Istoria unuia dintre cele mai izolate triburi: cum ar fi contribuit experimentul unui britanic la ostilitatea faţă de străini
0
La sfârşitul secolului XIX, un ofiţer britanic de marină descria vizita pe o insulă izolată din Marea Andaman şi întâlnirea cu unul dintre cele mai enigmatice triburi de vânători-culegători din lume, un grup de oameni „timizi“, care mâncau rădăcini şi broaşte testoase şi depozitau craniile porcilor sălbatici.
Fascinat, ofiţerul Maurice Vidal Portman a răpit, practic, câţiva băştinaşi şi i-a luat pe insula pe care locuia el, unde britanicii deţineau o închisoare. Despre Portman se spune că era obsedat erotic de oamenii de pe Insulele Andaman şi obişnuia să îi fotografieze în ipostaze homosexuale şi să măsoare fiecare centimetru din corpul lor, cu o obsesie asupra zonelor genitale.
Acest experiment a fost un eşec şi s-a încheiat după ce adulţii s-au îmbolnăvit şi au murit. Copiii au fost duşi înapoi pe insula lor. Portman s-a mai întors de câteva ori pe insulă, dar membrii tribului s-au ascuns de el.
FOTO Twitter
N-am făcut altceva decât să creştem teroarea lor şi ostilitatea faţă de străini, a scris Portman în cartea sa din 1899.
În secolul următor, puţini străini s-au întors pe insula Santinelei de Nord, iar cei care s-au încumetat să o viziteze au fost întâmpinaţi cu săgeţi. Poate că indigenii au rămas traumatizaţi în urma răpirii unora dintre ei sau poate se temeau de boli. Nimeni nu a clarificat ostilitatea faţă de străini, scrie The New York Times.
Izolarea comunităţii obscure care trăieşte pe insula Santinelei de Nord - parte a arhipelagului Andaman din Golful Bengal - este accentuată şi de restricţia impusă de Guvernul indian, care interzice apropierea la mai puţin de cinci kilometri de teritoriul triburilor care trăiesc acolo şi care sunt protejate. Insulele se află la peste 1.000 de kilometri de continent, iar guvernul indian a anunţat ca orice contact cu indigenii al căror stil de viaţă s-a schimbat foarte puţin de-a lungul secolelor le-ar putea distruge cultura şi poate chiar viaţa. Există riscul ca sistemul lor imunitar să nu poată facă faţă microbilor „moderni“.
Asta nu l-a împiedicat însă pe un american în vârstă de 27 de ani să încerce să-i creştineze pe membrii acestui trib care refuză să aibă contact cu oamenii din exterior. Acum, autorităţile încearcă să-i recupereze corpul, după ce a fost ucis de săgeţile tribului.
Nu este pentru prima dată când sentinelezii, un popor vechi care ar face parte din primul val de migraţie din Africa în Asia, răspund cu violenţă la intruziunea vizitatorilor:
- în anii '70, regizorul unui documentar National Geographic s-a ales cu o săgeată în picior;
- în urma tsunami-ului devastator din 2004, un elicopter al Pazei de Coasta indiene care a survolat insula în căutarea supravieţuitorilor a fost atacat de membrii tribului cu suliţe şi săgeţi;
- în 2006, doi pescari indieni au fost omorâţi cu toporul, după ce barca lor s-a apropiat accidental de insulă.
Însă nu a fost întodeauna aşa: au existat şi cazuri în care sentinelezii au salutat contactul cu lumea exterioară.
Pe 8 ianuarie 1991, după mai bine de două decenii de expediţii nereuşite pe insulă, o echipă condusă de guvern a avut primul contact prietenos cu tribul, oferind daruri care constau în nuci de cocos şi banane. Un raport din vremea respectivă, citat în „The American Scholar", spunea că membrii tribului s-au apropiat neînarmaţi şi au înotat în apă pentru a lua darurile oferite, după ce le-au indicat vizitatorilor că vor cadouri.
O lună mai târziu, antropologul TN Pandit, care făcuse parte din expediţiile guvernamentale anterioare, s-a reîntors. De data aceasta, sentilenezii s-ar fi urcat în barcă pentru a lua darurile. Există şi o fotografie cu Pantit în apă în timp ce împarte nuci de cocos.
FOTO The New York Times
Guvernul indian a încetat contactul cu locuitorii insulei în 1997. Recensământul din 2011 estima că pe insulă se află 12 bărbaţi şi 3 femei, numărul lor fiind semnificativ mai scăzut comparativ cu estimarea făcută în 1901 de un cercetător britanic care spunea că sunt 117 persoane. Însă în septembrie anul acesta, Pandit estima că sunt între 80 şi 100 de membri ai tribului. Pandit a scris şi o carte despre populaţia de pe insula Sentinelei de Nord, în care a dezvăluit informaţii interesante despre traiul comunităţii.
Deşi sentinelezii supravieţuiesc din hrana obţinută prin vânat şi pescuit cu arme de bază, societatea lor nu este primitivă, susţine Pandit, şi nici nu are de pierdut de pe urma lipsei de contact cu lumea modernă.
Nu vor nimic de la noi. Noi suntem cei care ne ducem peste ei şi ne suspectează că nu avem cele mai bune intenţii. Astfel se explică şi ostilitatea lor. Vor să fie lăsaţi în pace, susţine Pandit.
Membru al tribului de pe Insula Santinelei de Nord, fotografia în 2004 FOTO AFP
La urma urmei, soarta celorlalte trei triburi din Andaman dovedeşte care sunt potenţialele riscuri cu care se pot confrunta triburile după contactul cu lumea exterioră.
După Independenţă, guvernul indian a încurajat popularea Insulelor Andaman şi Nicobar din Golful Bengal şi mii de oameni de pe continent s-au mutat pe insule, depăşind cu rapiditate tribalii indigeni. Extinderea activităţilor de exploatare a lemnului a distrus suprafeţe mari de păduri, iar triburile au suferit consecinţele: în decursul anilor numărul membrilor a scăzut. În plus, contactul cu oamenii din afară a schimbat rapid modul de viaţă al unei societăţi antice unice.
„Alimentele lor, precum mierea, crabul şi peştele sunt luate în schimbul biscuiţilor. Ei n-au nevoie de biscuiţi. Au învăţat să fumeze şi să bea“, a declarat Pandit.
Citeşte şi:
Insula furioşilor: sentinelezii, tribul care se opune din toate puterile civilizaţiei moderne
Insula de la capătul lumii. Viaţa în unul dintre cele mai izolate locuri de pe planetă
Se încarcă comentariile...
