Cea mai mare mină din lume, în inima deşertului Gobi: cum îi trag în piept britanicii de la Rio Tinto pe săracii mongoli

În subsolul deşertului Gobi zac rezerve importante de cărbune, cupru şi aur, iar o mină din inima Mongoliei, o ţară cu doar trei milioane de locuitori care a cunoscut importante schimbări, are suficient zăcământ cât să transforme întreaga economie a statului. Totuşi, Oyu Tolgoi, cea mai mare mină din lume, este operată de britanicii de la Rio Tinto, faţă de care guvernul mongol are un împrumut de ordinul miliardelor de dolari.

Construcţia mega-minei din mijlocul deşertului Gobi urma să propulseze Mongolia către o creştere economică rapidă, dar conflictul pentru profiturile obţinute din extragerea aurului şi cuprului ar putea răsturna tânăra democraţie, notează „Der Spiegel” în ediţia sa online. Mina, spun cei de la „Spiegel”, ar putea aduce prosperitate Mongoliei, o ţară unde mulţi oameni trăiesc în iurte.

Mongolia are tot ţi-ai putea dori - cărbune, cupru, uraniu, aur, minerale rare -, iar economia ei se bazează exclusiv pe exportul de materii prime.

Ţara asiatică este de patru ori mai mare ca Germania, are aproximativ trei milioane de locuitori şi un PIB de 10 miliarde de dolari. Această cifră ar putea creşte cu o treime, odată ce mina Oyu Tolgoi va funcţiona la capacitate maximă. Mina este operată de compania britanico-australiană Rio Tinto, care are peste 71.000 de angajaţi în toată lumea şi valoarează aproape 60 de miliarde de dolari.

„Vor mai trece 30 de ani până când vom vedea vreun profit”

Practic, vorbim despre o ţară în dezvoltare care are nevoie de un consorţiu puternic pentru a explora resursele naturale care abundă în subsolul ţării. În urmă cu patru ani, în jurul mega-minei s-a iscat un scandal, după ce guvernul mongol a trebuit să se împrumute ca să aibă o participaţie de 34% din mină. Problema e că împrumutul a venit chiar de la Rio Tinto, iar oamenii au început să se întrebe: cine va beneficia mai mult din exploatarea resurselor din Gobi? Mongolia sau Rio Tinto?

„Până acum, oamenii n-au beneficiat de pe urma minei”, recunoaşte Chuluuntseren Otgochuluu, şeful departamentului de planificare din cadrul ministerului Mineritului. „Înţelegerea noastră cu Rio Tinto n-a fost una corectă. Rio Tinto face o treabă bună în deşert, dar dacă vor să ne tragă în piept când vine vorba de bani, atunci nu putem fi prieteni”.

„Principala problemă e împrumutul”, spune Otgochuluu, susţinând că Rio Tinto a depăşit costurile de construcţie estimate iniţial, de cinci miliarde de dolari. Cum guvernul mongol a acceptat să suporte 34% din costurile minei, datoria Mongoliei faţă de creditorul ei, Rio Tinto, este în creştere. „Vom avea nevoie de zeci de ani ca să plătim împrumutul. Ne aşteptam să vedem primele dividende în 2019, dar se pare că vor mai trece 20-30 de ani până când vom primi o parte din profituri”, mai spune reprezentantul guvernamental.

Rio Tinto neagă cu vehemenţă că ar fi încălcat vreun contract. Costurile, spune compania, sunt doar cu 786 de milioane de dolari peste înţelegerea din 2009. Un reprezentant al companiei spune că guvernul mongol a primit „peste 1,1 miliarde de dolari în taxe, impozite şi avansuri”, Rio Tinto plătind în Mongolia mai multe taxe decât oriunde altundeva.

Au mai fost prădaţi şi în trecut

Guvernul de la Ulan Bator n-a avut parte de cele mai fericite experienţe. În 2004, o companie canadiană a deschis o mină de aur în apropierea capitalei şi a cerut să fie scutită de taxe şapte ani. Doar că patru ani mai târziu, canadienii au plecat, pentru că goliseră mina.

Otgochuluu spune că Rio Tinto va face anul acesta un miliard de dolari din vânzarea de concentrat de cupru scos din Oyu Tolgoi şi două miliarde anul viitor. Pe de altă parte, statul mongol va primi 70 de milioane de dolari în 2013 şi 200 anul viitor. „Avem nevoie de cel puţin 700 de milioane de dolari ca să ne finanţăm bugetul”.

Toate ce se extrage din mega-mina deşertului ajunge în China. Chiar s-a construit infrastructura necesară pentru transportul materiilor prime.