După cum a anunţat agenţia de presă Xinhua, China intenţionează să mărească bugetul apărării cu 10,7 la sută, acesta ajungând astfel la 720,2 miliarde de yuani, echivalentul a 114,3 miliarde dolari, în 2013.

Comparativ, anul trecut, Armata Populară de Eliberare a Chinei a beneficiat de un buget de 106,4 miliarde $. Pentru a avea o imagine mai clară a semnificaţiei acestei alocări bugetare, merită menţionat faptul că Forţele Armate Chineze au un efectiv recunoscut public la nivelul de 3.000.000 de combatanţi. Orientativ, în războiul dus împotriva Vietnamului, timp de 28 de zile, exact în urmă cu 34 de ani – de la 17 februarie, la 16 martie  1979 – Beijingul a trimis peste 400.000 de luptători, deşi propaganda oficială anunţa că este vorba de 1.000.000 de militari.

Armata Chinei de azi are, pe lângă cele patru categorii de forţe armate active – terestre, navale, aeriene şi cea care girează rachetele strategice – şi o forţă a rezerviştilor, cu un rol disuasiv asumat.  

De altfel, aşa cum recunoştea chiar luni, 4 martie a.c., Fu Ying, purtătoarea de cuvânt a primei sesiuni a celui de-al 12-lea Congres Naţional al Poporului – un forum public menit a demonstra, pe plan intern şi internaţional, consultarea largă a reprezentanţilor diferitelor categorii sociale existente în China –, politica militară a Beijingului, oficial defensivă, a contribuit, decisiv, la menţinerea stabilităţii în Asia.

Fu Ying menţiona şi pacea ca obiectiv reuşit de diplomaţia militară chineză, însă tensionarea relaţiilor Chinei, cu o serie de state vecine, ca urmare a unor dispute teritoriale, generate de bătălia dusă pentru noi zăcăminte de petrol şi gaze, infirmă, cel puţin pe termen scurt, declaraţia purtătoarei de cuvânt.  

Si vis pacem, para bellum/Dacă vrei pace pregăteşte-te de război – acesta a fost practic mesajul implicit al doamnei Fu Ying, atunci când, fiind întrebată despre viitoarele cheltuieli militare – a se citi că a dorit o asemenea interogaţie, pentru a da un semnal de luat aminte în Asia şi peste Ocean – a răspuns cu o glumă. La care jurnaliştii niponi, prezenţi în sală, nu au râs. De ce? Ying a afirmat că nu ar fi o veste bună, pentru lumea de azi, dacă o ţară atât de mare, precum China, nu este în stare să se protejeze singură.

Cu un simţ al umorului aparte, purtătoarea de cuvânt a atenţionat asistenţa că, în comparaţie cu alte părţi ale lumii, Asia a beneficiat de un mediu paşnic, motiv pentru care este atât de atractivă, acum, pe plan economic. Paşnic, paşnic, dar cu tot mai dese demonstraţii militare de forţă, îndeosebi pe mare, toate în apropierea unor insule disputate din raţiuni menţionate, nicidecum istorice.

La întâia sesiune a celui de-al 12-lea Congres Naţional al Poporului participă – cum altfel?...- şi o delegaţie a militarilor chinezi. Condusă de Fan Changlong, vicepreşedinte al Comisiei Militare Centrale al Partidului Comunist din China.

Un lider cu mesaje publice clare, unul fiind acela că un militar chinez trebuie să se supună legilor şi regulamentelor în vigoare, să îşi exercite dreptul de vot deliberativ – la congresul menţionat -, în conformitate cu legea şi să prezinte propuneri, conforme cu reglementările legate de procedurile forumului în curs de derulare. Cu alte cuvinte, bună şi democraţia, dar cea asumată în spiritul ordinei şi disciplinei militare...

Interesantă este şi informaţia că reprezentanţii armatei chineze, la forumul amintit, sunt 122 de delegaţi, dintre care 31 renumiţi şi 91 nou-numiţi. 18 fiind femei, iar 11 fiind membrii ai unor etnii minoritare. Media de vârstă? Sugestivă: 59,7 ani…

Şi cum orice eveniment politic trebuie să fie un prilej pentru reamintirea forţei militare chineze, în evoluţie ascendentă, Cotidianul Poporului a repus pe tapetul atenţiei publice soarta primului portavion al Chinei – Liaoning.

Acesta se află acum acostat în portul militar Qingdao, detaliu ce indică dotarea navei cu cele necesare ancorării în porturi civile şi militare.

Urmează ca avioanele care vor decola şi ateriza pe portavionul chinez să efectueze exerciţii tactice specifice operaţiunilor de luptă. Deocamdată ipotetice. Dar având drept zone posibile de acţiune, arealurile maritime disputate cu unele dintre statele vecine, precum Japonia.

