Atrocităţile dintr-un gulag nord-coreean. Mărturia unui fost paznic, martor la crime teribile: trei copii sfâşiaţi de câini

Un fost paznic de închisoare din Coreea de Nord, care a reuşit să fugă din ţară şi să pună bazele unui ONG pentru drepturile omului, a povestit anchetatorilor ONU ororile pe care le-a văzut şi le-a săvârşit cu propriile mâini în timpul serviciului său. Una dintre cele mai şocante experienţe ale sale a fost aceea în care a urmărit doi câini atacând cinci copii; trei au murit sfâşiaţi, iar ceilalţi doi au fost îngropaţi de vii de către paznici.

Ahn Myong-Chol a fost martorul multor orori petrecute între zidurile unuia dintre lagărele de concentrare a deţinuţilor nord-coreeni, însă puţine lucruri l-au marcat atât de puternic precum scena în care trei copii au fost sfâşiaţi de o haită de câini. Nord-coreeanul a lucrat ca paznic de închisoare timp de opt ani, până în 1994, când a fugit din ţară.

„Erau trei câini care au ucis cinci copii”, îşi aminteşte Ahn, în vârstă de 45 de ani, în cadrul unei conferinţe a activiştilor pentru drepturile omului, organizată la Geneva. „Au ucis trei dintre copii aproape pe loc.ceilalţi doi copii abia mai respirau atunci când paznicii i-au îngropat de vii”, a continuat nord-coreeanul.

„A doua zi, în loc să omoare câinii ucigaşi, gardienii i-au mângâiat şi i-au hrănit cu mâncare specială, „de parcă le-ar fi oferit un premiu”, a adăugat cu dezgust Ahn. „Oamenii din lagărele de concentrare nu sunt trataţi ca fiinţe umane, ci precum muşte care pot fi strivite.”

Ahn este unul dintre fugarii nord-coreeni care au reuşit să intre în contact cu anchetatorii ONU şi care au oferit mărturii pentru realizarea studiului de 400 de pagini privind abuzurile practicate de regimul nord-coreean, publicat săptămâna trecută.

El a lucrat în patru lagăre de concentrare din Coreea de Nord, în „zone de control total”. Deţinuţii munceau între 16 şi 18 ore pe zi, dormeau câte 4-5 ore şi primeau de trei ori pe zi câte 100 de grame de supă, pentru a-şi îndeplini sarcinile la muncă. „În fiecare zi, erau deţinuţi care mureau de foame, de epuizare, sau în urma unor accidente”, a mai povestit Ahn.

La primul său loc de muncă, în tabăra 14 de la nord de Phenian, se încuraja practicarea Tae Kwon Do împotriva deţinuţilor, după ce li se spălase creierul pentru a considera deţinuţii drept încarnarea „Răului”.

Cruzimea, recompensată

De asemenea, fostul paznic spune că paznicii erau încurajaţi să-i ucidă pe cei care încercau să evadeze. „Aveam dreptul să-i ucidem şi, dacă aduceam cadavrele conducerii, eram recompensaţi prin trimiterea la universitate”, a afirmat el, explicând că unii dintre paznici provocau evadarea deţinuţilor, pentru a-i ucide şi a obţine recompensa.

Ahn recunoaşte că a participat la violenţele din închisori, dar asigură că nu a ucis niciodată. El a fost promovat şofer, ceea ce i-a permis să cunoască numeroşi deţinuţi şi să descopere că mulţi se aflau acolo de la vârsta de doi-patru ani, în timp ce alţii se născuseră în lagăre. El a mai afirmat că 90 la sute dintre deţinuţi nu ştiau de ce se aflau în închisoare.

Ahn Myong-Chol a relatat că, la rândul său, şi-a pierdut întreaga familie în Coreea de Nord. Astfel, tatăl său s-a sinucis după ce a criticat regimul de la Phenian, în timp ce mama, sora şi fratele său au fost arestaţi , iar el nu a mai aflat ce s-a întâmplat cu ei.