Răstignit în numele exemplului: Arabia Saudită pregăteşte crucificarea unui tânăr pentru participarea la proteste sociale, la vârsta de 16 ani

Răstignit
în numele exemplului: Arabia Saudită pregăteşte crucificarea unui
tânăr pentru participarea la proteste sociale, la vârsta de 16 ani

Ali al-Nimr(foto) ar putea fi decapitat şi crucificat în orice moment de către autorităţile saudite

Deşi Arabia Saudită pare cea mai evoluată ţară musulmană din multe puncte de vedere, precum infrastructura sau situaţia economică a cetăţenilor, sistemul juridic saudit continuă să producă scenarii arhaice: Ali al-Namr, în vârstă de 20 de ani, aşteaptă în prezent să fie decapitat şi crucificat pentru o serie de acuzaţii legate de participarea sa la proteste reformiste, pe când acesta avea doar 16 ani.

Curtea Supremă de Justiţie a Arabiei Saudite a menţinut, pe 14 septembrie, sentinţa iniţială a lui Ali, ce prevede că acesta va fi decapitat, iar trupul său va fi crucificat şi expus public. Toate capetele de acuzare sunt legate de participarea sa la proteste spontane ţinute în 2011 şi 2012, inspirate de valul de proteste din ţările musulmane de la acea vreme cunoscut sub numele de „Primăvara Arabă”, în cadrul căreia s-au cerut reforme sociale şi legate de drepturile omului.
 
Detaliul care a adus regimului saudit critici vehemente pe plan internaţional este acela că Ali avea doar 16 ani la momentul protestelor. Execuţiile de persoane minore nu sunt permise de legislaţia saudită, însă ţara este una din cele trei de pe mapamond ce permit condamnarea la moarte a indivizilor majori pentru infracţiuni comise ca minori, celelalte două fiind Iran şi Sudan. Legea saudită este într-atât de ambiguă încât nici nu consideră vârsta ca etalon pentru statutul de major, stipulând în schimb că orice persoană ce prezintă „semne fizice ale pubertăţii” poate fi judecată ca un adult, conform CNN.
 
Printre capetele de acuzare ce au adus condamnarea lui Ali, semnalate în presa arabă şi citate în presa internaţională, se numără următoarele: „încălcarea supunerii faţă de rege”, „participarea la demonstraţii, marşuri şi proteste cu caracter anti-guvernamental şi strigarea de lozinci anti-statale”, „folosirea telefonului mobil pentru incitarea la proteste”, „adăpostirea de persoane urmărite de poliţie” sau „atacarea forţelor poliţiei cu cocktailuri Molotov şi pietre”.
 
Conform Al-Jazeera, Ali al-Nimr ar fi declarat că a recunoscut capetele de acuzare deoarece a fost supus la tortură de către autorităţile saudite. Tatăl acestuia, Mohammed al-Nimr, a recunoscut că fiul său a participat la protestele din 2012, însă susţine că Ali nu este vinovat de niciuna dintre celelalte acuzaţii. 
 
Cazul are însă şi o probabilă anvergură politică: astfel, Ali este nepotul Şeicului Nimr al-Nimr, un lider religios important al musulmanilor şiiţi din Arabia Saudită, ce a fost şi el condamnat la moarte pentru organizarea unor proteste vizând obţinerea mai multor drepturi pentru şiiţi, desfăşurate în aceeaşi perioadă cu cele la care a participat şi Ali. 
 
Unchiul lui Ali a avut şi el parte de o condamnare controversată; intrat în greva foamei după arestarea sa în iulie 2012, rudele care l-au vizitat în detenţie susţin că acesta prezenta urme clare de tortură, iar reprezentanţi ai Amnesty International au afirmat că procesul a fost clar îndreptat împotriva şeicului al-Nimr: martorii chemaţi de acuzare au oferit mărturii fără a fi puşi sub jurământ, apărării nu a fost anunţată de apariţia unor noi acuzaţii înainte de proces, iar la un moment dat al-Nimr nu a putut răspunde acuzaţiilor oficial deoarece nu i s-au oferit foi de scris. 
 
Şeicul a fost condamnat la moarte în octombrie anul trecut, iar el şi nepotul său sunt doar câţiva dintre cei ce ar putea fi adăugaţi în orice clipă la numărul de 135 de execuţii realizate de regatul saudit anul acesta. Conform Amnesty International, jumătate dintre condamnările la moarte au fost date pentru crime non-violente; iar cei doi membri ai familiei al-Nimr au şanse mari să devină încă un exemplu al rigidităţii draconice al unui regim pentru care libertatea de expresie, cel puţin legată de idei politice, sociale şi religioase, este sinonimă cu dizidenţa. 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: