Cum arată cel mai rău loc de pe pământ - Lacul plin de toxinele dependenţei occidentale de tehnologie

S-a tot vorbit despre cele mai frumoase locuri de pe planetă. Acum este momentul să se discute şi despre cel mai îngrozitor loc de pe pământ. Ascuns într-un colţişor obscur al regiunii autonome chineze Mongolia Interioară, un lac de coşmar reprezintă „setea“ noastră de smartphone-uri, de dispozitive inteligente şi de tehnologie „verde“, notează jurnalistul BBC, Tim Maughan.

Bine aţi venit la Baoatou, cel mai mare oraş industrial din Mongolia Interioară! Poate nu aţi auzit de Baotou, dar minele şi fabricile de aici ne ajută să ne păstrăm stilul modern de viaţă. El este cel mai mare furnizor de minerale rare care se regăsesc în turbinele eoliene sau în maşinile electrice, dar şi în smartphone-uri şi televizoare cu ecran plat. În minele Bayan Obo, aflate la nord de Baotou, există 70% din totalul rezervelor lumii de minerale rare. Însă cu ce preţ?, se întreabă jurnalistul BBC Timp Maughan.

Oraşul Baotou sau preţul succesului

În ultimele decenii, mineralele rare au jucat un rol-cheie în transformarea şi în dezvoltarea explozivă a economiei Chinei. Acest lucru este clar şi dintr-o simplă vizită în oraşul Baotou unde este clar că impactul a fost major. 

În 1950, înainte ca mineralele rare să trezească interesul, oraşul avea o populaţie de 97.000. Astăzi, populaţia Baotou a ajuns la peste 2,5 milioane. Există un singur motiv pentru acest mare aport de locuitori: mineralele. Drept rezultat, Baotou se simte blocat undeva între ocaziile oferite de o lume nouă de care depinde capitalismul global şi amintirile aproape uitate ale comunismului care încă îşi fac simţită prezenţa pe bulevardele sale construite în epoca sovietică. 

Postere pentru mărci americane scumpe se află lângă picturi murale din era revoluţionară, iar feţele modelelor occidentale se întrevăd în spatele statuilor cu Mao. Noaptea, lumini multicolore, având ca faţă sticle vopsite cu minerale rare, se aprind pe bulevarde, transformând oraşul într-o scenă de film. Însă, străzile mai mici sunt pline de de voma muncitorilor din rafinării care se scurg din bodegile ieftine.

Chiar şi înainte să aibă parte de lacul toxic, impactul industriei mineralelor rare asupra mediului a fost foarte clar. Uneori este imposibil să spui unde se termină rafinăriile Baogang şi unde începe oraşul. Ţevi masive ies din pământ şi se întind de-a lungul trotuarelor şi drumurilor, arcuindu-se ca podurile în locurile unde este necesar. Străzile oraşului sunt largi, construite special pentru a susţine fluxul constant de camioane încărcate cu minerale. 

După ploaie, străzile sunt pline de o apă neagră. Camioanele sunt înşiruite pe drum, făcând coadă în faţa vreunei fabrici care este înfiorător de aproape de blocurile unde locuiesc muncitorii şi familiile lor. Oriunde te uiţi se află vreun turn al vreunei rafinării şi piloni de electricitate nenumăraţi. Aerul este plin de un miros constant de sulf. 

Acesta este tipul de peisaj industrial pe care America şi Europa aproape l-au uitat.

Lacul toxic: cel mai rău loc de pe pământ

Nu există un loc mai bun care să te facă să înţelegi adevăratul sacrificiu al Chinei decât malurile lacului toxic. Aparent, acesta a fost creat prin îndiguirea râului şi inundarea unor terenuri agricole. Lacul a devenit împărăţia deşeurilor toxice.

Din centrul oraşului Baotou durează doar 20 de minute să ajungi la lac, trecând printr-un peisaj rural abandonat şi dominat de arhitectura industrială din orizontul apropiat. Potrivit avertizărilor, jurnalistul BBC ştie că acest lac este păzit de armată. Însă nu se vede nici urmă de picior de soldat atunci când ajunge acolo.

„Trecem pe lângă o baracă de pază, care, odată, a fost locuită. Acum este abandonată, iar cine a plecat de-acolo s-a grăbit nespus: a lăsat patul, cuverturile, aragazul şi chiar un pachet de supă instant cu tăieţei“, povesteşte jurnalistul BBC.

Lacul pare desprins din filmele ştiinţifico-fantastice cu planete care nu pot susţine viaţa umană. „Gândul că este făcut de oameni m-a deprimat şi m-a înspăimântat, la fel şi concluzia că acesta nu este doar rezultatul dispozitivelor din buzunarul meu, ci şi al aşa-numitelor tehnologii verzi, cum ar fi eolienele şi maşinile electrice pe care atât de mândri le achiziţionăm în Vest“, explică Tim Maughan.

„Folosim acest lut radioactiv pentru a face o serie de vase ceramice în tradiţia Ming“, explică un angajat al companiei „Unknown Fields“. Ideea e să ilustreze impactul pe care îl are consumerismul asupra mediului, chiar dacă acest mediu se află la mii de kilometri distanţă.

„După ce am văzut cu ochii mei impactul minereurilor rare, este imposibil să mă uit la dispozitivele electronice în acelaşi fel ca până acum. Companiile ne tot îndeamnă să ne actualizăm, să cumpărăm ultimul model de tabletă sau de telefon. Însă nu pot uita că totul începe într-un loc ca Bautou şi că un lac îngrozitor, toxic, se întinde la orizontul acestui oraş“, conchide jurnalistul Tim Maughan pentru BBC.

Cel mai rău loc de pe pământ: Lacul toxic din Mongolia Interioara