China testată în Hong Kong. Care este semnificaţia strategică a ultimelor alegeri?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În precedentul articol, despre modul în care identitatea naţională din Hong Kong este percepută în relaţie cu securitatea naţională a Chinei, am scos în evidenţă dimensiunile acestei identităţi din Hong Kong.

Analiza aici. Iată că recent încheiatele alegeri din Hong Kong, în ciuda rezultatelor care pot părea înşelătoare, au evidenţiat şi ele aceste falii identitare din societatea de acolo, care uneori pot fi deghizate în falii politice, dar şi invers, cele politice pot degenera în falii identitare.

După cum detaliasem în precedentul articol, marile manifestaţii de stradă, amplele proteste din Hong Kong deveniseră deja o dimensiune a identităţii locale. La fel şi lupta politică. Dar care sunt dimensiunile acestor falii din societate după recentele alegeri de duminică, 19 decembrie?

Occidentul le-a criticat ca fiind încununarea eforturilor Beijingului de a eradica orice opoziţie în Hong Kong, în timp ce Beijing susţine că astfel se deschide calea către stabilitate, prosperitate şi că doar „patrioţii” vor conduce.

Iată pe scurt o parte din declaraţia comună a celor din „Five Eyes” (Australia, Canada, Noua Zeelandă, Marea Britanie şi SUA), care îşi „exprimă gravele îngrijorări pe tema eroziunii elementelor democratice ale sistemului electoral al Regiunii Administrative Speciale. Acţiuni care subminează drepturile, libertăţile şi gradul înalt de autonomie ale Hong Kong-ului ameninţă dorinţa noastră comună de a vedea Hong Kong-ul reuşind.”

Alegerile locale din 2019. În loc de un scurt istoric, pentru a ajuta la înţelegerea contextului actual, dăm exemplul unui precedent, al alegerilor locale din 2019. Atunci s-au desfăşurat alegerile locale pentru Consiliile Districtuale în Hong Kong, ceea ce unii au numit „ultimele alegeri libere” de aici. Deşi miza nu a fost foarte mare, importanţa acestora fiind mai mult locală, participarea la vot a fost uriaşă, circa 71% dintre cetăţenii cu drept de vot, iar câştigul forţelor aşa-zise pro-democraţie şi localiste a fost fără precedent, 389 din 452 de locuri, de la 124 cât avuseseră înainte, reuşind să câştige majoritatea în voturi şi aleşi în toate cele 18 districte, partidele pro-Beijing reuşind să păstreze controlul asupra unui singur Consiliu Districtual, câştigând doar 58 de locuri din 300 cât avuseseră înainte. Este clar însă că aceste alegeri au atras îngrijorarea şi atenţia Beijingului, au constituit un semnal de alarmă pentru ce putea urma şi în această notă se pot citi reacţiile Beijingului care au urmat, adică Legea Securităţii Naţionale şi schimbările aduse Legii electorale.

Sursa: The New York Times

Sistemul politic din Hong Kong. Pentru a putea înţelege mai bine ce reprezintă aceste alegeri recent încheiate şi pentru a înţelege un pic climatul politic de acolo, începem printr-o scurtă prezentare a sistemului politic din Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze, aşa cum este denumirea oficială.

În 1990, China a adoptat Legea de Bază (The Basic Law), concepută în urma unor tratative britanico-chineze, Lege care va funcţiona ca un fel de constituţie a Regiunii Administrative Speciale Hong Kong după revenirea acesteia la China în 1997.

Legea Electorală. În martie 2021, Beijingul a adoptat mai multe amendamente Legii Electorale, care se pare că îi vor garanta mult mai mult control asupra scenei politice din Hong Kong. Pe 29 mai 2021, Carrie Lam, şefa executivului din Hong Kong, a semnat aceste amendamente, care vor creşte numărul celor din Comitetul Elector, care alege şeful executivului, de la 1.200 la 1.500, şi numărul celor din Consiliul Legislativ creşte la 90 de legislatori, dintre care însă doar 20 vor fi aleşi în mod direct, faţă de 35, câţi erau aleşi direct în trecut. Desigur, de partea cealaltă, Beijingul şi reprezentanţii săi susţin că schimbările vor aduce stabilitate şi se vor asigura că doar „patrioţii” vor ajunge la conducere în Hong Kong. Prin recentele alegeri de duminică, 19 decembrie 2021, aceste schimbări şi-au adus din nou roadele, acestea fiind cel de-al doilea rând de alegeri care se desfăşoară sub prevederile acestor amendamente, după cele pentru Comitetul Elector din septembrie. Ca o notă, aceasta a coincis cu cea mai scăzută prezenţă la vot din istoria alegerilor din Hong Kong.

Comitetul Elector este un element major în împărţirea sferelor de influenţă şi de putere în Hong Kong. De asemenea, controlul acestuia este obiectul unui interes crescut la Beijing, interes manifestat prin schimbările aduse Legii electorale menţionate mai sus. Comitetul Elector nu alege doar 40 dintre membrii Consiliului Legislativ, dar alege şi Şeful Executivului din Hong Kong, iar următoarele alegeri pentru Şeful Executivului au loc pe 27 martie 2022.

Sursa: news.cgtn.com

Alegerile din septembrie 2021 pentru membrii Comitetului Elector au fost primele alegeri care se desfăşoară în noile condiţii impuse de la Beijing, foarte diferite faţă de cele de dinainte. De exemplu, numărul celor care îi aleg pe aceşti electori a scăzut de la 246.000 în 2016 la aproape 8.000 anul acesta. De asemenea, din cauza arestărilor, a noilor reguli electorale şi a noilor verificări şi aprobări prealabile a candidaţilor, s-au înscris mult mai puţini competitori pentru aceste locuri decât în anii trecuţi. Aceasta şi amendamentele aduse de la Beijing, restructurarea Comitetului Elector, au făcut chiar ca, înaintea alegerilor, dintre cele 1.500 de locuri să fi fost atribuite deja 1.084, iar la alegerile din septembrie, unde au putut vota până la urmă în jur de 4.800 de oameni, dintre care au votat efectiv aproape 90% (ceea ce a constituit un exerciţiu de imagine pentru Beijing), să se dispute doar 364 de locuri între 412 candidaţi.

Acestea sunt doar câteva dintre motivele care poate că i-au împins pe cetăţenii de rând să considere că lucrurile sunt deja stabilite şi degeaba se duc la alegerile legislative din această iarnă. Trebuie menţionat şi faptul că, potrivit noii Legi a Securităţii Naţionale şi Legilor electorale, orice potenţial candidat la alegeri pentru un loc în Consiliul Legislativ, Comitetul Electoral sau ca şi Şef al Executivului trebuie aprobat în prealabil de un Comitet pentru Apărarea Securităţii Naţionale, care este supervizat direct de către Guvernul Central al Poporului (Consiliul de Stat) din China, aprobare care nu este deloc formală.

Consiliul Legislativ al Regiunii Administrative Speciale Hong Kong (LegCo) reprezintă legislatura unicamerală a Hong Kong-ului. Printre prerogativele acestui Consiliu Legislativ se numără puterea de a adopta legi, de a le amenda sau de a le respinge, chestionează activitatea guvernului, aprobă bugete, cheltuieli publice şi impunerea de taxe, de asemenea are prerogative de a se implica în puterea juridică a regiunii prin avizarea numirii sau a revocării judecătorilor Curţii de Apel Final şi a judecătorului-şef al Înaltei Curţi. De asemenea, are puterea de a pune sub acuzare Şeful Executivului. În concluzie, importanţa ca această cameră să fie sub controlul Beijingului este una foarte mare, lucru care s-a şi încercat şi reuşit prin schimbările survenite în Legea Electorală.

Această Cameră Legislativă constă din 90 de locuri (în creştere de la 70, în urma amendamentelor aduse Legii electorale de Beijing), locuri împărţite între 3 tipuri de circumscripţii:

- Circumscripţii Geografice - unde votanţii îşi pot alege direct reprezentanţii = doar 20 de locuri;

- Circumscripţii Funcţionale – aici pot vota persoane fizice, dar şi unele persoane juridice, ca organizaţii sau corporaţii; acestea sunt repartizate diferitelor ocupaţii sau sectoare de activitate din Hong Kong, ca de exemplu: contabilitatea, agricultură şi pescuit, sectorul medical, juridic, educaţie etc.; o Circumscripţie Districtuală funcţională, prin care se mai alegeau 5 membri prin vot popular, pe lângă cei 20 aleşi în circumscripţiile geografice, a fost desfiinţată în 2021 = se aleg în total 30 de locuri;

- Circumscripţia Comitetului Elector – sunt aleşi de către membrii Comitetului Elector = 40 de locuri.

Sursa: hongkongfp.com

Principalele partide din Hong Kong.

Partide pro-Beijing:

- Democratic Alliance for the Betterment and Progress of Hong Kong (DAB) – în general, cel mai puternic partid din Hong Kong

- Business and Professionals Alliance for Hong Kong (BPA) – al doilea partid ca mărime din Hong Kong

- Liberal Party

- The Hong Kong Federation of Trade Unions (HKFTU)

Partide pro-democraţie sau din afara sistemului:

- Democratic Party – cel mai vechi şi mai mare partid pro-democraţie din Hong Kong, al treilea ca mărime

- Civic Party

Cu toate acestea de mai sus spuse, trebuie să luăm în considerare, atunci când ne uităm la puterea partidelor de mai sus, că votul liber popular nu este extins în Hong Kong, iar pentru o viziune echilibrată a politicii de acolo trebuie luate în considerare şi alegerile locale din 2019, atunci când votul popular a fost impresionant atunci când s-a putut manifesta.

Prezentarea rezultatelor alegerilor de duminică, 19 decembrie 2021. Aceste alegeri ar fi trebuit să aibă loc în 2020, însă au fost amânate pe motivul pandemiei. Au fost voci care au susţinut că amânarea a fost mai degrabă din alte motive, poate şi pentru a permite intrarea în vigoare a tuturor efectelor Legii Securităţii Naţionale şi a amendamentelor aduse Legii electorale, care au schimbat complet „jocul” politic din Hong Kong. Drept rezultat, conform unei analize citate aici, 82 de locuri din 90 au fost câştigate de către politicieni pro-Beijing, 1 singur pro-democraţie, iar pentru ceilalţi 7 nu se ştie exact afilierea politică. Diferenţa faţă de Consiliul Legislativ trecut, 2016-2020, este uriaşă. Iată mai jos un grafic care arată cum a stat situaţia după alegerile din 2016, iar comentariile sunt de prisos. Mai jos se vede şi diferenţa de participare la vot – 58,3% în 2016, versus 30,2% în 2021.

A new front opens up in China's battle against separatism | The Economist Sursa: The Economist

Prezenţa la vot în alegerile precedente. Pentru comparaţie, vom arunca o privire asupra prezenţei la vot la alegerile precedente. Din nou, situaţia este un pic asemănătoare celei din România, unde alegătorii nu au încredere în clasa politică, nu se simt reprezentaţi de aceasta, nu participă la vot sau votează anulându-şi votul prin diferite metode, în semn de protest. De exemplu, o contabilă în jur de 20 de ani din Hong Kong spune: „Votul meu nu ar conta deloc, pentru că în cele din urmă oamenii Beijingului câştigă”, iar atitudinea ei este împărtăşită de multă lume.

Infographic: Hong Kong Voter Turnout Sinks to Record Low | Statista Sursa: statista.com

Legea securităţii naţionale în Hong Kong, un „game changer”. Pe 30 iunie 2020, Beijingul impunea o Lege a Securităţii Naţionale în Hong Kong. În primul an au fost arestaţi pe baza acestei legi 117 persoane şi 61 au fost acuzate. De la începutul acestui an şi până în iunie au fost arestate pe baza ei 70 de persoane, conform acestui raport despre Hong Kong al Secretarului de Stat pentru Afaceri Externe, Commonwealth şi Dezvoltare, înaintat Parlamentului Britanic pe 14 decembrie, pentru primele 6 luni ale anului 2021. Conform acestuia, între 6 şi 7 ianuarie 2021 poliţia a arestat 55 de politicieni şi activişti pro-democraţie pentru subversiune. Acest număr cuprindea aproape pe toţi legislatorii pro-democraţie care fuseseră aleşi în cel de-al şaselea Consiliu Legislativ, la fel şi Consilieri Districtuali şi un avocat american pentru drepturile omului. Iată ce declara pe 6 ianuarie Dominic Raab, Secretarul pentru Afaceri Externe al Marii Britanii:

Arestările în masă ale politicienilor şi activiştilor în Hong Kong sunt un atac grav la adresa drepturilor şi libertăţilor aşa cum erau acestea protejate prin Declaraţia Comună. Aceste arestări demonstrează că autorităţile din Hong Kong şi China au indus în mod special în eroare lumea în ceea ce priveşte adevăratului scop al Legii Securităţii Naţionale, care este folosită să strivească nemulţumirile şi vederile politice diferite. Regatul Unit nu va întoarce spatele oamenilor din Hong Kong şi va continua să ofere conaţionalilor britanici (de peste hotare) dreptul de a trăi şi de a lucra în Regatul Unit.

Lista schimbărilor întreprinse de China în statutul Hong Kong-ului sau în societatea de acolo continuă în raport cu închiderea ziarului Apple Day (anti-Beijing), 12 „hongkonghezi” reţinuţi în China continentală, amendamente aduse Legii Imigraţiei, între 9 iunie 2019 şi 30 aprilie

2020 un număr de 10.260 de persoane arestate în legătură cu protestele împotriva legii extrădării ş.a.m.d.

Taiwan - Proteste gegen das Auslieferungsgesetz an China Sursa: dw.com

Acestea fiind spuse, Marea Britanie a primit doar în prima jumătate a acestui an 65.000 de cereri din partea unor locuitori din Hong Kong pentru o viză specială de 5 ani care le-ar permite să locuiască în Marea Britanie. Această cifră este una foarte mare, iar guvernul britanic estimează că în următorii ani circa 475.000 de persoane din Hong Kong vor aplica pentru această viză, care le oferă posibilitatea obţinerii rezidenţei.

Climatul în schimbare din Hong Kong, presiunile Chinei, sunt cele care i-au făcut pe cei mai mulţi dintre aceştia să plece, având aici exemplul unui profesor ale cărui cursuri de „studii liberale” au fost anulate, pentru a face loc unor cursuri de „educaţie patriotică” pentru a creşte suportul pentru Partidul Comunist. De asemenea, aici avem câteva exemple despre modul în care se spune că Beijingul rescrie istoria Hong Kong-ului, redenumind sau omiţând capitole întregi din istoria recentă sau mai îndepărtată, ţinând cont de faptul că la Beijing s-a considerat că educaţia greşită „liberală” este cea care i-a îndepărtat pe tineri de valorile Chinei continentale.

Sursa: bbc.com

Bao Pu, proprietarul unei edituri, spune destul de explicit că reevaluarea influenţei britanice asupra Hong Kong-ului este justificată, pentru că în perioada colonială rezidenţii chinezi au fost supuşi segregării şi rasismului, lucruri abia menţionate înainte, dar este rău şi să se încerce ştergerea cu totul a moştenirii acelei perioade, faptul că „Ei (autorităţile pro-China, n.r.) au ambiţia de a eradica acea identitate „hongkongheză”, care este diferită de identitatea chineză.” De asemenea, la sfârşitul anului trecut guvernul a instituit o linie telefonică unde se pot denunţa anonim cei care încalcă Legea Securităţii Naţionale. Autorităţile au anunţat că din primele ore de funcţionare a acesteia au primit peste 1.000 de sesizări. Cetăţenii pot suna sau depune anonim prin e-mail, sms-uri sau mesaje WeChat inclusiv imagini video, fotografii etc. care să incrimineze alţi cetăţeni care ar încălca această Lege. De altfel, una dintre femeile care au cerut şi au primit viză pentru Marea Britanie, conform articolului menţionat mai sus, a şi spus explicit că îi era frică să nu fie într-o zi raportată la această linie telefonică de proprii ei copii, care ar fi urmat să fie îndoctrinaţi la şcoală. Această metodă este una care trezeşte amintiri foarte dureroase în China (şi în tot arealul fost comunist) din timpul Revoluţiei Culturale a lui Mao, după cum se poate vedea aici din mărturiile unui cetăţean chinez care a experimentat pe propria lui piele ce înseamnă denunţul generat de propagandă.

Creşterea economică a Hong Kong-ului. Cu toate problemele politice şi cele create de pandemie, în ciuda avertismentelor mai ales occidentale care spun că aceste intervenţii în forţă ale Chinei în democraţia din Hong Kong vor afecta grav poziţia acestuia, Beijing se laudă zilele acestea cu o creştere economică în Hong Kong şi, aflăm din acest articol de pe site-ul ISPRI, cu faptul că în ianuarie 2021 era un optimism crescut în privinţa mediului de afaceri din Hong Kong sau cu faptul că „Numărul de operaţiuni comerciale din Hong Kong cu companii-mamă în străinătate sau pe continent şi numărul de start-up-uri din Hong Kong ating un maxim istoric de 9.049 şi, respectiv, 3.755 în acest an.” Cu toate acestea, creşterea economică se pare că este datorată mai ales creşterii dependenţei de China, în loc de diversificarea implicită atunci când este vorba de comerţul internaţional. Economia Chinei şi-a revenit parţial, implicit economia Hong Kong-ului şi-a revenit, însă unele cifre dau de gândit.

Sursa: Reuters, via asia.nikkei.com

De exemplu, aflăm de pe site-ul asia.nikkei.com că numărul firmelor din China cu sediul în oraş a crescut de la 238 în 2020 până la 252 în 2021. Însă numărul companiilor japoneze care au sediul acolo a scăzut de la 226 în 2020 la 210 în 2021, iar al celor americane a scăzut de la 282 la 254 în 2021. Deci, ca să avem o privire de ansamblu corectă, da, ceea ce spune Beijingul este adevărat, economia Hong Kong-ului a crescut în ciuda criticilor internaţionale care vizează China, însă aceste creşteri au avut drept preţ creşterea dependenţei de China şi retragerea unor companii străine, deloc neglijabilă, dacă ne uităm la cifre, 10% în cazul celor americane. De asemenea, ratele de creştere ale Hong Kong-ului încetinesc, pe măsură ce devine tot mai dependent de China, iar unele probleme de acolo, ca de exemplu căderile de curent sau tulburările imobiliare se răsfrâng şi aici.

De asemenea, există avertismente serioase din partea unor grupuri internaţionale de lobby de afaceri care spun că Hong Kong-ul poate pierde din mâna de lucru talentată, bine instruită, şi din investiţii, poate pierde teren în faţa unor huburi financiare rivale, ca de exemplu Singapore, dacă nu îmblânzeşte măsurile foarte dure care se iau în legătură cu călătoriile din străinătate în contextul pandemiei. Va rămâne Hong Kong cel mai mare hub financiar al Asiei?

Argumentele Chinei. Iată mai jos o parte din naraţiunea Chinei pe subiectul alegerilor din septembrie pentru Comitetul Elector, perspectivă identică celei privind alegerilor recente din decembrie pentru Consiliul Legislativ, oglindită într-un fragment al unui articol scris de Regina Ip Lau Suk-yee, reprezentanta cunoscută a Noului Partid al Poporului din Hong Kong, pro-Beijing:

Este încă devreme. Competiţia pentru locurile din Comitetul Elector este probabil că va creşte odată ce aceia care aspiră să conducă Hong Kong-ul se familiarizează mai mult cu noile reguli şi cerinţe. Dar Hong Kong-ul trebuie să îşi găsească propria cale de a se dezvolta şi să îşi croiască propriul viitor, în cadrul cerinţelor constituţionale ale Chinei. Nimic mai puţin decât aceasta nu ar putea reuşi.

Cel puţin câteva voci ar argumenta aici că este greu ca Hong Kong să îşi croiască singur viitorul, ţinând cont că nu există vot popular universal, că cetăţenii pot alege liber tot mai puţin, dar partea-cheie a frazei aici este „în cadrul cerinţelor constituţionale ale Chinei.” 

china military flag Sursa: insider.com

Un alt fragment un pic mai explicit din acelaşi articol spune:

În ultimii 24 de ani, din păcate, am văzut cum creşterea elementului ales la toate nivelurile sistemului nostru de guvernanţă a dus la o creştere alarmantă a haosului şi disfuncţionalităţilor în societate şi o descreştere a competenţei reprezentanţilor aleşi care erau mai preocupaţi să forţeze o „schimbare de regim” decât să rezolve problemele reale ale oamenilor.

Din nou, ar fi voci care ar putea argumenta că acestea sunt justificările-standard ale oricărui regim autoritar atunci când suprimă din libertăţi, iar toată vina pentru tulburările sociale este aruncată pe umerii celor care doreau schimbări, nu şi pe umerii Beijingului care pe de altă parte impunea schimbări generatoare de conflicte civice, la rândul lui.

