Kim Jong-un dispune de 200.000 de soldaţi gata să moară pentru el VIDEO

În cazul unui război cu Coreea de Sud, comandourile nord-coreene ar încerca, de asemenea, o lovitură împotriva liderilor şi a centrelor de comandă şi control din Coreea de Sud.

Armele nucleare, rachetele balistice, mii de piese de artilerie şi milioane de trupe fanatice sunt nucleul ameninţării nord-coreene. Dar Kim Jong Un mai are un as în mânecă: puternicele forţe de operaţiuni speciale.

În cadrul masivei armate a Coreei de Nord se află o forţă de aproximativ 200.000 de soldaţi încadraţi în trupele pentru operaţiuni speciale. Nu se ştiu multe despre aceste comandouri, dar se crede că membrii săi sunt bine antrenaţi şi foarte motivaţi.

Misiunea comandourilor

Phenianul i-ar desfăşura probabil înainte sau la începutul unui război pentru a perturba operaţiunile militare americane şi sud-coreene.

Nu se ştiu multe despre aceste comandouri, dar dezvăluirile recente ale unui spion nord-coreean care a dezertat oferă o perspectivă asupra modului în care acestea se antrenează şi luptă.

Armata Populară Coreeană (KPA) este una dintre cele mai mari din lume, cu o forţă activă de aproximativ 1,3 milioane de soldaţi. Phenianul are, de asemenea, peste 200.000 de militari organizaţi în formaţiuni standard, precum brigăzi, regimente, batalioane şi în grupuri şi mai mici şi mai specializate.

Unitatea tipică de operaţiuni speciale are între 3.000 şi 5.000 de membri . Unităţile de recunoaştere sunt specializate în colectarea informaţiilor şi transmiterea lor la sediul central. Unităţile aeropurtate se pot infiltra şi pot captura aerodromuri sau poduri. Unităţile maritime se pot infiltra din submarine sau nave şi pot efectua raiduri pe litoral. 

Trupele nord-coreene par foarte bine echipate dacă ar fi să ne luăm după apariţiile din în timpul paradelor de la Phenian, dar acele arme şi echipamente nu sunt neapărat distribuite tuturor soldaţilor. Dar comandourile, datorită misiunii lor speciale, au parte de cele mai bune echipamente şi cea mai bună instruire.

Într-un raport recent, Agenţia de Informaţii pentru Apărare a SUA (DIA) a declarat că „SOF-ul nord-coreean este foarte bine pregătit şi bine echipat în comparaţie cu alte unităţi şi, dacă s-ar infiltra în sud, ar fi capabil de atacuri perturbatoare în spatele frontului.“

Echipamentele comandorulor lui Kim Jong-un sunt rudimentare în comparaţie cu cele al unităţilor de operaţiuni speciale din alte ţări, dar chiar şi cu aceste deficienţe tehnologice sau logistice rămân un inamic periculos.

Tacticile KPA

Potrivit armatei SUA, doctrina şi tacticile Armatei Populare Coreeane pentru operaţiunile terestre au rămas în mare parte aceleaşi din timpul războiului din Coreea din anii 1950. Trupele speciale joacă un rol important în doctrina de război armatei statului comunist care urmăreşte să atace o ţintă inamică simultan din mai multe unghiuri.

Doctrina nord-coreeană a operaţiunilor speciale mizează pe viteză şi surpriză. Forţele de operaţiuni speciale ale Phenianului au două misiuni strategice: să se infiltreze în Coreea de Sud şi să ducă o luptă neconvenţională şi de sabotaj în  spatele liniilor SUA şi Coreei de Sud şi să apere Coreea de Nord împotriva unităţilor de operaţiuni speciale americane sau sud-coreene.

Dacă ar izbucni un război major, strategia nord-coreeană ar fi să traverseze rapid Zona Demilitarizată şi să inunde Coreea de Sud cu trupe, încercând să repetă etapele incipiente ale războiului inter-coreean, când forţele comuniste aproape că au aruncat trupele sud-coreene şi ONU în mare.

Într-un astfel de scenariu, infanteria grea nord-coreeană sau unităţile mecanizate ar lovi linia frontului forţelor sud-coreene şi americane. Forţele de operaţiuni speciale nord-coreene, organizate în unităţi de comando sau de infanterie uşoară, ar conduce un război neconvenţional în spate sau pe flancuri, atacând liniile de aprovizionare, centrele de comandă şi control şi alte facilităţi strategice.

Comandourile din Coreea de Nord sunt agresive şi ar prefera să fie în ofensivă, ceea ce este în conformitate cu doctrina operaţiunilor speciale. „Ar fi un duşman înverşunat” dacă ar izbucni un război, a declarat pentru Insider o fostă Beretă Verde care a servit în Coreea de Sud.

Ar lupta până la ultimul om pentru Kim Jong-un

Regimul Kim a cultivat un cult al personalităţii în jurul liderilor săi, cu promisiuni publice de loialitate din partea trupelor şi a elitelor militare.

„Avem avantajul tehnologic şi avioanele şi rachetele noastre îi pot toca, dar vor lupta pentru „zeul” lor”, a spus fosta Beretă Verde. „De la naştere, ei au fost crescuţi în acest cult în care liderul suprem este „zeul” lor. Sunt fanatici şi duri. Iernile coreene nu sunt de glumă, iar aceşti tipi au fost antrenaţi să supravieţuiască şi să opereze în astfel de medii. Ar lupta până la ultimul om."

Phenianul ar putea recurge, de asemenea, la operaţiuni militare convenţionale pentru a distrage atenţia forţelor americane şi sud-coreene şi pentru a permite unităţilor sale de operaţiuni speciale să se infiltreze cu succes în Sud.

În 2010, 46 de marinari au fost ucişi când o navă sud-coreeană a fost scufundată într-un presupus atac submarin nord-coreean. Câteva luni mai târziu, artileria nord-coreeană a bombardat o insulă sud-coreeană în apropierea graniţei maritime a celor două ţări, ucigând patru persoane.

Într-un interviu recent acordat BBC, Kim Kuk-song, un ofiţer de informaţii nord-coreean care a dezertat în Coreea de Sud, a descris modul în care Kim Jong-un foloseşte resursele militare şi de informaţii ale Coreei de Nord pentru îmbogăţirea personală sau răzbunare împotriva inamicilor reali sau închipuiţi. Forţele de operaţii speciale nord-coreene pot recurge, de asemenea, la operaţiuni „în stil bandă”.

Decapitarea conducerii sud-coreene

În cazul unui război cu Coreea de Sud, comandourile nord-coreene ar încerca, de asemenea, o lovitură împotriva liderilor şi a centrelor de comandă şi control din Coreea de Sud, încercând să decapiteze conducerea sud-coreeană şi să semene confuzie în primele ore ale conflictului.

Nu ar fi prima dată când comandourile nord-coreene ar încerca aşa ceva. La 31 ianuarie 1969, Unitatea Forţelor Speciale 124 din armata nord-coreeană de 31 de persoane s-a infiltrat în Coreea de Sud cu scopul de a-l asasina preşedintele sud-coreean Park Chung-hee.

Echipa de comando s-a mişcat rapid şi agresiv şi a reuşit să ajungă la 800 de metri de  Casa Albastră, reşedinţa preşedinţilor din Coreea de Sud. Operaţiunea a eşuat  deoarece nord-coreenii nu cunoşteau parola de trecere şi au intrat într-o luptă cu trupele sud-coreene.

În cele din urmă, un singur membru al comandoului a reuşit să scape şi să se întoarcă înapoi în Coreea de Nord, restul fiind capturaţi sau ucişi.

Ameninţarea cu infiltrarea şi cu alte atacuri ale comandourilor nord-coreene rămâne. Coreea de Nord poate să  exagereze privind capacităţile militare, dar cu forţele sale de operaţiuni speciale nu e de glumă.