Comparativ cu experienţa de război a celor 11 portavioane nucleare americane, inclusiv a avioanelor de luptă pe care le au la bord, antrenamentele derulate de piloţii chinezi, care decolează de pe portavionul Liaoning sunt comparabile cu litera A, până la Z fiind o cale lungă... 

De altfel, aşa cum atestă şi afirmaţiile din videoclipul de mai jos, în prezent, portavionul Liaoning ar fi capabil să reziste unui atac al avioanelor de luptă americane F-35. La al doilea...

Ca să devină o forţă navală competitivă, nu doar disuasivă, China are evident nevoie de mai mulţi piloţi antrenaţi pentru operaţiuni maritime, de mai multe avioane de luptă şi nu doar de un singur portavion.

În mod paradoxal, aşa cum Forţele Navale Române, ca element orientativ, au trei fregate - care trec succesiv prin cele trei ipostaze tipice, respectiv etapa de întreţinere tehnică, în port, apoi cea de misiuni de antrenament, în largul mării şi în final aceea cu misiuni asumate în operaţiuni aliate – aşa şi Forţele Navale Chineze aspiră la dotarea cu cel puţin trei portavioane.

Cel actual, Liaoning, plus alte două, cu propulsie nucleară, care ar urma să fie construite. Numai că între viziunea amiralilor chinezi şi cea a politicienilor de la Beijing există, în această privinţă, o diferenţă. Cei din urmă fiind mai degrabă dispuşi să finanţeze construirea a încă patru portavioane convenţionale. Nu nucleare.

Deocamdată, prioritară este utilizarea avioanelor de luptă de tipul J-15, de la bordul portavionului în funcţiune. J-15 are o rază de acţiune, pentru misiuni de atac – deci nu defensive – de 1.000 de kilometri.

Teoretic este comparat, de producătorii chinezi, cu avionul american F-18 Hornet, în privinţa cantităţii de bombe transportate şi a mobilităţii sale. În luna noiembrie, 2012, un avion de tipul J-15 a aterizat cu succes pe portavionul Liaoning.

Cu bugetul pentru apărare mărit, cu un portavion menit a fi primul din flota ce urmează a fi dezvoltată, cu un avion de luptă special pregătit pentru atacuri maritime, va opta China spre o viitoare confruntare militară, motivată de dispute teritoriale, precum cea actuală, cu Japonia?

La o asemenea preocupare, existentă la nivelul guvernului nipon – dar şi la acela al altor executive, din state asiatice ce au probleme similare cu China, precum Vietnamul – a fost mandatat să răspundă Qian Lihua, într-un interviu acordat agenţiei de presă Xinhua.

Qian Lihua este membru al Comitetului Naţional al forumului menţionat că se derulează în aceste zile la Beijing, cu o experienţă anterioară relevantă, el conducând structura pentru relaţii externe a Ministerului chinez al Apărării.

El nu crede că un război este o soluţie raţională, realistă, pentru problemele nerezolvate între China şi Japonia. Qian Lihua a mai afirmat că nu este adevărat că statul chinez şi cel japonez sunt sortite confruntării militare.

Soluţia militară fiind ultima avută în vedere, pentru depăşirea divergenţelor. Dar – nota bene – Lihua a atenţionat asupra faptului că "Noi nu ar trebui să vorbim despre actiunile militare într-un mod neglijent, atunci când cele două ţări au probleme. După ce vom sta jos – la masa tratativelor - şi vom vorbi, va exista întotdeauna o cale de ieşire".

Sună frumos...

Dar, concomitent, Qian a avertizat că, în cazul în care Japonia merge prea departe în direcţia greşită, forţele armate chineze ar trebui să reacţioneze.

Tensiunea actuală dintre China şi Japonia, asupra Insulelor Diaoyu ar fi generată – conform opiniei aceluiaşi oficial chinez – acţiunilor... iresponsabile luate de guvernul japonez.

Japonia nu şi-ar fi dat seama de... greşeala sa şi unii politicieni niponi au utilizat cuvinte dure, invocând ameninţările Chinei.

Şi ca tacâmul să fie complet, afirmaţia finală a lui Qian Lihua este antologică:"Aceştia (politicienii japonezi) sunt iresponsabili, pentru oamenii din ambele ţări. Ei ar trebui să mănânce ceea ce au plantat"...

Cu noul buget al apărării, de 114,3 miliarde $, în 2013, China a plantat un avertisment sever - pentru cine îi contestă, tacit sau explicit, rolul de primadonă în Asia.

O ţară care are, acum, peste 320.000.000 de bărbaţi apţi pentru luptă. Asta la primul apel…