Continuăm din acelaşi articol:

Democraţia în orice parte a lumii ar trebui să fie construită pe acceptarea suveranităţii şi cadrului constituţional al naţiunii. Democraţia ar deveni un pericol pentru orice naţiune dacă ar fi deturnată de forţe anti-guvernamentale şi transformată într-o mişcare subversivă.   Un Comitet Elector de alegere a unui şef al executivului care ar sfârşi prin a da un candidat sprijinit de forţe externe şi adverse Chinei sau care ar încerca să despartă   Hong Kong de China ar fi o reţetă sigură pentru dezastru pentru cei 7,4 milioane de rezidenţi în Hong Kong, localnici sau expaţi.   Comitetul Elector revizuit va avea un contingent puternic de membri reieşiţi din diverse subsectoare cu o legătură puternică cu China şi cu o bună înţelegere a acesteia, care se vor asigura că vor fi aleşi candidaţii potriviţi să guverneze Hong Kong.

Declaraţii mai recente ale dnei Regina Ip Lau Suk-yee referitoare la alegerile Consiliului Legislativ pot fi citite şi aici.

Concluzii. Desigur, şi în lumina celor de mai sus, se poate înţelege şi poziţia Beijingului, raţiunile strategice sau care ţin de securitate naţională, dar pe de altă parte se pot înţelege şi nemulţumirile cetăţenilor simpli care nu au primit vot universal aşa cum li se promisese, care se văd arestaţi sau intimidaţi, care nu se mai simt reprezentaţi de clasa politică (la a cărei alegere au tot mai puţin de spus) şi îşi pierd încrederea în viitorul Hong Kong-ului şi astfel nici nu mai participă la vot (situaţie similară oarecum, din nou, cu cea din România).

Ca mai întotdeauna când se întâmplă astfel de lucruri, când se duc astfel de politici, din păcate, dimensiunea care stă în spatele lor nu este numai una care ţine strict de strategie sau securitate naţională (care pot fi înţelese până la un anumit punct), ci este şi o dimensiune ideologică foarte puternică (lucru din păcate observabil nu doar în China actuală, ci, pe coordonate diferite, şi la nivel mondial, unde uneori ideologia este folosită ca resort pentru atingerea unor scopuri strategice, iar alteori ideologia este chiar cea care formulează sau influenţează decisiv scopurile strategice).

Din nou, poziţia forte a Beijingului, politica fermă dusă, pot părea că aduc rezultate pe termen scurt, că aduc o oarecare stabilitate des invocată de tabăra pro-Beijing, dar riscă să antagonizeze hotărâtor o societate care îi era favorabilă acum 15-20 de ani şi să îi aducă dezavantaje de imagine şi de credibilitate la nivel internaţional şi, poate mai ales, regional, care vor fi cu greu surmontate într-adevăr pe termen lung. Desigur, din nou, Beijingul pare că este dispus să plătească acest preţ, orice preţ, bazându-se pe faptul că economia sa actuală va putea amortiza aceste pierderi, pe plan extern (iar pe plan intern educaţia ideologică intensivă îşi va aduce rezultatele), economia sa actuală fiind atuul său forte pe care se bazează în raporturile cu alte state - deocamdată dimensiunea militară este în plină construcţie şi Beijingul a ales să nu mizeze foarte mult pe ea - dar ce se va întâmpla în cazul în care la un moment dat economia nu mai dă rezultatele scontate, nu mai poate fi folosită pentru negociere, dar ambiţiile rămân aceleaşi? Va fi scoasă din sertar dimensiunea militară? Iată două întrebări care pot îngrijora atât la Beijing, cât şi oriunde altundeva.

remove_image Drapelele Taiwanului şi Hong Kong-ului. Sursa: fromthetofubowl.com

Şi, dacă pentru Taiwan situaţia din Hong Kong poate reprezenta o avanpremieră a ceea ce se poate întâmpla cu el dacă va fi alipit Chinei, ceea ce se va întâmpla cu Taiwan poate fi considerat un fel de avanpremieră pentru cum va fi politica externă a Chinei în regiune, ce dimensiune va predomina în negocierile Beijingului, cea economică sau cea militară, iar toate statele din zonă o ştiu, o ştie şi Beijingul, şi poate acesta este unul dintre motivele pentru care Taiwanul încă nu a fost alipit cu forţa. Cu siguranţă că toată lumea se aşteaptă la responsabilitate şi răbdare din partea tuturor părţilor implicate, dar se ştie foarte bine din istorie că acestea nu au condus mereu în relaţiile internaţionale, mai ales în momentele sensibile, atunci când lupta pentru resurse sau ambiţii a fost mai acerbă.

Matei Blănaru este doctorand al Universităţii din Bucureşti şi cercetător asociat la Centrul de studii sino-rus (CSSR) din cadrul ISPRI.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite