Planeta Siria - deschisă vizitelor pe 7 aprilie

În Siria există activişti nonviolenţă care se dedică ideii de pace într-un spaţiu unde violenţa este un mod de a trăi FOTO  planetsyria.org

Pe 7 aprilie e ziua internaţională de solidaritate cu mişcarea nonviolentă din Siria. Poate fi nonviolenţa o soluţie într-un război brutal? Sau, mai bine spus, de ce credem că războiul e o soluţie pentru a aduce pacea?

Ştiai că în Siria există o reţea de activişti nonviolenţi care lucrează pentru oprirea războiului? Ai auzit vreodată numele lor sau ale organizaţiilor care-i sprijină? Ştii că printre ei se găsesc foşti combatanţi, mame, tineri, ingineri, medici, artişti - oameni care au învăţat metode de intervenţie nonviolentă şi care lucrează împreună pentru o ţară mai bună? Pentru o lume mai bună. Pentru o planetă în pace.

Viaţa lor pare de pe altă planetă. „Armele” lor sunt dozele duble de compasiune, jeturile de iubire, butoaiele pline de creativitate şi cutiile încărcate de energie şi pasiune. Asta în mijlocul unui conflict violent complex, cu numeroase straturi de agresivitate şi interese politice, mulţi actori locali deosebit de violenţi cu proprii fraţi şi surori, cu combustibil de ură şi tehnică militară alimentate din afara ţării.

Matematica brută arată aşa:

220.000 de oameni au murit.

640.000 de suflete sunt în stare de asediu în casele lor.

10.000.000 de persoane şi-au părăsit comunităţile şi sunt refugiate în alte zone.

Ce-i motivează atunci pe cei care recurg la nonviolenţă? De ce îşi imaginează că pot influenţa astfel soarta unei ţări afectate de suferinţă şi haos? Ce văd ei în plus faţă de cei care vând şi folosesc şi promovează armele ca soluţie la un conflict atât de complex?

Dincolo de fiecare cifră se află o poveste - a unei fiinţe umane. Un om care iubeşte, suferă, are speranţe, vrea să trăiască într-o lume mai bună.

Săptămâna trecută un băiat de 17 ani a fost împuşcat în timp ce încerca să ajungă din Siria în Turcia. Nu ştiu dacă autorii au fost soldaţii sirieni sau turci, armate guvernamentale sau trupe ISIS; contează prea puţin. Graniţa e închisă de ceva vreme şi, pentru a o trece, oamenii îşi riscă viaţa. Unii încearcă zile la rând. Dacă au noroc - reuşesc. Femei, copii, bărbaţi.

Comparat cu butoaiele cu exploziv aruncate din elicopter sau cu pericolul de a fi ucis pe loc de soldaţi pentru motive neclare, parcă nici nu pare aşa de riscant să încerci să treci o graniţă închisă. Mai au o şansă.

Şansa pe care activiştii nonviolenţi o aleg conştient e să rămână oameni în cel mai frumos sens al cuvântului. Să caute şi să onoreze umanitatea în ei şi în cei din jurul lor, inclusiv în cei care îi ameninţă cu ţeava puştii. Sunt câteva sute - sau mii, poate - de sirieni care, dincolo de sectă, religie, etnie, grup sau familie, cred în pace ca atitudine şi acţiune constante şi ferme. Ei sunt cei care trăiesc pe Planeta Siria. Organizează ateliere, cursuri, susţin organizaţii şi grupuri de iniţiativă locale, mobilizează rezistenţa civilă nonviolentă, creează alternative şi oaze de siguranţă. Munca lor e intensă şi îi îmbătrâneşte rapid. Mai toţi au afecţiuni fizice cronice şi sunt supuşi unui stres psihic extrem de intens. O bună parte dintre ei au fost închişi, sunt separaţi de familiile lor şi şi-ar pierde viaţa dacă cei care controlează zonele în care trăiesc ar şti de toate acţiunile lor. Şi totuşi... continuă. Dacă-i priveşti în ochi poţi vedea un amestec unic de tristeţe profundă, hotărâre şi speranţă.

Dacă ai citit până aici, poate te întrebi ce ai putea să faci pentru a-i sprijini. Pentru a le arăta că nu sunt singuri, că rezonezi cu fluviul de compasiune şi iubire pe care îl generează în mojlocul unui război devastator.

Vizitează Planeta Siria pe 7 aprilie, e ziua pentru solidaritate. Intră pe site-ul lor şi transmite-le un mesaj. Organizează un concert, o conferinţă, un eveniment public. Vorbeşte prietenilor, ziariştilor şi politicienilor pe care îi cunoşti despre asta. Întreabă-i pe producătorii români de armament unde livrează puştile Kalaşnikov... şi de ce. Aprinde o lumânare, spune o rugăciune. Ia-ţi măcar câteva minute într-o zi banală pentru a te gândi la ei ca la propria-ţi persoană. Fă-o cu convingerea că mesajul tău va fi bine primit şi le va da energia şi motivarea de a şti că nu trăiesc pe o planetă goală, indiferentă, fără suflet.

Trăieşte pe 7 aprilie ca şi cum Planeta Siria ar fi planeta pe care vrei să-ţi vezi copii crescând în pace. Fă-o cu toată hotărârea, iubirea şi compasiunea de care eşti în stare, pentru că de fapt Planeta Siria e una şi aceeaşi cu casa ta.

Link pentru informaţii şi acţiune.