Presa chineză, la 100 de ani de Partid Comunist. Proiectul „China la zi”

În cinci ani de zile, fiecare capitală europeană importantă va avea un institut de cercetare dedicat Chinei. Nu e o chestiune de „modă”, nici o intruziune „prietenoasă” a Chinei în spaţiul concurent, euro-atlantic, ci o necesitate obiectivă. Dacă China este – şi este! – o „provocare structurală” pentru Vest, şi nu doar o „problemă”, precum Federaţia Rusă, este limpede că imperativul major al oricărui stat serios este cunoaşterea acelei provocări.

URSS nu a fost pentru Occident, mai ales în ultimele decenii de viaţă, o provocare nici măcar comparabilă cu China de astăzi. Şi totuşi, institutele de sovietologie, publicaţiile, conferinţele etc. s-au dezvoltat vertiginos. Aşa se va întâmpla şi azi cu atitudinea faţă de China. Indiferent cum defineşti acest colos, cum te raportezi la el, important este să încerci să îl cunoşti în datele lui reale. China va deveni, dacă nu a devenit deja, cel mai important subiect de politică externă pentru Occident, inclusiv academic.  

Sub acest imperativ, Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române (ISPRI) pune bazele unui asemenea demers. Punctul de plecare este un proiect de cercetare intitulat „China la zi”, respectiv o analiza sistematică a situaţiei din China plecând de la revista presei chineze pe care cercetătorii şi bursierii institutului o vor realiza direct de la sursă şi o vor comenta săptămânal. Proiectul este realizat împreună cu Fundaţia Universitară a Mării Negre „Mircea Maliţa” (FUMN), aflată sub egida Academiei Române, care oferă bursele de cercetare „Mircea Maliţa”, în memoria ilustrului academician şi diplomat, inclusiv tinerilor specialişti sau în curs de specializare pe China.  

Proiectul va demara, sistematic, începând cu luna septembrie, iar detaliile vor fi disponibile pe site-urile celor două instituţii academice care girează acest proiect unic în România.  

(ISPRI şi FUMN) 

China – uriaşul necunoscut care s-a trezit 

China, o putere în ascensiune, reprezintă o enigmă pentru noi toţi. Nu încetează niciodată să ne uimească, chiar să ne şocheze, stârnindu-ne permanent atenţia şi curiozitatea.  

Lăsând la o parte atitudinea noastră politică sau personală faţă de China, sau tot ceea ce citim în mass-media occidentală şi imaginea pe care doreşte uneori să ne-o creeze despre această ţară, ar trebui să reflectăm asupra unui lucru, şi anume: câţi dintre noi îşi propun şi reuşesc cu adevărat să înţeleagă China de astăzi? 

Răspunsul poate fi unul surprinzător. Vom realiza că puţini sunt cei care înţeleg modul de gândire, viziunea poporului chinez asupra vieţii, sistemul politic al acestei ţări, selecţia elitelor, viziunile strategice, valorile promovate şi că din orice perspectivă am privi-o, China este şi va rămâne diferită de toate celelalte naţiuni. Că ne place sau că nu ne place.  

Pentru realizarea unui astfel de obiectiv în România, un punct util de plecare ar fi presa chineză, din care putem trage uşor concluzii despre mesajele transmise poporului chinez de către conducerea politică, schimbările care se produc zi de zi în această ţară. Ştim cu toţii că „presa” face referire la toate mijloacele de comunicare existente într-o ţară, la toate acele elemente de mass-media care se ocupă cu furnizarea de ştiri. Aşadar presa include presa scrisă (ziarele, revistele), radioul, televiziunea şi nu în ultimul rând, internetul (publicaţii online şi bloguri), cel mai nou, dar şi cel mai folosit mijloc de comunicare cu publicul larg. 

Perspectiva de cercetare pe care ne-o asumăm în acest proiect este una obiectivă, echidistantă, de aceea, ştirile prezentate publicului român vor fi traduse exclusiv din sursele chineze, aşa cum apar în presa de acolo. Ne dorim ca, prin cele relatate, să oferim nişte răspunsuri cât mai clare din perspectiva chineză la întrebări pe care probabil majoritatea dintre noi ni le punem atunci când vine vorba despre acest subiect; pe de altă parte, să avem la dispoziţie un punct de plecare util pentru analize sistematice şi dezbateri academice. 

Câteva întrebări introductive. 

• Câte ziare există în China şi în câte limbi sunt publicate ştirile? 
• Care sunt ziarele oficiale, dar şi cele mai cunoscute atât în China, cât şi în străinătate? 
• Prin ce se deosebeşte presa scrisă chineză de cea occidentală? 
• Cine sunt formatorii de opinie publică din mass-media chineză? 
• Cum se informează chinezii?  
• Ce domenii stârnesc interesul publicului chinez? 

1. Evoluţia ziarelor chinezeşti 

În anul 1949, imediat după ce a fost fondată Republica Populară Chineză, Partidul Comunist Chinez a început, din raţiuni propagandistice, să acorde o mare importanţă jurnalismului, ceea ce a condus la o dezvoltare implicită a industriei ziarelor. Astfel, în China continentală au început să fie publicate din ce în ce mai multe ziare.   

A urmat apoi o perioadă în care numărul ziarelor a început să varieze, fie creştea, fie scădea, fiind puternic influenţat de fluctuaţiile economiei. 

Mai târziu, în anul 1978, când Deng Xiaoping a iniţiat politica de reformă şi deschidere spre exterior, a început să apară o mare varietate de ziare. Acestea nu numai că au ajuns să străbată majoritatea zonelor din China, dar numărul lor a început să crească şi în străinătate. După cum era de aşteptat, aplicarea unei astfel de reforme a influenţat creşterea rapidă a economiei şi implicit a multor industrii, printre care şi cea a ziarelor.  

Astfel, între anii 1950 şi 2000, numărul ziarelor chinezeşti s-a înmulţit de zece ori. Pentru o mai bună înţelegere a acestui fenomen, trebuie menţionat că, timp de cinci ani (între anii 1980-1985), într-un interval de o zi şi jumătate apărea un ziar nou. 

În prezent, există aproximativ 3000 de tipuri de ziare chinezeşti, Ziarul Poporului având cel mai mare tiraj de exemplare. 

Ziarele din China se împart în mai multe categorii, în funcţie de zonele în care sunt distribuite (pe plan local, naţional sau internaţional), de subiectele tratate (cultură, educaţie, politică, economie, business, turism, sport şi divertisment), de limba în care sunt scrise (chineză, engleză sau alte limbi), de periodicitate (jurnale, săptămânale, lunare, semestriale), de clasele sociale, de vârstă, minorităţi etc.  

Pe plan intern, cu excepţia publicaţiilor apărute în limba chineză simplificată sau tradiţională, destinate întregului popor chinez, există şi ziare scrise într-o varietate de limbi, publicul ţintă fiind grupurile etnice din China. 

Republica Populară Chineză recunoaşte oficial 56 de grupuri etnice distincte, dintre care, populaţia han reprezintă circa 92% din totalul populaţiei. Celelalte 55 de naţionalităţi, care au o populaţie mai puţin numeroasă decât populaţia han, sunt considerate minorităţi naţionale. În principal, acestea sunt răspândite în nord-vestul, sud-vestul şi nord-estul ţării. 

Foto: harta principalelor grupuri etnice din China (Han, Thai, Tibetan, Mongol, Uigur). Sursa: Reddit.com.

Partidul Comunist Chinez acordă o mare atenţie instruirii jurnaliştilor care fac parte din aceste grupuri etnice şi dezvoltă jurnalismul în zonele în care acestea trăiesc. Există peste 80 de ziare scrise în limbi specifice acestor minorităţi precum: mongolă, tibetană, uigură, kazahă etc. De asemenea, există 16 ziare care sunt publicate în 11 provincii şi regiuni autonome ale Chinei. Toate aceste publicaţii reflectă caracteristicile şi tradiţiile acestor minorităţi, fiind – spun oficialii chinezi – „extrem de îndrăgite de cititorii lor”. 

În ultimele două decenii, am fost martorii progreselor tehnologice din toate domeniile. Simţim din ce în ce mai mult că trăim într-o lume virtuală, într-o lume a online-ului. China nu face excepţie. De aceea, ziarele chinezeşti figurează în prezent şi cu o variantă în mediul online. Desigur, apariţia unor astfel de site-uri a uşurat extrem de mult viaţa chinezilor şi nu doar a lor. Teoretic, accesul la informaţiile de care avem nevoie presupune un proces mai simplu, ajutându-ne să economisim atât resurse de timp, cât şi financiare. Analizând şi dintr-o altă perspectivă, în timp ce platformele de ştiri au ajuns să fie accesate într-un număr tot mai mare, numărul persoanelor care cumpără ziarele scrise, în format fizic scade din ce în ce mai mult. Gândindu-ne totuşi la populaţia mare a Chinei şi la cât de diferiţi sunt oamenii între ei, acestea încă sunt cumpărate de la chioşcurile de ziare, în special de populaţia vârstnică. 

Cum standardele societăţii şi ale consumatorilor devin din ce în ce mai ridicate, fiecare produs creat trebuie să le satisfacă nevoile, de aceea aceste portaluri sunt permanent îmbunătăţite. Ele sunt împărţite în domenii de interes pentru publicul ţintă, articolele publicate prezintă imagini sau chiar video-uri cât mai expresive, iar ştirile, iniţial prezentate doar în limba chineză şi engleză, sunt traduse din ce în ce mai mult într-o varietate de limbi. 

2. Ziarele oficiale din China 

Ziarul Poporului, platforma Xinhuanet creată de Agenţia de Ştiri Xinhua şi Global Times reprezintă principalele surse oficiale de presă chineză.  

Ziarul Poporului ( pinyin: Rénmín Rìbào, 人民日报) 

Foto: pagină din Ziarul Poporului. 

Ziarul Poporului, lansat în 1946, tradus în limba engleză People’s Daily, este ziarul oficial al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez (PCC), publicat la nivel mondial cu un tiraj de 3-4 milioane de exemplare. El se află în clasamentul primelor zece ziare din lume. Oferind informaţii directe despre politicile şi punctele de vedere oficiale, conducerea ţării şi PCC-ul îi acordă o mare atenţie şi un mare sprijin. 

La 1 Ianuarie 1997 a apărut şi portalul online al acestui ziar People’s Daily Online (pinyin: Rénmín wǎng, 人民网 ). Ştirile de pe acest site sunt traduse într-o varietate de limbi precum engleză, franceză, rusă, spaniolă, japoneză, arabă, germană, portugheză. 

Platforma Xinhuanet ( pinyin: Xīnhuà wǎng , 新华网) a Agenţiei de Ştiri Xinhua 

O a doua sursă de presă chineză importantă este platforma Xinhuanet a Agenţiei de Ştiri Xinhua (vezi foto). Etichetată drept „o ferestră deschisă larg” internauţilor din toată lumea, platforma se angajează să furnizeze în timp real cele mai importante ştiri oficiale. 

Agenţia de Ştiri Xinhua ( pinyin: Xīnhuá shè, 新华社 ) a fost fondată în anul 1931, sub numele de Red China News Agency, ca organism de presă al Partidului Comunist Chinez. În prezent ea este extrem de populară, având reporteri în peste 100 de ţări din întreaga lume, inclusiv în România. 

Portalul de ştiri creat de Xinhua are 31 de canale locale, precum şi canale în engleză, franceză, spaniolă, rusă, arabă, japoneză, coreeană, germană, portugheză, tibetană, uigură, mongolă şi publică zilnic ştiri în şapte limbi. Acestea sunt chineză (simplificată şi tradiţională), engleză, franceză, spaniolă, rusă, arabă, japoneză. Ştirile publicate sunt din domenii precum politică, finanţe, sport, tehnologie, IT, sistem juridic, societate, divertisment, educaţie, lectură, automobile etc. 

Din punct de vedere al publicării şi al ratei de reeditare a ştirilor, aceasta este cu mult înaintea celorlate medii online interne. Portalul este accesat de utilizatori din peste două sute de ţări. Media vizualizărilor de pe calculator depăşeşte 12 milioane, iar cea de pe telefoanele mobile 300 de milioane de persoane pe zi. 

Potrivit clasamentelor făcute recent, Xinhuanet se află pe locul 70 în topul a peste 700 de milioane de site-uri web din lume, depăşind semnificativ site-urile altor agenţii de ştiri precum The Associated Press, Reuters, Agence France Presse, ocupând locul 11 în clasamentul naţional. 

Global Times (pinyin: Huánqiú shíbào, 环球时报) 

Global Times este un ziar internaţional de ştiri sponsorizat de Ziarul Poporului. A fost fondat în ianuarie 1993 la Beijing. Reflectând naţionalismul chinez şi ideologia oficială, ziarul are o mare influenţă în China continentală. Stilul său este unul mai popular, mai direct, mai radical decât alte mass-media. 

Global Times are atât versiune în limba chineză, cât şi în engleză, are un centru global de cercetare şi analiză a opiniei publice, cât şi două reviste  Life Times (pinyin: Shēngmìng shíbào,《生命时报》)  Satire and Humor (pinyin: Fèngcì yǔ yōumò《讽刺与幽默》). Redactorul-şef al acestui ziar este Hu Xijin, un formator de opinie publică de mare importanţă în China continentală. La fel ca şi în cazul Ziarului Poporului, a fost creată o platformă online a Global Times (pinyin: Huánqiu wǎng, 环球网) 

3. Ziarele cunoscute atât în China, cât şi în străinătate 

Bineînţeles că pe lângă ziarele oficiale, deja menţionate, care prezintă opiniile celor care fac parte din aparatul statului, există şi alte ziare importante. Datorită ştirilor publicate zi de zi şi a subiectelor diverse abordate din domenii precum economie, politică, teme sociale, China Daily, Shanghai Daily, South China Morning Post, BJD News, Reference News reprezintă la rândul lor surse de presă scrisă cu o mare influenţă atât în China, cât şi în străinătate. 

4. Cum se informează un chinez?  

Încercarea de a găsi un răspuns la întrebarea „Cum se informează un chinez?” ne va conduce spre descoperirea noilor progrese făcute de companiile chineze. Mai exact, este vorba despre apariţia unor aplicaţii care, create iniţial cu alte scopuri, au ajuns să fie atât de dezvoltate încât au început să reunească principalele ştiri oficiale publicate de cele mai importante şi de încredere portaluri din China. Numărul aplicaţiilor de tipul acesta creşte semnificativ, funcţiile lor fiind din ce în ce mai variate.  

Toutiao (pinyin: Tóutiáo, 头条) 

Spre exemplu, aplicaţia Toutiao accesată de chinezi de toate vârstele, colectează şi sortează extrem de bine ştirile importante, astfel printr-un singur click şi alocarea a câteva minute, cititorii chinezi sunt puşi la curent cu noutăţile, cu toate transformările care se produc în lume.  

Aplicaţia este foarte diversificată. Pe lângă platforma de publicare a informaţiilor lansată pentru mass-media (unde ajută guvernul, diversele mass-medii cât şi unele companii din China să îşi publice conţinuturile), aceasta prezintă şi multe alte funcţii precum: funcţie de tracking (de depistare a persoanelor dispărute), funcţie aritmetică (de citire a datelor mari), identificarea de informaţii false etc. 

Referitor la ultima funcţie menţionată, trebuie adăugat faptul că, deşi conţinutul unei ştiri de pe un portal din China nu prezintă critici ori comentarii (ştirile sunt o raportare de evenimente), nu există libertatea de exprimare a opiniei publice (aşa cum există în presa scrisă occidentală şi cum o înţelegem noi în Europa). Există acolo o rubrică unde cititorii pot adresa întrebări, îşi pot exprima părerile sau chiar posta conţinuturi noi. Aşadar, o astfel de funcţie de identificare a informaţiilor false este benefică şi absolut necesară pentru a câştiga încrederea utilizatorilor. Din acest motiv, mulţi chinezi folosesc cu încredere aplicaţia. Pe baza celor prezentate mai sus, putem spune că din perspectiva conţinutului, această aplicaţie semi-oficială este mai liberă decât multe altele – după criteriile presei din China, fireşte.  

Toutiao este foarte lăudată de chinezi. Are şi mult divertisment, dar şi videoclipuri educative despre istoria Chinei. 

Destul de inovative aceste aplicaţii, nu-i aşa? Acum, dacă ar fi să analizăm şi numele dat acestei aplicaţii, acesta este la fel de smart gândit, precum şi aplicaţia în sine. Denumirea completă „今天头条Jīnrì Tóu tiáo” s-ar traduce prin „Ştirile de astăzi”, însă prin varianta scurtă „头条” , primul caracter semnifică „cel/ cea dintâi”(ştire), aşadar ne induce sentimentul că ne transmite cele mai importante ştiri. După acelaşi concept funcţionează şi aplicaţia Sina (pinyin: Xīnlàng新浪, în traducere „ Noul Val ” (de ştiri)). 

5. Diferenţele dintre presa scrisă chineză şi cea occidentală 

Analizând conţinutul ştirilor din presa scrisă chineză, stilul în care acestea sunt redactate, valorile care sunt promovate, libertatea de exprimare a opiniei publice, chiar şi principiile după care se ghidează reporterii, vom observa că presa scrisă chineză este radical diferită de cea occidentală. 

O perspectivă obiectivă 

Deşi există un număr foarte mare de ziare în China, dacă ne raportăm la ştirile transmise la nivel naţional, strict din ziarele oficiale, vom observa că informaţiile sunt în mare parte aceleaşi. Fiecare sursă de presă are şi editoriale, care diferă mult faţă de cele din Occident. Nu se fac analize, comentarii, critici. În China, comentariile se fac la nivel înalt. 

O altă diferenţă majoră între publicaţiile din China şi cele din Occident o reprezintă libertatea de exprimare. Din perspectiva occidentală, este considerată o cenzură impusă de China, în timp ce din perspectiva chineză este o filtrare a informaţiilor. 

În timp ce în publicaţiile străine, informaţiile sunt transmise dintr-o perspectivă subiectivă, presa chineză pune mare accent pe ceea ce ea numeşte „perspectiva obiectivă”. Desigur, prin relatarea de ştiri sau selecţia acestora sunt transmise în mod indirect anumite mesaje, dar nu aşa cum obişnuieşte Occidentul să o facă. Conducerea chineză doreşte să stimuleze şi să transmită poporului său o energie cât mai pozitivă, făcându-l astfel să lupte pentru un viitor mai bun şi mai prosper. De aici şi stilul ştirilor livrate populaţiei chineze, care sunt „filtrate”, cum spun chinezii, inclusiv prin prisma efectelor sociale şi morale ale acestora. Este o viziune net diferită de cea occidentală, iar ideea strictă de „cenzură politică” nu acoperă realitatea chineză din acest punct de vedere.  

Filtrarea informaţiilor. Filosofia „ştirii pozitive” la chinezi 

Administraţia de Stat pentru Presă, Publicaţii, Radio, Film şi Televiziune, instituţie coordonată cu Departamentul pentru Publicitate a Partidului Comunist Chinez autorizează întreaga activitate a mass-mediei şi a new-mediei. Ea este cea care eliberează licenţele de funcţionare a tuturor instituţiilor de presă din China, fie ele tradiţionale sau new-media. După cum ne sugerează şi denumirea sa, aceasta controlează în mod direct companiile mass-media de nivel naţional (CCTV- postul central de televiziune, postul naţional de radio, Radio China Internaţional), precum şi studiourile de film, televiziune şi organizaţiile neguvernamentale din domeniu.  

Occidentul comentează într-un registru negativ cenzura impusă de statul chinez. Însă, ne-am întrebat vreodată cum vede populaţia Chinei acest lucru? Dar chinezii ajunşi în străinătate? Cum resimt ei această filtrare a informaţiilor? 

Mai întâi trebuie spus faptul că poporul chinez pune un accent deosebit pe importanţa armoniei familiale şi sociale. China s-a dezvoltat urmărind menţinerea armoniei între grupurile sale etnice, cel puţin în teorie. A simţit nevoia de a induce societăţii un comportament în limitele morale şi politice ale statutului. Aşadar, s-a urmărit în permanenţă ca toate subiectele care puteau declanşa panică, tensiuni în popor să fie evitate. Însă, acest lucru nu înseamnă că presa scrisă chineză reflectă numai lucrurile bune, pozitive din societate. Există şi ştiri în care se fac dezvăluiri de cazuri de corupţie, accidente etc. Sentimentul pe care îl ai după citirea unui ziar din China este complet diferit de cel din Occident. Lipsesc acele ştiri piperate, de scandal sau programele audio-video marcate de scene (chiar) obscene. 

Deocamdată, cel puţin, trebuie să recunoaştem un fapt: majoritatea chinezilor se pare că au foarte mare încredere în guvern şi, pentru mulţi dintre ei, nu există o ţară mai bună, mai prosperă decât China. De aceea poate nici nu resimt atât de puternic fenomenul cenzurii din presa lor; care cenzură, din perspectiva occidentală, este fenomentul dominant şi determinant al presei din China. 

6. Formatorii de opinie publică 

După cum am precizat deja, comentariile, criticile cu privire la anumite teme importante din presa scrisă se fac la nivel înalt. Odată cu trecerea presei în mediul online, a început să se dezvolte şi un sistem al bloggurilor, al formatorilor de opinie publică.  

Spre deosebire de Occident, formatorii de opinie publică din China nu sunt editorialiştii, ci oameni care s-au specializat neîntrerupt în anumite domenii de cercetare şi comentează strict felia lor de competenţă. În general, aceştia sunt absolvenţi ai celor mai prestigioase universităţi din China, deveniţi ulterior profesori, ocupând în acelaşi timp şi alte funcţii importante la nivel de administraţie academică şi nu numai. 

Selecţia care urmează este, evident, una personală şi extrem de sumară.  

Jin Canrong (pinyin: Jīn Cànróng, 金灿荣) 

Foto: profesorul Jin Canrong. 

Un astfel de exemplu este profesorul Jin Canrong, cunoscut şi din postura de prodecan al Institutului de Relaţii Internaţionale al Universităţii Renmin (Renmin University of China,  pinyin: Rénmín dàxué, 人民大学) din Beijing. Acesta este foarte urmărit în mediul online, atât în China, cât şi peste hotare, canalul său figurând şi pe Youtube - canalul său YouTube金灿荣频道.  

El se remarcă în primul rând, prin studiile absolvite. A urmat cursurile a trei universităţi prestigioase din China, obţinând o diplomă de licenţă în Ştiinţe Politice de la Universitatea Fudan din Shanghai (Fudan University,  pinyin: Fùdàn dàxué, 复旦大学), diplomă de master de la Academia Chineză de Ştiinţe Sociale (Chinese Academy of Social Sciences, pinyin: Zhōngguó shèhuì kēxuéyuàn, 中国社会科学院）şi una de doctor de la Institutul de Relaţii Internaţionale din cadrul Universităţii din Beijing (Peking University, pinyin: Běijīng dàxué,北京大学) 

Prin munca sa de cercetare, prin lucrările şi analizele făcute, Jin Canrong a devenit un renumit politolog chinez, un expert în Relaţii Internaţionale, mai ales în direcţia China-SUA. Sistemul politic american şi cultura politică, diplomaţia SUA, relaţiile sino-americane şi ale marilor puteri, diplomaţia şi strategiile Chinei reprezintă principalele sale domenii de cercetare.  

