Scandal uriaş în perspectivă: cine i-a ajutat pe nord-coreeni să-şi perfecţioneze rachetele?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
s

Dacă teza expusă de Michael Elleman şi publicată ieri pe site-ul Institutului Internaţional de Studii Strategice se va confirma (şi la asta lucrează acum experţi din mai multe servicii de informaţii), atunci se poate declanşa cu siguranţă un scandal uriaş care va tensiona şi mai mult relaţii pe scena internaţională.

Este vorba despre o demonstraţie care încearcă să explice sursa externă a motoarelor de rachetă primite de nord-coreeni, cele care au permis producerea rachetelor balistice cu rază medie şi lungă de acţiune.

"Un arsenal care se baza pe rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune care au înregistrat eşecuri repetate la lansare, a primit brusc în componenţa sa două noi tipuri de rachete: cea cu rază medie de acţiune, Hwasong 12, dar şi cea cu rază lungă de acţiune, racheta balistică intercontinentală Hwasong-14. Nici o altă ţară din lume nu a trecut într-un timp atât de scurt de la rachete cu rază medie de acţiune la unele intercontinentale. Ce anume explică acest progres? Răspunsul este simplu: Coreea de Nord a aciziţionat, de la o sursă străină, un motor de rachetă de mare performanţă cu combustibil solid (LPE). Toate datele disponibile arată că acest LPE se bazează pe familia de motoare sovietice RD-250 şi a fost modificat pentru a servi ca forţă de lansare pentru rachetele Hwasong 12-14. Un număr necunoscut de asemenea motoare au fost posibil achiziţionate prin canale ilicite care operează în Rusia şi Ucraina. Coreea de Nord avea nevoie de o alternativă la motoarele falimentare de pe rachetele Musudan şi forma recentă a motoarelor RD-250, alături de alte dovezi disponibile, sugerează că transferurile au avut loc în utimii doi ani" - scrie ceretătorul britanic specializat în domeniul rachetelor.

s

FOTO Racheta intercontinentală Hwasong-14

guam
d

Fotografii comparate ale motoarelor rachetelor nord-coreene

Expertul britanic aminteşte de faptul că, până la apriţia celor două tipuri de rachete de nouă generaţie, tot ce a avut Coreea de Nord în materie de rachete, toate cele lansate până acum pe bază de combustibil solid, toate cele din generaţia SCUD, NODONG şi chiar MUSUDAN s-a bazat pe folosirea motoarelor de origine rusească produse de compania Isaiev. Iar rachetele în sine au fost concepute şi produse la început de către concernul rusesc Makeiev. După ce observă că motorul folosit de nord-coreeni are caracteristici care nu se regăsesc în produse din aceaeşi gamă din SUA, Franţa, China, Japonia, India sau Iran, expertul britanică spune că "filiera ruso-ucraineană" rămâne singura pistă de explorat.

De aici, el avansează în etapa următoare, căci întrebarea reală nu este cine a produs prima generaţie de motoare, fapt uşor de determinat ci, în condiţiile în care companiile iniţiale ruseşti nu au produs acum motoare cu performanţe ca cele de pe rachetele Phenianului, cine anume ar putea să fie sursa îmbunătăţirilor tehnologice de acum.

"O cercetare exhaustivă a motoarelor produse de către alte companii din spaţiul fostei URSS are ca rezultat o serie de posibilităţi, toate asociate cu compania rusă Gluşko, acum cunoscută sub numele de ENERGOMASH". Iar motoarele de acest gen (şi presupus a fi modificate pentru rachetele nord-coreene) erau fabricate la uzinele Gluşko din Rusia şi Yuzhnoie din Ucraina.   

"Phenianul a avut multe conexiuni în Rusia, inclusiv cu reţelele ilicite..Sancţiunile impuse de ONU au întărit cooperarea regimului lui Kin cu aceste reţele criminale, Se ştie că în Ucraina acţionau agenţi nord-coreeni interesaţi de tehnologia nucleară. Spre exemplu, în 2012, noi nord-coreeni au fost arestaţi şi copndamnaţi de un tribunal urainean pentru că au încercat să achiţiţioneze tehnologie nucleară de la Yuzhnoie. Compnaie care se află azi exact în faţa teritoriului controlat de forţele secesioniste pro-ruse. Este foarte clar că există multe modalităţi potenţiale prin care Coreea de Nord putea achiziţiona câteva zeci de motoare RD-250 de care aveau nevoie pentru programul lor de rachete balistice intercontinentale". Posibil, da, afirmă expertul britanic, deoarece cele două fabrici în care se produce motorul respectiv (Dnipropetrovsk şi Pavlograd) au suferit extrem de mult pe plan financiar datorită căderii generale a economiei ucrainiene, "lăsând muncitorii pradă unor comercianţi fără scrupule, unor comercianţi de arme şi reţelelor de crimă organizată care operează în Rusia, Ucraina şi în alte zone".

 Nimic adevărat, a reacţionat Alexander Turcinov, secretarul Consiliului naţional de apărare şi securitate al Ucrainei: "Ucraina nu a furnizat nord-coreenilor motoare de rachete sau orice alt tip de tehnologie balistică, fie că este vorba despre industra spaţială sau de apărare". Afirmând, în plus, că este vorba despre o calomnie şi o dezinformare lansată de serviciile speciale ruseşti "pentru a acoperi participarea lor la programele nucleare şi balistice nord-coreene".

Vom vedea cine a avut dreptate. Dar un lucru este absolut cert: dacă asemenea transferuri de tehnologie şi material militar de interes strategic chiar au avut loc (şi foarte greu de crezut că asta nu s-a petrecut), atunci în mod sigur ele nu s-au desfăşurat - şi în orice caz nu în ultimii ani - la nivel guvernamental. Punctul de mare interes îl constituie deci activitatea din ce în ce mai intensă de pe "piaţa neagră" în care se comercializează, acum inclusiv în anumite sectoare protejate de pe DARKNET, asemenea tehnologii şi componente militare.

Nu este ceva nou, asta a încept demult, imediat după prăbuşirea URSS şi intrarea în colaps financiar a unor unităţi de producţie din complexul militar al Uniunii Sovietice situate în republicile care-şi obţineau independenţa, odată cu vânzarea la negru a ceea ce se găsea în depozitele unităţilor militare ruseşti silite să-şi părăsească rapid locaţiile din fostele republici staelit din Europa centrală şi de est dar şi din zona Asiei centrale. Mizeria economică a revenit în Ucraina, sunt probleme mari în Rusia unde serviciile de informaţii occidentale notează de mai mult tip "punerea pe liber", din motive economice, a multor specialişti din institute de cercetare militare desfiinţate în ultimul deceniu.

Acesta este contextul în care reţelele internaţionale de crimă organizată au dezvoltat, mai ales în ultimii ani, activităţi specifice pe pieţe rezervate odinioară traficanţilor de arme. De aici, este doar un pas spre răspunsul pozitiv dat unor eventuali cumpărători care sunt interesaţi de tehnologie în domeniul rachetelor, spre exemplu.

Să aşteptăm să vedem care vor fi urmările acestor dezvăluiri şi cine (şi la ce nivel) va continua o anchetă care, cu rezultate definitiv confirmate pe bază de probe indubitabile, ar putea provoca o erodare suplimentară a climatului de securitate internaţional. Sau, dimpotrivă, ar determina o reacţie demult aşteptată a ONU privind legiferearea cu mult mai precisă şi severă a comerţului internaţional de arme şi tehnologii militare, mai ales cele în domeniul nuclear, chimic şi biologic.      

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite