Istoria zbuciumată a Wuhan. Zona a fost  epicentrul mai multor crize de-a lungul deceniilor, dar şi locul unde a izbucnit epidemia de coronavirus

Istoria zbuciumată a Wuhan. Zona a fost  epicentrul mai multor crize de-a lungul deceniilor, dar şi locul unde a izbucnit epidemia de coronavirus

Epidemia cu noul coronavirus a plasat Wuhan în epicentrul crizei. Oraşul, precum şi o zonă unde locuiesc 50 de milioane de oameni, sunt acum într-o carantină care are scopul de a combate răspândirea virusului.

Spre deosebire de cazurile de gripă aviară din Hong Kong (2011) şi din Shanghai (2013), controlate printr-o ucidere în masă a păsărilor, această criză nu are loc la graniţele teritoriului chinez, ci chiar în inima sa. În contextul ideologiei de neo-confucianism care plasează China în centrul lumii, o criză puternică de management în Wuhan va testa capacitatea Guvernului chinez de a se pregăti în mod eficient pentru o pandemie.
 
Poziţia oraşului Wuhan în istoria recentă a Chinei trebuie analizată pentru a înţelege mobilizarea autorităţilor chineze şi internaţionale în răspunsul rapid la noul coronavirus, în timp ce restul lumii asistă la desfăşurarea evenimentelor, notează Frédéric Keck, în „The Conversation”.
 
De când Wuhan a fost punctul de pornire al „revoluţiei” chineze din 1911 – care este cunoscută în chineză sub denumirea de „geming”, un termen care înseamnă atât revoluţie, cât şi „schimbare dictată de divinitate” – administraţia lui Xi Jinping este atentă la problemele pe care această epidemie le-ar putea aduce bunei guvernări a Chinei.
 

Un nod comercial expus crizelor de mediu

Wuhan este o metropolă de 11 milioane de oameni şi capitala provinciei Hubei. Bazele sale au fost puse în 1927, când oraşele Wuchang, Hankou şi Hanyang s-au unit într-unul singur. Aceste trei localităţi comerciale erau chiar la confluenţa râurilor Yangzi şi Han. Ele s-au dezvoltat în timpul secolului al XIX-lea, când investitorii occidentali s-au stabilit în zonă sub condiţiile „tratatelor inegale” semnate în anii 1860 de către prinţul Gong şi împăratul Xianfeng.
 
Revoluţia Chineză, care a dus la prăbuşirea Imperiului Qing, a început în 1911, atunci când soldaţii din Wuchang au protestat faţă de transferul fondurilor pentru construirea unei căi ferate către bănci străine, fapt ce a dus la declararea Republicii Chineze de către Sun-Yan Sen în Nanjing, care ulterior a înlocuit Beijingul drept capitală a ţării.
 
Wuhan a fost epicentrul mai multor crize de-a lungul deceniilor. În 1931, o inundaţie dezastruoasă a ucis peste 2 milioane de oameni. Acesta a fost un eveniment pe care istoricul Chris Courtney l-a catalogat ca „probabil cea mai letală inundaţie din istorie” şi care „a exacerbat diviziunile sociale şi a devenit o criză umanitară şi de sănătate”.
 
Doar câţiva ani mai târziu, în perioada 1937-1945, Wuhan a servit, alături de Chongqing, drept capitală a guvernului Guomingdang în timpul Războiului Sino-Japonez şi a fost bombardată puternic.
 
După anul 1949, Mao Zedong a făcut din Wugan unul dintre centrele industriale ale Republicii Poporului, în special pentru oţel, electricitate şi substanţe chimice. Sub guvernarea sa, peste zece universităţi pentru cercetare ştiinţifică au fost înfiinţare. Mai multe reuniuni importante ale Partidului Comunist au avut loc pe malurile lacului din Wuhan, subliniind astfel importanţa politică a oraşului.
 
În timpul perioadei celor „patru modernizări” lansate de Deng Xiaoping, după moartea lui Mao în 1976, Wuhan a devenit un centru pentru înaltele tehnologii precum fibra optică şi industria de automobile.
 

Expertiză în virusuri mortale

În ultimii zece ani, Wuhan a fost din ce în ce mai conectat cu restul Chinei şi cu toată lumea prin construirea de infrastructură pentru trenuri de mare viteză şi prin zboruri internaţionale.
 
Whuan este, de asemenea, oraşul unde Academia Chineză de Ştiinţe, cu ajutorul experţilor francezi – în special al Institutului Pasteur – a deschis singurul laborator P4 din Asia, în luna ianuarie a anului 2018. Un P4 este un laborator unde nivelul măsurilor de biosecuritate (numărul 4) le permite biologilor să manipuleze virusuri extrem de periculoase precum Ebola, SARS sau H5N1.
 
Acest lucru a dus la apariţia unor teorii ale conspiraţiei în mediul virtual, potrivit cărora noul coronavirus ar fi fost scăpat dina cest laborator sau chiar a fost creat de laborator pentru a obţine mai multă finanţare.
 
În realitate, Wuhan a fost echipat de Guvernul chinez pentru a anticipa apariţia unor noi virusuri de la animale, în oraşele mari, încă din anul 2003, atunci când epidemia SARS a izbucnit. Franţa a dezvoltat un laborator P4 similar în Lyon, în aceeaşi perioadă.
 

Un test pentru Xi Jinping

Xi Jinping este conştient de faptul că felul în care guvernul său gestionează criza coronavirusului în Wuhan, leagănul Revoluţiei Chineze din 1911, i-ar putea afecta profund autoritatea.
 
Politica sa din Hong Kong şi Xianjiang, unde demonstraţiile studenţeşti şi minorităţile uighur au fost strivite, a fost intens criticată la nivel global. Contextul pestei porcine africane, care a dus la moartea a jumătate din populaţia de porci şi a dublat preţul cărnii, precum şi tensiunile financiare privind convertibilitatea yuanului la dolar, au destabilizat economia chineză mai mult decât războiul comercial cu administraţia Trump.
 
În mod asemănător, în 2003, criza SARS a apărut în timpul unui climat politic sensibil, în perioada de tranziţie dintre Jiang Zemin şi Hu Jintao. Epidemia a contribuit la fragilitatea statului chinez, acesta fiind criticat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru faptul că nu a raportat cazurile infectării cu SARS.
În 2020, acest nou coronavirus va testa capacitatea lui Xi, care în 2018 a obţinut dreptul de a-şi extinde mandatul pe termen nedeterminat, de a rămâne la putere. 
 
Poziţia centrală pe care Wuhan o are în geopolitica Chinei îi determină pe experţii chinezi şi pe cei internaţionali să se concentreze pe metropolă ca pe un punct de emergenţă şi epidemie, atât în ceea ce priveşte informaţiile legate de virus, cât şi măsurile de izolare a populaţiei.
 
Până acum, populaţia a acceptat aceste măsuri, însă înainte ca ele să fie implementate, cinci milioane de oameni deja părăsiseră oraşul ca să petreacă Noul An chinezesc cu familiile lor. Acest lucru a stârnit îngrijorări majore pe reţelele sociale şi în rândul autorităţilor din domeniu sănătăţii publice.
 

Cu ochii pe Wuhan

Ceea ce se întâmplă în Wuhan a devenit un indicator pentru ceea ce se va întâmpla în restul lumii, dacă virusul se răspândeşte într-o nouă pandemie – până la acest moment s-a dovedit că noul coronavirus este mult mai contagios, dar mai puţin periculos decât SARS.
 
Criza va testa capacitatea oraşului Wuhan ca nod ştiinţific, precum şi ca resursă politică.
 
Va deveni Wuhan un avanpost pentru pregătirea în caz de pandemie? Va merge el pe calea pe care a urmat-o Hong Kong, care din anii ’70 a fost un actor de vârf în ceea ce priveşte sănătatea publică şi crizele saniatre şi şi-a dovedit eficienţa în timpul epidemiilor de gripă aviară. Autorităţile locale din Wuhan sunt foarte strict verificate. Însuşi Xi a criticat ritmul lent în care au raportat primele cazuri ale infecţiei.
 
În locul unei noi crize între China şi restul lumii, cum a fost cazul cu SARS în 2003, noul coronavirus ar putea să scoată în evidenţă puternicele tensiuni sociale şi politice care se ascund între oraşele chineze.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: