FOTO Qatar: Cum a ajuns o putere mondială unul dintre cele mai mici state ale lumii

FOTO Qatar: Cum a ajuns o putere mondială unul dintre cele mai mici state ale lumii

the-shard.com | Shard: Zgârie-nori londonez, cea mai înaltă clădire a Europei Occidentale

Statul Qatar, care are cea mai bogată populație de pe Glob datorită rezervelor de petrol și de gaze naturale, abia se vedea pe radarul lumii în urmă cu aproape două decenii, însă în prezent își permite să-și asume riscuri majore pe plan internațional, remarcându-se ca unul dintre principalii investitori de pe Glob.

Ştiri pe aceeaşi temă

În luna iulie, șeicul Hamad bin Jassim al-Thani, prim-ministrul care deține și funcția de ministrul de Externe al Qatarului, a participat alături de Ducele de York și de primarul Londrei la inaugurarea Shard, cea mai înaltă clădire din Europa Occidentală, ridicată în capitala Marii Britanii. Ceremonia prezidată de șeicul Hamad al-Thani, a cărui țară deține 95% din construcție, a fost o demonstrație a vizibilității globale în continuă creștere și a influenței mărite a Qatarului în lume. 

Acest mic stat din Peninsula Arabă îndrăznește să-și arate mușchii diplomatici, culturali și militari. Efectele se simt din Shard până în Siria, scrie „The Guardian”.
 
Cu câteva zile înainte, pentru o clădire la fel de impunătoare, dar mai veche, influența micului stat din Golful Persic a fost manifestată într-un mod mai discret. Este vorba de „Palais de Nations” din Geneva (Elveția), clădire ce aparține Organizației Națiunilor Unite. În acest sediu, acum două săptămâni, șeicul Hamad al-Thani s-a întâlnit cu secretarul de stat american, Hillary Clinton, și cu alți demnitari străini pentru a solicita acțiuni internaționale mai ferme în cazul războilui civil din Siria.
 
Cele două inaugurări evidențiază un fenomen: apariția pe plan mondial a Qatarului ca jucător diplomatic, cultural și chiar militar demn de luat în seamă. 
 
Mic, dar foarte ambițios
 
Qatarul are ambiții uriașe privind puterea de influență în lume, aceaste aspirații fiind alimentate de bogăția statului și de devotamentul pentru stricta interpretare a Coranului. Ambițiile statului arab au început deja să se materializeze prin stadioane sportive, prin zgârie-nori în capitale occidentale, prin centre industriale în China, dar și pe câmpurile de luptă din Siria și din Libia.
 
 
La Londra, familia Al-Thani este în febra achizițiilor prin companiile Qatar Holdings și Qatar Investment Authority. Aceasta a cheltuit peste 13 miliarde de lire sterline doar în ultimii ani prin achiziția complexului comercial Harrods și chiar a Satului Olimpic. Totodată, Qatar este acționar majoritar al băncii britanice Barclays. Strategia sa de investiții străine globale cuprinde și achiziții în China.
 
 
Investiții în conflicte armate
 
Emiratul Qatar găzduiește birourile regionale talibane și pe cele ale grupării paramiliatare palestiniene Hamas, dar și-a deschis porțile și pentru organizații internaționale, precum Universitatea din Georgetown (SUA), Institutul de Studii de Apărare și Securitate a Serviciilor Regale Britanice, creând astfel un loc în care Vestul se bate pe umăr cu lumea islamică.
De curând, Qatar a fost acuzat că furnizează arme grupurilor de opoziție siriene, afirmație negată de către prim-ministrul Al-Thani, în ciuda faptului că Emiratul susține, cel puțin verbal, înarmarea rebelilor din Siria care luptă împotriva regimului dictatorial al președintelui Bashar al-Assad. De asemenea, a oferit suport militar opoziției libiene în confruntările cu forțele armate ale fostului șef de stat Muammar Gaddafi.
 
O țară cât o cutie de chibrituri, în opinia lui Mubarak
 
Toate acestea conduc către o singură întrebare: Ce vrea Qatarul și cum a ajuns o țară atât de mică să fie atât de importantă? În 2001, chiar și fostul președinte al Egiptului, Hosni Mubarak, se întreba ce este „tot acest zgomot de la o cutie de chibrituri?”
 
Având o populație mai mică de două milioane de persoane, Qatar este așezat pe o peninsulă plată puțin în afara coastei Arabiei Saudite, vizavi de Iran. Când a încetat să fie o provincie britanică, în 1971, familia Al-Thani a decis că statul nu trebui să se alăture Emiratelor Arabe Unite.
 
În ultimele decenii, Qatar a beneficiat de o combinație de evenimente favorabile, concretizate datorită personalităților puternice ale emirului și ale premierului, care au susținut cu tărie că țara ar trebui „să conteze”, informează „The Guardian.”
 
Cu trei ani în urmă, prim-ministrul Qatarului insista: „Sursele puterii noastre sunt credința în Dumnezeu, credința în noi și percepția clară a emirului conform căreia nu suntem în competiție cu nimeni. Țara noastră este mică și repet asta a suta oară.”
 
 
Prețul care trebuie plătit
 
Schimbarea politicii Qatarului, de la mediator al unei serii de crize, inclusiv cea dintre guvernul yemenit și rebelii Houthi din Darfur, la o implicare activă, vine cu riscurile de rigoare.
 
Imediat după revoluția din Libia, diplomații occidentali din Tripoli s-au plâns de amestecul Qatarului. Activitatea sa în folosul opoziției siriene și suspiciunea conform căreia a fost implicat în furnizarea de arme către rebeli au atras critici dure și din partea publicul, și din partea oficialilor.
 
„The Guardian” anunță că există speculații conform cărora Qatar nu va putea menține această influență. Consecințele pe termen lung ale acțiunilor sale îl vor atrage mai aproape de Arabia Saudită. La fel de riscante sunt și noile politici categorice care pot submina rețeaua de amiciție dezvoltată atât de greu pe o perioadă atât de lungă timp.
 
S-au auzit voci chiar și printre revoluționarii libieni, revoluționari care au beneficiat de asistența militară a Qatarului. Unul dintre cei care au vociferat este generalul Khalifa Hiftar, care a susținut că „deși ajutorul oferit este binevenit, dacă este dat și altor oameni prin rute ocolitoare, atunci nu mai dorim Qatarul”.
 
Hamad al-Thani, prim-ministrul și șeful Afacerilor Externe ale Qatarului, recunoaște că „totul are un preț. A venit și vremea celor ce se opun Qatarului. Există riscul unei represiuni din partea Emiratului. Dar se știa că acesta este prețul.”
 
Atunci poate, micul stat va descoperi, ca și alții înaintea lui, că realitățile unei politici dure depășesc afacerile subtile, fie ele și mari, inclusiv spectacolele cu lasere de la inaugurarea clădirilor zgârie-nori din marile capitale ale lumii.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: