Oraşul Salma şi cicatricile războiului

Oraşul Salma şi cicatricile războiului

Oraşul Salma FOTO DW

Situat la înălţimea lanţului muntos Jebel Akrad, oraşul Salma obişnuia să fie cunoscut pentru priveliştea spectaculoasă, iar sirienii veneau aici pentru aerul proaspăt din timpul verii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Acum există locuinţe noi pentru turişti, se arată într-un articol publicat în „Deutsche Welle“, iar alte clădiri sunt ocupate de rebeli. Numai câteva sute de civili mai locuiesc în Salma, iar ei ies rareori din casă.

„Salma e pe linia frontului“, explică doctorul Rami Habib, care lucrează la spitalul din oraş. „E ţintit zi şi noapte, în fiecare zi. Dacă priveşti în partea cealaltă a văii, vei vedea tancurile regimului“.

Provincia siriană Latakia este singura care se mai află încă în mâinile guvernului din nordul Siriei. Regiunea este inima alauiţilor şi baza puternică a familiei Assad. Mulţi sirieni cred că alauiţii, inclusiv preşedintele sirian, plănuiesc să se retragă aici dacă pierd controlul asupra Damascului.

Cu toate acestea, alauiţii îşi părăsesc satele pe măsură ce rebelii pătrund tot mai adânc în regiune.

Satul Kurt era pe jumătate alauit şi pe jumătate sunit – diversitate religioasă neobişnuită în restul ţării, unde comunităţile mici tind să fie predominant sunite, alauite, creştine sau druze. Mohamed Abul Abed, un sunit în vârstă de 30 de ani, a crescut alături de prietenii săi alauiţi. Ca orice alţi vecini, se vizitau unul pe altul, beau ceai împreună şi se jucau cu mingea. Revoluţia l-a despărţit însă de prieteni pe Mohamed.

Mohamed spune că nu îşi poate imagina prietenii săi din copilărie făcând rău cuiva. „Nu cred că au ucis pe nimeni… Sper“, adaugă el.

Chiar şi aşa, îi condamnă pentru că au permis regimului să transforme revoluţia în război civil şi spune că probabil nu îi va ierta vreodată.

Familiile alauite au părăsit Kurt la scurt timp după incidente şi s-au mutat în oraşul Latakia, la aproximativ 45 de kilometri. Oraşul este sub controlul regimului, dar există suficiente tensiuni şi acolo.

Sami Najib Bakri avea un post de conducere la compania de electricitate. Spune că în rândul muncitorilor suniţi apar resentimentele pe măsură ce li se comandă să taie curentul în propriul lor cartier. Acum două luni, lui Bakri i s-a dat o altă însărcinare stranie. El spune că armata i-a ordonat să despartă personalul în grupuri de câte şase : doi suniţi şi patru alauiţi. Fiecare a primit o armă şi ordinul de a trage în caz de nevoie.

Bakri povesteşte că aceste unităţi erau menite să fie un soi de miliţii.

Mama lui Bakri stă alături de acesta şi îl ascultă, periind părul nepoatei. Montaha şi-a făcut un nume în teritoriul deţinut de rebeli când a transformat casa ei de lângă Salma într-o cantină pentru rebelii din Armata Siriană Liberă. Aici, luptătorii mănâncă supă de mazăre sau plăcintă cu spanac.

„Ei sunt fiii mei, aş face orice ca să îi ajut“, spune Montaha.

În schimb, ea speră ca luptătorii să o ducă înapoi în Latakia, la viaţa sa normală, iar asta include şi vecinii alauiţi, spune ea. Pe cei care nu au mâinile pătate cu sânge. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările