China: legea copilului unic a creat o ţară de „mici împăraţi“
0
Generaţia de copii care creşte în timpul politicii Chinei a unui singur copil în familie are o aversiune mult mai mare în a-şi asuma riscuri, este mai puţin credibilă şi mai pesimistă, se arată în concluziile unui studiu lansat recent, conform „BBC News”.
O echipă de cercetători australieni a comparat două grupuri de oameni care s-au născut înainte de introducerea politicii de stat, cât şi dintre cei care s-au născut după aplicarea legii. Cercetătorii au folosit scenarii economice şi sondaje pentru a evalua trăsăturile comportamentale şi de personalitate ale participanţilor la studiu. Constatările sunt publice în cunoscuta revistă americană „Science.”
Autorul principal al studiului, profesorul Lisa Cameron, de la Universitatea Monash din statul australian Victoria, a declarat pentru reporterii BBC că au ajuns la concluzia că „oamenii născuţi în timpul politicii unui singur copil în familie erau mult mai puţin demni de încredere şi mai puţin încrezători la rândul lor, considerabil mai puţin predispuşi la a-şi asuma riscuri şi mai puţin competititvi faţă de cei născuţi înainte de această lege.”
În China există o părere general valabilă conform căreia generaţia acelora care sunt unicii copii în familia lor este răsfăţată şi egoistă şi că nu sunt silitori. Xin Meng profesor al Universităţii Naţionale din Canberra
Cu toate acestea, un alt cercetător de la Universitatea din Oxford, Anglia, este de părere că echipa oamenilor de ştiinţă australieni lansează o afirmaţie foarte puternică, iar că diferenţele dintre cele două grupuri s-ar putea să nu fie consecinţă atribuită numai politicii introduse.
Scenariile economice
Politica de control a populaţiei Chinei a fost introdusă în anul 1979 şi are ca efect limitarea numărului de copii al cuplurilor din zonele urbane la unul singur.
Studiul a numărat un grup de peste 400 de subiecţi, jumătate dintre aceştia născuţi cu doar câţiva ani înainte de introducerea legii, iar cea de-a doua parte născuţi la câţiva ani după aplicarea legii. Cercetătorii au folosit mai multe experimente economice pentru a studia modelele de comportament ale participanţilor.
Unul dintre acestea, numit „jocul încrederii”, presupune un scenariu în care unuia dintre voluntari i se oferă o sumă de bani. Ulterior, subiectului i se dă posibilitatea de a plasa o parte din banii săi unui partener anonim care îi poate tripla acea sumă. Partenerul anonim ar fi avut opţiunea de a returna o parte din acei bani obţinuţi către primul voluntar.
Profesorul Xin Meng de la Universitatea Naţională din capitala Australiei, Canberra, a explicat că „prima parte a acestui joc este încrederea. Se presupune că am încredere că cea de-a doua persoană îmi va returna o parte din bani. Cea de-a doua se referă la credibilitate, astfel încât acel partener în care ai încredere îţi va returna banii.”
„Cei care s-au născut după implementarea politicii familiei au tendinţa de a da cât mai puţini bani partenerului şi, de asemenea, au returnat mai puţini bani celor care le-au oferit iniţial.”
Alte experimente simple şi sondaje au testat alte trăsături cum ar fi înclinaţia pentru asumarea de riscuri, competitivitatea, optimismul şi pesimismul subiecţilor.
„În China există o părere general valabilă conform căreia generaţia acelora care sunt unicii copii în familia lor este răsfăţată şi egoistă şi că nu sunt silitori... chiar dacă acesta este o părere comună, nimeni nu a testat-o vreodată şi niciodată nu au fost aduse dovezi puternice – tocmai de aceea ne-am decis ca noi să studiem fenomenul”, a declarat Profesorul Meng.
Aceasta a adăugat că autorităţile chineze au în vedere reevaluarea politicii sale şi că speră să fie luate în considerare rezultatele studiului.
Liberul arbitru
Cercetătorii au subliniat că rezultatele nu sunt reprezentative pentru toţi copiii care au crescut fără fraţi.
„În alte societăţi unde fertilitatea este o alegere, doar anumite tipuri de oameni aleg să dea naştere unui singur copil – majoritatea însă nu. Iar aceşti oameni au, cu siguranţă, anumite trăsături de personalitate şi modele comportamentale. În momentul în care aleg să dea naştere unui singur copil, urmaşul este mult mai predispus la a-şi însuşi trăsăturile părinţilor”, a explicat profesorul Meng.
Mai există aproape un număr infinit de alte explicaţii pentru care orice altceva ar fi putut varia cu timpul. Stuart West profesor Universitatea Oxford
Echipa de cercetători a adăugat faptul că politica unicului copil nu a fost respectată cu stricteţe pe întreg teritoriul ţării, aşadar rezultatele nu ar trebui aplicate tuturor cetăţenilor din China.
„Sunt conştientă de faptul că atunci când prezint aceste rezultate şi vorbesc despre foarte multe lucruri pe care oamenii le-ar putea lua drept consecinţe negative ale politicii unui singur copil, cu siguranţă nu vreau să susţin că doar copiii singuri la părinţi au probleme semnificative. Ci doar sugerez că a creşte fără fraţi are totuşi un impact”, a afirmat profesorul Cameron.
Profesorul Stuart West de la Universitatea Oxford a afirmat că studiul este „foarte interesant.” Cu toate acestea, a lansat atenţionări pentru câteva dintre concluziile publicate.
„Problema este că există o potenţială explicaţie pentru acele informaţii – dar mai există aproape un număr infinit de alte explicaţii pentru care orice altceva ar fi putut varia cu timpul: schimbarea mediului socio-economic, gradul de prosperitate, de nutriţie, mediul politic – orice”, a explicat profesorul West.
Se încarcă comentariile...
