Jurnal din Wuhan, oraşul care a amuţit după epidemia de coronavirus: străzi pustii, magazine goale, cenzură şi oameni alungaţi din case

Jurnal din Wuhan, oraşul care a amuţit după epidemia de coronavirus: străzi pustii, magazine goale, cenzură şi oameni alungaţi din case

Wuhan a devenit un oraş fantomă FOTO Getty Images

Guo Jing locuieşte singură în Wuhan, oraşul din inima Chinei de unde a pornit epidemia declanşată de coronavirusul care a devenit o urgenţă globală. Captivă într-un oraş pe care abia îl cunoaşte, tânăra a început să ţină un jurnal în care scrie despre gândurile care-o macină şi ceea ce vede în plimbările ei zilnice.

Ştiri pe aceeaşi temă

Wuhan seamănă tot mai mult cu un oraş fantomă, după ce a fost închis încă din 23 ianuarie, în încercarea de a ţine sub control răspândirea virusului. Transportul a fost oprit, majoritatea magazinelor şi afacerilor au fost închise, iar oamenii sunt sfătuiţi să nu iasă din case. 
 
Jing are 29 de ani şi locuieşte singură, iar în ultima săptămână a ţinut un jurnal pe care l-a împărtăşit cu BBC
 

Joi, 23 ianuarie - ziua blocajului

Nu ştiu ce înseamnă, cât va dura şi ce fel de pregătiri ar trebui să fac.
 
Există o mulţime de comentarii furioase pe social media: că mulţi pacienţi nu pot fi spitalizaţi după diagnosticare din lipsa locurilor, că pacienţii cu febră nu sunt trataţi în mod corespunzător.
 
Prietenii m-au sfătuit să-mi fac provizii. Orezul şi tăiţeii aproape s-au epuizat. Un bărbat cumpăra multă sare şi cineva l-a întrebat de ce: „Ce se întâmplă dacă blocajul durează un an?”, a răspuns el.
 
Într-o farmacie limitau numărul cumpărătorilor. Epuizaseră stocul de măşti şi dezinfectant.
Oraşul s-a oprit dintr-odată. Când va fi din nou animat? 

Vineri, 24 ianuarie - un Revelion tăcut

Lumea este liniştită, iar tăcerea este îngrozitoare. Am mult timp să mă gândesc cum să supravieţuiesc. Nu am resurse sau relaţii.

Guvernul nu a spus cât va dura blocajul şi nici cum vor funcţiona lucrurile. Oamenii spun că s-ar putea să dureze până în mai.

Farmacia şi magazinul de la parter erau închise astăzi, dar curierii încă mai livrează mâncare.

După ce am ajuns acasă, mi-am spălat toate hainele şi am făcut un duş. Igiena personală este importantă - cred că mă spăl pe mâini de 20 până la 30 de ori pe zi.

Nu am vrut să gătesc mai puţin decât de obicei, pentru că e ultima noapte din anul porcului - trebuia să fie o masă de sărbătoare.

Am intrat într-un apel video cu prietenii. Cineva a tuşit la un moment dat şi i s-a spus în glumă să închidă. Am stat de vorbă timp de trei ore şi am crezut că voi adormi cu gânduri fericite. Dar când am închis ochii, mi-au revenit amintirile din ultimele zile. M-am gândit şi la moarte. Nu am multe regrete, dar nu vreau ca viaţa mea să se termine.

Sâmbătă, 25 ianuarie - Anul Nou Chinezesc

Astăzi este Anul Nou Chinezesc. Niciodată nu am fost interesată de sărbătorirea festivalurilor, dar acum noul an se simte şi mai irelevant.

Dimineaţa, am văzut nişte sânge după ce am strănutat şi m-am speriat. Creierul meu avea doar gânduri legate de boală. Mă întrebam dacă ar trebui să ies sau nu. Dar nu am febră şi am poftă de mâncare, aşa că am ieşit.

Am purtat două măşti, deşi oamenii spun că este inutil. În supermarket, rafturile de legume erau goale. Erau doar câteva persoane la coadă.

FOTO Getty Images 

Eu continui să cumpăr în exces la fiecare vizită. Am mai luat 2,5 kg de orez, chiar dacă am deja 7 kg acasă. Am mai cumpărat nişte cartofi dulci, cârnaţi, fasole roşie, fasole verde şi ouă.

Am mâncare suficientă pentru o lună şi pare o nebunie cumpăratul ăsta compulsiv, dar în circumstanţele ăstea poţi să mă învinovăţeşti?

Duminică, 26 ianuarie - fă-ţi vocea auzită

Nu doar oraşul este blocat, ci şi vocile oamenilor. În prima zi de închidere, nu am putut scrie nimic pe social media din cauza cenzurii. Cenzura pe Internet există de multă vreme în China, dar acum se simte şi mai crudă.

Azi, pe stradă, am încercat să număr câţi oameni am întâlnit - în cei 500 de metri până la magazin am văzut 8. Nu voiam să mă întorc acasă. Am vrut să explorez mai mult. Au trecut doar două luni de când m-am mutat în Wuhan. Cred că am văzut astăzi aproximativ 100 de oameni. Prieteni, sper să ne întâlnim şi să vorbim în viitor.

În jurul orei 20:00 am auzit de la fereastră „Hai, Wuhan!”. Cântarea colectivă este o formă de auto-împuternicire.

Marţi, 28 ianuarie - în sfârşit lumina soarelui

În multe oraşe, oamenii au fost înştiinţaţi să poarte o mască în public. Măsura ar putea duce la abuz de putere.

Unii cetăţeni fără mască au fost daţi jos din transportul public. Nu ştim de ce nu purtau mască. Poate că nu au găsit sau nu ştiau de regulă. Indiferent de ce, dreptul lor de a ieşi nu ar trebui eliminat.

În videoclipuri care circulă online, unii au izolat uşile oamenilor care au intrat singuri în carantină. Locuitori din provincia Hubei (unde se află Wuhan) au fost alungaţi din casele lor şi nu aveau unde să plece. Dar, în acelaşi timp, au fost oameni care le-au oferit cazare. 

Există o mulţime de modalităţi prin care guvernul ar putea încuraja oamenii să rămână în case. Trebuie să se asigure că fiecare cetăţean are suficiente măşti pentru faţă sau chiar să ofere recompense în bani cetăţenilor care rămân acasă.

Astăzi, în sfârşit, a apărut lumina soarelui. Plimbările mele prin oraş vor fi lipsite de sens dacă nu stabilesc legături cu oamenii de aici.

Participarea socială este o nevoie importantă. Fiecare trebuie să-şi găsească un rol în societate şi să dea semnificaţie vieţii. 

În acest oraş singur, trebuie să-mi găsesc rolul.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: