China va construi un megalopolis în Delta Râului Perlelor care să rivalizeze cu New York şi Tokyo

China construieşte un megalopolis în Delta Râului Perlelor (Zhujiang), care speră că va rivaliza într-o bună zi cu New York şi Tokyo. Acest proiect urbanistic colosal este o tentativă îndrăzneaţă de integrare metropolitană - şi poate şi un plan al conducerii chineze de a ţine Hong Kongul sub presiune, scrie Der Spiegel.

Podul Hong Kong-Zhuhau-Macao, cel mai mare proiect de construcţie din China modernă, pare să conducă undeva în mare. Dar de fapt acesta se întinde de-a lungul gurii Deltei Râului Perlelor, o zonă care a devenit cea mai mare regiune metropolitană din lume. Podul traversează 55 de kilometri de apă şi a fost proiectat să reziste 120 de ani şi să facă faţă furtunilor şi taifunurilor. Este un monument al unei puteri mondiale care se dezvoltă rapid.

Sudul ţăii este locul unde miracolul economic al Chinei a început, acum 40 de ani. Mici localităţi au devenit oraşe şi oraşele au devenit metropole. În 1980, în regiune locuiau aproximativ 16 milioane de oameni. Astăzi, aici este căminul a peste 70 de milioane care, pe o suprafaţă  mai mică decât Lituania, generează o producţie economică echivalentă cu cea a Rusiei. Dacă Delta Râului Perlelor ar fi o ţară independentă, s-ar califica pentru apartenenţa la forumul G20 al celor mai mari economii ale lumii.

Însă Beijingul are ambiţii chiar mai mari. În februarie, Partidul Comunist şi-a anunţat planurile de a extinde delta într-un mega-oraş care va rivaliza cu marile metropole ale lumii, ca Tokyo, Chicago şi San Francisco Bay Area. De aici s-a inspirat China şi pentru numele proiectului: Greater Bay Area.

Conducătorii Chinei sunt adepţii proiectelor vaste, dar multe dintre ele nu au succes. Propunerile de reforme care să redistribuie responsabilităţile din capitala supraaglomerată Beijing către oraşele învecinate au fost amânate. Zona de liber schimb Shanghai, anunţată în 2013, nu a atras la fel de mulţi investitori cum era preconizat. În oraşul-port Tianjin – unde un district municipal a fost promovat ca „Manhattanul Chinei”, dar noii zgârie-nori nu au fost aşa spectaculoşi cum se aştepta toată lumea.

Între timp, alte planuri care păreau iniţial total nerealiste prin mărimea lor, ca proiectul de a construi un Nou Drum al Mătăsii, progresează într-un ritm care-i sperie pe mulţi oficiali din Occident. Poate China să atingă un succes prin construirea unui nou tip de metropolă pe Râul Perlelor, care să modeleze secolul XXI, la fel cum New Yorkul a marcat secolul XX şi Parisul secolul al XIX-lea?

Deja, cele nouă oraşe din China continentală şi cele două regiuni administrative speciale Hong Kong şi Macao formează un ansamblu urban unic. Shenzen a devenit un centru pentru cercetare şi dezvoltare de rangul Silicon Valley. Zona din jurul oraşului industrial Dongguan produce o treime din blugii din lume, în timp ce Foshan produce mai bine de jumătate din frigiderele şi aparatele de aero condiţionat produse la nivel mondial. Hong Kongul este centrul financiar al Asiei şi Macao este cel mai mare oraş de jocuri de noroc din lume, cu un volum de şase ori mai mare decât Las Vegas.

Dar China evoluează rapid şi rivalitatea sa politică şi economică cu Statele Unite forţează ţara să-şi schimbe modelul de business. China nu mai poate să rămână doar „masa de lucru a lumii”. Companiile sale trebuie să devină mai productive, mai eficiente şi mai competitive şi pentru a obţine acest lucru, ele au nevoie la un acces mai bun la expertize tehnice şi pieţe financiare globale.

Acest lucru înseamnă provocări semnificative pentru planificatorii din Beijing. Diferenţele dintre continent şi cele două foste colonii, Hong Kong şi Macao, care au fost returnate Chinei în 1997, respectiv 1999, depăşesc cu mult doar ideea traficului pe banda stânga ori dreaptă. De asemenea, au tradiţii administrative, fiscale şi judiciare divergene. Există o mişcare liberă de capital şi libertatea presei în Hong Kong şi Macao, în timp ce China are controlul capitalului şi cenzura.

Şi diferenţele sociale sunt chiar mai mari. Hong Kongul are o mulţime de tineri cu încredere în forţele proprii care cer reforme democratice, după cum au demonstrat în protestele din ultimele luni. Pe continent, există o generaţie tânără la fel de încrezătoare în sine însăşi şi la fel de educată, care a dovedit până acum că este mai interesată de dezvoltarea socială decât de participarea politică sau protecţia datelor personale.