De la agricultură la cârma unei puteri mondiale: ascensiunea premierului chinez Li Keqiang, care vine luni la Bucureşti
0
S-a născut într-o zonă rurală a Chinei, cunoscută pentru sărăcia lucie.A avut ocazia să-şi continue studiile în SUA, însă a refuzat pentru a urca treaptă cu treaptă în structurile comuniste. Acum, conduce a doua cea mai mare economie mondială, cu un PIB de 8.300 de miliarde de dolari, şi vrea să introducă tururi obligatorii la închisori pentru toţi oficialii chinezi astfel încât aceştia „să vadă cu ochii lor consecinţele infracţiunii”.
Traseul profesional al noului prim-ministru În martie 2013, a devenit premierul Chinei.
Aceasta este varianta extrem de scurtă a poveştii vieţii premierului chinez. De fapt, traseul său este unul mult mai interesant decât se poate observa la o primă vedere.
În vârstă de 58 de ani, s-a născut în regiunea Anhui, comitatul Dingyuan, unul dintre cele mai sărace din China. Familia modestă a făcut sacrificii pentru ca el să poată termina liceul, în 1974.
Atunci, în vârstă de 19 ani, a primit repartizare în comitatul Fengyang din Anhui, unde a petrecut patru ani lucrând alături de agricultori ca parte a programului lui Mao de „reeducare a intelectualilor”.
„Condiţiile de trai din Fengyang erau sumbre - nu e de mirare, având în vedere că acest comitat este cunoscut pentru un cântec interpretat de cerşetori, care dau vina pe secetă pentru sărăcia şi foamea lor”, se arată într-un profil realizat premierului de publicaţia „South China Morning”.
În 1977, după Revoluţia Culturală de-un deceniu a lui Mao, Li a refuzat un post pe care i-l obţinuse tatăl său în structurile locale ale partidului şi, în schimb, şi-a continuat studiile. A fost unul dintre primii studenţi admişi la prestigioasa Facultate de Drept din cadrul Universităţii Peking.
Un om cu „limba ascuţită şi iute la minte”, dar care „nu contesta autoritatea pe chestiuni majore”, îl descriu colegii.
După ce şi-a luat licenţa, a refuzat şansa de a-şi continua studiile în Statele Unite, preferând să rămână la Beijing şi să se ocupte de Liga Tineretului din Partidul Comunist.
Acolo l-a cunoscut pe Hu Jintao, care a ajuns apoi preşedintele Chinei (2003-2013), care i-a devenit mentor politic.
Hu conducea organizaţia de tineret, iar Li a crescut rapid în ierarhia acesteia în anii 1980.
Apoi a fost ales secretar-adjunct de partid pentru provincia Henan, iar în 1999 a devenit cel mai tânăr guvernator de provincie din China. Însă mandatul său n-a fost unul dintre cele mai fericite.
Mai întâi, sărăcia a dus la o creştere abruptă a ratei infracţionalităţii, totul culminând cu o serie de jafuri armate la mai multe bănci. Au urmat mai multe incendii tragice, însă cea mai mare pată este uns scandal naţional privind infestarea cu HIV/SIDA.
Cel puţin 100.000 de persoane din Henan au fost infestate cu virusul HIV după ce au donat sânge. Deşi infestările se produseseră pe vremea predecesorului său, Li a fost aspru criticat pentru că a muşamalizat scandalul.
Toate acestea i-au adus stigmatul de „ghinionist”, un cuvând foarte puternic în accepţiunea chineză.
Aşa că s-a mutat înapoi la Beijing, unde cariera sa a înflorit sub îndrumarea lui Hu Jintao. Fostul preşedinte l-a pregătit pe Li pentru a-i preluat funcţia, însă ambiţiile sale prezidenţiale au fost spulberate în 2007.
Atunci, un fost coleg de facultate de-ai lui Li, şi el oficial înalt în Partidul Comunist, a susţinut un discurs în timpul căruia l-a felicitat pe Li pentru „guvernanţa constituţională”. În jargonul de partid, acesta este codul pentru independenţa judiciară, executivă şi parlamentară.
Acuzaţia de liberalism l-a făcut pe Li să piardă srpijinul de la greii comunişti.
Ca în cazul oricărui oficial chinez, despre viaţa personală a lui Li nu se ştiu prea multe. Însă una dintre telegramele confidenţiale publicate în 2007 de Wikileaks scoate la iveală câteva detalii.
Raportul ambasadorului american la Beijing îl descria pe Li drept „interesant şi bine informat” şi menţiona eforturile lui Li pentru eradicarea corupţiei prin introducerea unui tur la închisori pentru toţi oficialii guvernamentali pentru ca aceştia „să vadă cu ochii lor consecinţele infracţiulor”.
Diplomatul american a mai transmis că Li este „enigmatic cu privire la hobby-uirile sale”, însă a recunoscut că-i place să se plimb şi că apreciază musicalul american „Oklahoma!”.
Delegaţia chineză condusă de premierul Li se va afla între 25 şi 28 noiembrie în România, iar marţi, 26 noiembrie, va avea loc la Bucureşti a treia ediţie a Summitului de Cooperare China–Europa Centrală şi de Est, ocazie cu care se vor desfăşura şi lucrările Forumului Economic al Oamenilor de Afaceri din China şi din Europa Centrală şi de Est.
CITEŞTE MAI MULT
Sfârşitul basmului pentru economia chineză?
Un castel din cărţi de joc, în care banii din credite cu garanţii dubioase au construit autostrăzi-suspendate şi oraşe-fantomă. Aşa este descrisă acum China, care s-a transformat peste noapte din motorul creşterii economice mondiale în principalul factor de risc, spun economiştii.
Bursele din China închid a doua zi consecutiv în scădere
Bursele din China şi-au continuat declinul şi marţi, iar fuga investitorilor a cauzat o scădere de 20% faţă de sfârşitul lunii mai.
„Fabrica lumii” începe să stea degeaba. Producţia din China scade pentru prima dată în 2013
Criza de creditare cu care se confruntă companiile din China şi problemele din sectorul bancar şi-au pus amprent asupra producţiei ţării. Pentru prima dată din noiembrie 2012, indicele managerilor de achizii - principalul indicator economic al activităţii industriale - se va contracta în iunie, sunt de părere economiştii.
Se clatină comunismul în China? Muncitorii învaţă să-şi ceară drepturile
Pasa proastă prin care trece economia chineză ameninţă pactul tacit dintre Partidul Comunist şi populaţie – chinezii acceptă restricţiile civice şi îngrădirea libertăţilor pentru locuri de muncă şi preţuri scăzute. Inflaţia ajunge la cote alarmante, iar mii de muncitori chinezi au învăţat să protesteze.
Piaţa imobiliară chineză, încă un pas spre prăbuşire
Preţurile locuinţelor au scăzut luna trecută în aproape jumătate dintre marile oraşe chineze, după ce oficialii de la Beijing au luat măsuri dure pentru a dezumfla bula imobiliară.
Începe sfârşitul pentru economia chineză?
Exporturile scad, creşterea economică a încetinit, iar piaţa imobiliară se clatină. PIB a crescut însă cu 8% în 2011. Are Beijingul motive să se îngrijoreze?
Se încarcă comentariile...
