporul african în lupta împotriva colonialismului înainte de a începe activitatea economică pe continent.”

Preşedintele Rwandei, Paul Kagame, a subliniat că prezenţa Chinei în Africa este diferită de cea a altor ţări: „China nu a forţat niciodată nicio ţară să îi acorde împrumuturi cu scopul de a acumula datorii.”

Ministrul nigerian de Externe, Geoffrey Onyeama, a declarat că Nigeria a ales companii chineze pentru proiecte de infrastructură, deoarece acestea au experienţă şi oferă tarife competitive, aşadar China nu a folosit proiectele pentru a exercita aşa-numita „influenţă”.

A şaisprezecea greşeală: De prea mult timp companiile chineze beneficiază de un acces mult mai mare pe piaţa americană decât companiile americane în China. Companiile americane care îşi desfăşoară activitatea în China se confruntă adesea cu transferuri sistematice forţate de tehnologie, în timp ce companiile chineze din SUA au fost protejate de statul nostru de drept.

Faptele: China s-a angajat întotdeauna să promoveze un mediu de afaceri favorabil, bazat pe principiile pieţei, guvernat de lege şi conform standardelor internaţionale. În schimb, mediul de afaceri pentru companiile chineze din SUA continuă să se deterioreze.

Sursa foto aici.

China este economia care a înregistrat cea mai substanţială îmbunătăţire a mediului de afaceri. În ultimii ani, a depus eforturi continue pentru a reduce lista negativă a investiţiilor străine, şi-a îmbunătăţit instituţiile de promovare şi protecţie a  investiţiilor şi de raportare a informaţiilor şi alte sisteme şi a consolidat protecţia proprietăţii intelectuale, devenind astfel una dintre cele mai bune economii din lume în ceea ce priveşte mediul de afaceri. Odată cu îmbunătăţirea continuă a mediului de afaceri şi a mega-pieţei sale interne, China este un magnet pentru investiţiile transfrontaliere din întreaga lume. Numărul de noi întreprinderi cu investiţii străine este în creştere constante în China. Între 2012 şi 2021, numărul întreprinderilor cu investiţii străine în China a crescut de la 441.000 la 664.000, ceea ce reprezintă o creştere de peste 50%. Potrivit raportului „Doing Business 2020” publicat de Banca Mondială, China s-a clasat pe locul 31 în lume în ceea ce priveşte uşurinţa de a face afaceri, urcând cu 47 de locuri în doi ani. Sondajul privind „Încrederea în afaceri din anul 2021” realizat de Camera de Comerţ a Uniunii Europene în China arată că majoritatea companiilor europene intervievate au considerat că aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală este „adecvată” sau „excelentă în China”, ceea ce reprezintă un nivel record de satisfacţie.

Companiile străine, inclusiv cele americane din China, sunt cele care pot spune cel mai bine dacă mediul de afaceri din China este bun sau nu. Potrivit studiului privind „Mediul de afaceri din China în 2022” publicat de Camera Americană de Comerţ din China, 58% dintre companiile americane din China au înregistrat o creştere a veniturilor în 2021, 66% dintre companii intenţionează să îşi majoreze investiţiile în China în acest an, iar China rămâne o prioritate de top a planificării investiţiilor globale pentru 60% din companii. Potrivit „Sondajului privind mediul de afaceri din China în anul 2021”, publicat de Consiliul de Afaceri SUA-China, 95% dintre companiile intervievate continuă să aibă profit în operaţiunile lor în China, iar 74% dintre companii au luat China drept o prioritate de top sau una dintre primele cinci ţări prioritare în strategia lor de afaceri. În primele patru luni ale anului 2022, investiţiile reale ale SUA în China au crescut cu 53,2% de la an la an. Aceste cifre demonstrează pe deplin optimismul companiilor străine în perspectivele de dezvoltare economice ale Chinei, precum şi recunoaşterea mediului de afaceri al Chinei şi despre încrederea în construirea unei afaceri pe termen lung pe piaţa chineză.

Pentru a-şi menţine hegemonia şi interesele economice, SUA au abuzat de puterea lor naţională, încălcând principiile economiei de piaţă şi regulile comerţului internaţional şi au recurs la toate mijloacele posibile pentru a suprima şi a limita întreprinderile chineze. Guvernul SUA a fabricat tot felul de minciuni precum „munca forţată” în încercarea de a suprima industriile de bumbac, de roşii şi fotovoltaice solare din Xinjiang. Conform unor statistici incomplete, în 2021, Serviciul Vamal şi de Protecţie a Frontierei (CBP) a emis şapte ordine de suspendare a mărfurilor trimise în SUA (precum îmbrăcăminte, textile, seminţe şi conserve de roşii, pastă de tomate, produse pe bază de siciliu, produse electronice etc. produse în Xinjiang), care implică „munca forţată”. Au confiscat bunuri în valoare de 485 de milioane de dolari americani, ceea ce reprezintă o creştere semnificativă atât în ceea ce priveşte cantitatea, cât şi valoarea faţă de 2020. Actuala administraţie americană a depăşit-o pe cea anterioară în ceea ce priveşte numărul, cât şi intensitatea sancţiunilor impuse Chinei pe problema ce vizează situaţia din Xinjiang.

SUA au impus restricţii ample asupra finanţării şi funcţionării întreprinderilor chineze în SUA prin mijloace administrative opace şi nedrepte. Potrivit statisticilor oficiale americane, SUA au inclus până în prezent 1.055 de entităţi şi persoane fizice chineze (cu excepţia entităţilor afiliate în străinătate) pe diverse liste de sancţiuni. Dintre acestea, 467 se află pe lista entităţilor, 306 pe lista resortisanţilor special desemnaţi şi a persoanelor blocate (SDN), 201 pe lista persoanelor neverificate, 68 pe lista întreprinderilor din cadrul complexului militar-industrial chinez, precum şi alte câteva entităţi. În februarie, Biroul Reprezentantului Comercial al SUA (USTR) a adăugat WeChat şi AliExpress pe cea mai recentă „lista a pieţelor notorii”, în timp ce Pinduoduo şi alte companii chineze, precum şi nouă pieţe fizice chineze au rămas pe listă.

A şaptesprezecea greşeală: China profită de deschiderea economiei americane pentru a se angaja în spionaj, piraterie informatică şi furt de tehnologie cu scopul de a-şi promova propriile inovaţii militare, de a-şi consolida supravegherea internă şi de a creşte dependenţa altor ţări de tehnologia sa. Statele Unite ale Americii ar trebui să se asigure că tehnologiile sunt înrădăcinate în valori democratice.

Faptele: Inovaţia şi dezvoltarea tehnologică a Chinei se bazează pe propriile investiţii şi eforturi. Trasarea unor linii ideologice de către partea americană în ceea ce priveşte schimburile şi cooperarea ştiinţifică şi tehnologică întruchipează mentalitatea lor de Război Rece.

Sursa foto aici.

China este un mare inovator în lume, fiind lider mondial în ceea ce priveşte contribuţiile şi rata de creştere în inovare. Potrivit statisticilor, investiţiile în cercetare şi în dezvoltarea socială ale Chinei în 2021 au ajuns la 278,64 trilioane de yuani în 2021, o creştere cu 14,2% faţă de anul precedent. Un total de 696.000 de brevete de invenţie au fost autorizate în 2021, în creştere cu 31,3% faţă de anul anterior. Raportul privind Indicele Global de Inovare 2021 (Global Innovation Index-GII) publicat de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (WIPO) a arătat că Republica Populară Chineză a urcat de pe locul 35 pe locul 12 în ceea ce priveşte capacitatea naţională de inovare. China găzduieşte în prezent nouăsprezece dintre primele o sută de clustere de ştiinţă şi tehnologie din lume la nivel mondial, ocupând locul al doilea în lume. Solicitanţii chinezi au depus 69.500 de cereri internaţionale de brevet, ceea ce a făcut ca R. P. Chineză să ocupe primul loc în lume pentru al treilea an consecutiv. Statisticile Oficiului European de Brevete (EPO) arată că în 2021 au fost înregistrate în total 16.665 de cereri din China, ceea ce reprezintă o creştere de 24% de la an la an şi cea mai mare creştere în rândul principalelor ţări care depun brevete.

În ultimii ani, China s-a integrat activ în reţeaua globală de inovare în ştiinţă şi tehnologie şi s-a bucurat de rezultate fructuoase în schimburile tehnologice şi interpersonale în cadrul iniţiativei „Centura şi Drumul”. De asemenea, China a promovat în mod activ procesul de aderare la Acordul de la Haga şi la Tratatul de la Marrakesh, contribuind la guvernanţa globală a drepturilor de proprietate intelectuală. Potrivit sondajului privind „încrederea în afaceri în China din anul 2021” realizat de Camera de Comerţ a Uniunii Europene, peste jumătate dintre companiile intervievate consideră aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală în China ca fiind „suficient de bune” sau „foarte bune”.

Din punct de vedere istoric, SUA au furat în mod repetat drepturile de proprietate intelectuală prin spionarea informaţiilor, atragerea imigranţilor şi monopolizarea brevetelor pentru a obţine dividende tehnologice.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, SUA au lansat operaţiunea Paperclip pentru a jefui brevetele tehnologice ale Germaniei, inclusiv cele privind aeronavele avansate şi controlul rachetelor dirijate.

Aproape toate agenţiile guvernamentale germane, instituţiile de cercetare şi de dezvoltare şi marile companii germane au fost jefuite, iar oamenii de ştiinţă germani au fost forţaţi să imigreze în SUA.

În anii 1990, agenţiile de informaţii americane au instalat dispozitive de interceptare în maşinile negociatorilor japonezi în timpul discuţiilor comerciale cu automobile pentru a obţine atât informaţii interne, cât şi avantaj în negocieri. În 2001, compania europeană Airbus a dat în judecată compania Boeing pentru spionaj în afaceri prin urmărirea apelurilor telefonice, a faxurilor şi a e-mailurilor angajaţilor Airbus folosind sistemul electronic de supraveghere numit „Echelon” al Agenţiei de Securitate Naţională a SUA (NSA). În 2013, Departamentul de Justiţie al SUA a reţinut patru directori ai grupului industrial francez Alstom pentru a constrânge compania să-şi vândă la un preţ scăzut activităţile de bază, precum energia şi reţeaua către compania americană General Electric. În 2021, mass-media daneză a dezvăluit că Agenţia Naţională de Securitate a SUA a interceptat înalţi oficiali şi antreprenori din ţările europene folosind infrastructura de internet din Danemarca.

În plus, folosind drept pretext „lipsa de cipuri”, Statele Unite au stabilit de asemenea, termene limite pentru a forţa producătorii de cipuri de top din diferite ţări să trimită informaţii cheie, precum comenzi, informaţii despre clienţi şi inventar, în efortul de a schimba situaţia în sectorul cipurilor.

Deşi susţin că promovează „pacea şi deschiderea”, SUA ridică adesea bariere tehnologice, punând laolaltă aşa-numită „alianţă tehnologică democratică”, politizând ştiinţa şi tehnologia şi transformându-le în probleme ideologice, formând astfel „cercuri restrânse exclusiviste”. Identificând aproape 20 de categorii drept tehnologii-cheie de control, precum biotehnologia şi inteligenţa artificială, SUA au impus, de asemenea, controale stricte ale exporturilor, revizuiri stricte ale investiţiilor şi au generalizat conceptul de „securitate naţională” în încercarea de a „împiedica” dezvoltarea industriilor de înaltă tehnologie în alte ţări, încălcând grav drepturile ţărilor în curs de dezvoltare în urmărirea progresului ştiinţei şi tehnologiei.

Sursa chineză aici, din data de 19.06.2022.

(va urma)

Traducere: Paula Toma (coordonator proiect „China la zi”), Diana-Maria Ghinea, Yu Zhan.