Acesta a publicat 100 de lucrări academice, peste 1000 de articole pentru mass-media, 10 cărţi scrise şi 5 traduse, incluzând „The Liberal Tradition in America” (Louis Hartz), „Between Hope and History: Meeting America’s Challenges for the 21st Century” (preşedintele Bill Clinton) şi „Diplomacy” (Henry Kissinger).  

În vârstă de 59 de ani, profesorul Jin Canrong stârneşte interesul, admiraţia şi curiozitatea întregului public chinez. Profesori universitari, oficiali chinezi, studenţi, persoane interesante de domeniul Relaţiilor Internaţionale, Politică, Diplomaţie şi nu numai urmăresc cu mult interes postările sale de la diverse emisiuni unde este invitat să vorbească. Limbajul său concis, direct, perspectivele din care analizează fiecare problemă, argumentele aduse sunt principalele particularităţi prin care acesta a cucerit publicul chinez. Darul său este de a explica foarte clar, pe înţelesul tuturor situaţia internaţională complexă.  

În mediul online, Jin Canrong este extrem de apreciat şi mulţi internauţi spun că succesul său se datorează cunoştinţelor, experienţei de studii din străinătate, numărului mare de ţări vizitate (peste 80 de ţări), cât şi a timpurilor şi schimbărilor pe care le-a trăit şi experimentat. 

Wang Jisi (pinyin: Wáng Jīsī, 王缉思) 

Foto: profesorul Wang Jisi. 

Wang Jisi se remarcă datorită pregătirii sale, a muncii de cercetare şi a funcţiilor deţinute. A fost decanul Institutului de Relaţii Internaţionale al Universităţii din Beijing. În perioada 2005-2013 a fost membru al Comitetului Consultativ pentru Politică Externă al Ministerului de Externe al Chinei.  

A fost consultant pentru un număr mare de instituţii (Institutul Asia Society Policy, School of Global Affairs and Public Policy at the American University in Cairo, International Crisis Group, Afghan Institute of Strategic Studies) şi reviste internaţionale (The American Interest şi Global Asia). A fost nominalizat de două ori (în anul 2005 şi în 2012) de revista Foreign Policy ca făcând parte dintre primii 100 gânditori globali.  

Diplomaţia celor două mari puteri - SUA şi China, relaţiile sino-americane, problemele de securitate în regiunea Asia-Pacific, teoria politicii internaţionale constituie domeniile sale de cercetare, iar majoritatea lucrărilor publicate au legătură strictă cu acestea. 

Ye Hailin (pinyin: Yè Hǎilín, 叶海林) 

Foto: Ye Hailin. 

Ye Hailin, cunoscut din postura de prodecan al Institutului Naţional de Strategii Internaţionale al Academiei Chineze de Ştiinţe Sociale este un alt expert în problemele internaţionale. La fel ca şi ceilalţi profesori menţionaţi mai sus, el a absolvit specializarea Relaţii Internaţionale a prestigioasei Universităţii din Beijing, înscriindu-se ulterior la cursuri de master de drept.  

Pe lângă funcţia pe care o deţine, el este şi redactor-şef adjunct şi directorul departamentului editorial al revistei ştiinţifice „Studii privind Asia de Sud” (South Asian Studies, pinyin: Nányà yánjiū,《南亚研究》); directorul Centrului de Cercetare al Asiei de Sud (Center for South Asian Studies, pinyin: Zhōngguó shè kē yuàn nányà yánjiū zhōngxīn 中国社科院南亚研究中心) al Academiei Chineze de Sţiinţe Sociale. Din 2000-2004 a fost funcţionar public, în perioada 2004- 2006 a fost secretar III al Ambasadei Chinei în străinătate.  

Politicile regionale ale Asiei de Sud, relaţiile internaţionale, antiterorismul şi securitate netradiţională reprezintă domeniile sale de interes. 

Jurnalişti chinezi reputaţi 

Hu Xijin (pinyin: Hú Xījìn, 胡锡进), redactorul şef al ziarului Global Times  

Foto: Hu Xijin. 

Hu Xijin este un reporter chinez foarte cunoscut atât în China, cât şi în străinătate. Este urmărit de publicul internaţional pe canalul său de Youtube Global Times Hu Xijin. A fost reporter în Statele Unite, Japonia, Taiwan şi alte ţări.  

A relatat nenumărate ştiri în exclusivitate şi a participat la organizarea multor interviuri. În anul 1982, a absolvit Institutul de Relaţii Internaţionale al Armatei de Eliberare a Poporului Chinez în anul 1986 s-a alăturat Partidului Comunist Chinez, iar un an mai târziu a început cursurile de masterat ale Universităţii de Studii Străine din Beijing (Beijing Foreign Studies  University, pinyin: Běijīng wàiguóyǔ dàxué 北京外国语大学). În 1989 a obţinut şi o diplomă de master în fosta Uniune Sovietică. 

Bai Yansong (pinyin: Bái Yánsōng, 白岩松), comentator şi prezentator CCTV 

Foto: Bai Yansong. 

Bai Yansong, de naţionalitate mongolă, este un cunoscut prezentator, reporter, comentator de ştiri şi scriitor chinez. Este fost absolvent al Universităţii de Comunicare din China (Communication University of China, pinyin: Zhōngguó chuánméi dàxué,中国传媒大学), specializarea Jurnalism. În prezent este comentatorul programului TV „Ştiri 1+1” (pinyin: Xīnwén 1+1,新闻1+1) şi prezentatorul programului de ştiri săptămânale al postului central de televiziune CCTV, vicepreşedinte al Societăţii Crucea Roşie din China şi concomitent vicepreşedinte al Asociaţiei tinerilor voluntari din China.  

Ascensiunea sa a fost foarte interesantă: în 1993, a participat la înfiinţarea programului TV Oriental Horizon (pinyin: Dōngfāng shíkōng, 东方时空); în 1997, a participat succesiv la emisiunile TV difuzate în direct, în cadrul cărora au fost prezentate evenimente extrem de importante precum redobândirea Hong Kong-ului şi închiderea Barajului Celor Trei Defileuri, cunoscut şi ca Barajul Sanxia, un subiect foarte controversat. În anul 1999, a transmis în direct momentul în care China a recâştigat suveranitatea asupra Macao şi a luat parte şi la transmisia în direct a celei de-a 50-a aniversări a Zilei Naţionale.  

În 2000 i-a fost acordat titlul de “Top Ten Youth Outstanding Youths”. Trei ani mai târziu, Bai Yansong a devenit prezentatorul programului de ştiri „News Weekly” pinyin: Xīnwén zhōukān, 新闻周刊) difuzat pe canalul de televiziune CCTV-13. În 2009, 2010, 2016 a fost premiat pentru calităţile sale excepţionale de prezentator. Premiul din 2016, îl clasează în topul celor 10 cei mai buni prezentatori din China. În anul 2012 a fost comentator al ceremoniilor de deschidere şi de închidere ale Jocurilor Olimpice de la Londra. 

Ma Xiaolin (pinyin: Mǎ Xiǎolín, 马晓霖), comentator de ştiri şi afaceri externe 

Foto: Ma Xiaolin. 

Ma Xiaolin, este un alt expert în probleme internaţionale, comentator de ştiri şi afaceri externe, redactor şef al dialogurilor din cadrul interviurilor despre Decodarea iniţiativei Un drum, o centură („Belt and Road Initiativ Deciphered”, pinyin: Jiěmǎ yīdài yīlù, 解码一带一路).de la NING XIA SATELLITE TV. Principalul său domeniu de cercetare îl reprezintă studierea Orientului Mijlociu, diplomaţia chineză, problemele internaţionale, relaţiile marilor puteri, terorism, securitatea energetică reprezintă domeniile sale de cercetare. A lucrat pentru Agenţia de Ştiri Xinhua timp de 17 ani (1988-2005) în calitate de editor de ştiri internaţionale, editor şef, reporter acreditat al filialei din Kuweit, fondator şi reporter şef al filialei Gaza.  

Ma Xiaolin a fost şi profesor la prestigioasa Universitate de Studii Străine din Beijing. Este primul director al programului „Observaţii şi comentarii internaţionale”, membru expert al „Grupului principal de raportare a războiului din Irak” al Agenţiei de Ştiri Xinhua, corespondent special al războiului din Irak, redactor şef al revistei „Globe”, cercetător în cadrul Centrului de studiu al problemelor mondiale .  

Din 2005 s-a consacrat internetului. A creat două platforme IDGVC Partners şi platforma www.bishe.com (Bólián shè), primul blog privat din China şi prima comunitate de blog cu nume reale, prima care a iniţiat modelul de gestionare a sistemului de reţele din China. 

Yang Yu (pinyin: Yáng yǔ, 杨禹), CCTV, „cel mai bun comentator de ştiri din istorie” 

Foto: Yang Yu. 

Comentator important al postului central de televiziune CCTV, Yang Yu este foarte cunoscut atât în ţară, cât şi în străinătate. El este şi vicepreşedintele cotidianului China Reform Daily (pinyin: Zhōngguó gǎigé bàoshè, 中国改革报社). În mediul online, este considerat a fi „cel mai bun comentator de ştiri din istorie”. În noiembrie 2018 câştigă premiul care îl clasează printre „cele 100 de modele de energie pozitivă de pe internet”.  

Şi şirul unor astfel de exemple poate continua. Toţi aceşti profesori, comentatori, reporteri sunt un exemplu de mândrie şi de inspiraţie pentru publicul chinez; cel puţin pentru marea lui majoritate. În mediul online, mulţi susţin că, datorită încrederii pe care aceştia o au în ei, transmit o energie pozitivă şi încredere publicului. Bineînţeles că apar şi critici la adresa acestora. Întotdeauna vor exista păreri pro şi contra, chiar şi în China. Unii sunt de părere că datorită funcţiilor pe care le deţin, aceşti comentatori sunt oameni ai guvernului, însă mulţi îi îndrăgesc şi refuză să îi privească în felul aceasta. 

Există şi situaţii în care aceşti formatori de opinie publică aduc unele critici statului. De exemplu, Jin Canrong a susţinut la un moment dat că politicile PCC sunt mult prea radicale. Hu Xijin, considerat uneori mult prea radical, a afirmat că pentru a da speranţă poporului chinez, societatea chineză trebuie să dea dovadă de o altfel de vitalitate.  

7. Domeniile de interes ale chinezilor 

După cum putem observa, mijloacele de comunicare din China sunt extrem de variate. 

Dar oare toţi chinezii citesc presa scrisă? Cum se informează un chinez obişnuit? 

Informarea se face bineînţeles în funcţie de interesul şi timpul fiecăruia. Dacă unele persoane urmăresc zilnic presa scrisă ori canalele formatorilor de opinie publică, altele află principalele ştiri prin intermediul televiziunii, în principal prin urmărirea telejurnalului, care începe de la ora 19 în fiecare seară şi durează o jumătate de oră.  

Televiziunea, un pilon al informării oficiale 

CCTV, postul central de televiziune din China, cu cele 50 de canale ale sale pe care sunt difuzate diferite tipuri de programe, este accesibil pentru mai mult de un miliard de telespectatori în şase limbi diferite. Majoritatea programelor sale sunt un amestec de ştiri, documentare, educaţie socială, comedie, divertisment şi dramă etc. Postul a fost înfiinţat la 1 mai 1958 ca o agenţie de ştiri şi opinie publică de stat, care acţionează ca purtător de cuvânt al PCC. CCTV a creat chiar şi o platformă de ştiri transmise în limba engleză CCTV com English. 

CGTN, CCTV News sau CCTV-9 aşa cum era cunoscut înainte, este un canal internaţional de ştiri transmise în limba engleză, unul dintre cele şase canale care aparţin de compania China Global Television Network, cu sediul în Beijing. În prezent, CGTN are trei birouri din care îşi efectuează transmisiunile. Biroul central se află la Beijing, iar celelalte două la Nairobi şi Washington D.C, precum şi alte 70 de birouri în întreaga lume. Acest canal de televiziune transmite buletine de ştiri, programe de ştiri şi reportaje amănunţite. 

Xinwen Lianbo (pinyin: Xīnwén liánbò, 新闻联播), telejurnalul cel mai vizionat 

Telejurnalul menţionat anterior se numeşte Xinwen Lianbo şi constituie unul dintre cele mai vizionate programe de ştiri, fiind redat pe toate posturile TV locale din China continentală. Programul reprezintă un mijloc prin care statul îşi informează cetăţenii cu privire la întâlnirile guvernamentale, problemele economice şi politice majore şi activităţile liderilor Chinei. Acesta reflectă poziţiile oficiale ale Partidului Comunist Chinez cu privire la o gamă largă de chestiuni. 

O altă cale de comunicare şi de informare este radioul, folosit în mare parte de populaţia mai vârstnică din China. 

În privinţa domeniilor de interes este foarte greu de făcut un clasament. Fiecare cetăţean chinez se informează în funcţiile de nevoile şi problemele care îl interesează. Există categorii de oameni care sunt interesaţi în mod special de sursele oficiale, ziarele oficiale, principalele dezbateri făcute de formatorii de opinie, de purtătorii de cuvânt ai Ministrului de Afaceri Externe. O altă categorie a societăţii are domenii de interes mai diverse precum politică, economie, divertisment, în timp ce populaţia în vârstă a Chinei este preocupată şi de alte probleme precum tratarea unor boli etc. Poporul chinez îşi va găsi sursa potrivită având în vedere diversitatea extraordinară a tot ce înseamna mass-media în China. Diversitate, desigură, în termenii chinezi, incomparabili, cum am mai spus, cu mass media cu care suntem noi obişnuiţi. 

În concluzie, sperăm ca toate cele prezentate în cadrul acestui material introductiv să contribuie la o cât mai bună înţelegere a ceea ce reprezintă presa chineză în ziua de astăzi.  

Evident, este o picătură din imensitatea comunicării publice de acolo. 

Analiză de Paula Toma, cercetătoare la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române „Ion I. C: Brătianu” şi bursieră „Mircea Maliţa” în cadrul proiectului „China la zi”.