Ce semnifică incursiunile ample ale Chinei în zona de apărare a Taiwanului. Cinci observaţii asupra strategiei Beijingului

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO SHUTTERSTOCK
FOTO SHUTTERSTOCK

Numărul-record de incursiuni ale avioanelor de luptă chineze în zona de apărare aeriană a Taiwanului în ultimele patru zile este o demonstraţie a puterii militare a Beijingului şi, în acelaşi timp, un mesaj puternic trimis atât pe plan intern, cât şi mult mai departe de insula cu guvernare proprie, scrie CNN citând analişti occidentali.

Nu mai puţin de 150 de avioane de luptă au trimis de vineri până luni Forţele Aeriene ale Armatei Populare de Eliberare, între care şi bombardiere nucleare şi aeronave antisubmarin, potrivit Ministerului taiwanez al Apărării.

Luni, China a trimis cel mai mare număr de avioane de luptă determinând Taiwanul să-şi mobilizeze sistemele de apărare antiaeriană. Taiwanul a transmis date despre aceste incursiuni pe Twitter, inclusiv numărul şi tipul de aparat de zbor.

Analiştii occidentali au făcut o serie de observaţii despre ce ar fi putut prilejui acest val de zboruri într-o perioadă scurtă de timp.

„Este un program bine pus la punct al Beijingului, gândit să fie continuat luni şi chiar ani de zile, şi care are mai multe scopuri interconectate”, e de părere Jacob Stokes, cercetător la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană.

Un prim scop este o semnalare politico-militară menită să intimideze guvernul de la Taiwan şi să exercite dreptul la pretenţie teritorială a Chinei asupra insulei cu guvernare autonomă”, spune expertul.

Al doilea este ca piloţii şi personalul militar auxiliar să dobândească experienţă în efectuarea acestor tipuri de operaţiuni în condiţii variate (de pildă, pe timp de noapte),  ceea ce le conferă o capacitate sporită de luptă în caz că vor fi solicitate.

Al treilea este menit să oblige armata Taiwanului să desfăşoare avioane drept reacţie, ceea ce e de natură să uzeze piloţii şi forţele aeriene mult mai slabe ale acestuia”, spune Stokes.

Alţi analişti au mai notat că demonstraţia Chinei este adresată şi prietenilor Taiwanului - SUA, Japonia şi Marea Britanie - ca ei să înţeleagă că nu dă înapoi în ciuda sprijinului lor pentru Taipei.

Pe de altă parte, faptul că mass-media chineze scriu pe larg despre aceste incursiuni arată că Beijingul încearcă să obţină sprijin pe plan intern pentru campania sa de a aduce Taiwanul sub controlul Chinei.

Bombardierul chinez cu capacitate nucleară H-6 FOTO EPA-EFE

Bombardierul chinez cu capacitate nucleară H-6 FOTO EPA-EFE

Ce înfurie atât de mult China?

Deşi Taiwanul, o insulă democrată cu 24 de milioane de locuitori, are o guvernare proprie de la finele războiului civil acum mai bine de 70 de ani, China o consideră parte a sa şi nu exclude folosirea forţei pentru a recaptura acest teritoriu dacă îşi continuă mişcările de independenţă.

Este opinia lui Lionel Fatton, expert în afaceri indo-pacifice la Webster University (Elveţia): „China are nevoie de pârghii pentru a descuraja Taiwanul să angajeze în acţiuni indezirabile, mai cu seamă tendinţe spre independenţă”.

De altfel a observat acesta, valul de zboruri în zona de apărare a insulei a pornit după ce Taipei a aplicat pentru  Acordul Progresiv şi Cuprinzător pentru Parteneriat Transpacific (CPTPP), un acord comercial de liber schimb.

China a transmis imediat că nu e dispusă să accepte asta, pentru că „există în lume o singură China, iar Taiwanul este parte inalienabilă din terioriul ei”, astfel că „ne opunem ferm aderării oficiale a Taiwanului la orice fel de acord sau organizaţie”, a scris pe contul de Twitter purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Lijian Zhao.

Mesajul Beijingului către Taipei este că are mijloacele şi puterea de foc necesare pentru a susţine această linie de forţă - incursiunile sale sunt un gest clasic de descurajare astfel încât adversarul să înţeleagă că riscurile pe care şi le asumă antrenează costuri inacceptabile.

„Ne putem aştepta ca China să-şi ducă mai departe campania de presiune astfel încât să menţină o postură puternică de descurajare”, spune Fatton.

„Este un mesaj puternic, care însoţeşte şi întăreşte retorica ameninţătoare a Chinei”,  spune şi Carl Schuster, fost director de operaţiuni la Joint Intelligence Center (Comandamentul US Pacific).

 „Având în vedere intruziunile aproape zilnice ale Armatei Populare de Eliberare, poziţia noastră asupra relaţiilor între cele două maluri ale strâmtorii rămâne constantă: Taiwanul nu va ceda presiunilor, cum nici va acţiona aventurist, în pofida faptului că adună tot mai multă susţinere din partea comunităţii internaţionale”, a scris marţi preşedintele Taiwanului, Tsai Ing-wen a scris într-un editorial publicat în „Foreign Affairs”: 

Antrenamentul militar al Chinei

Trimiţând un mare număr de avioane în incursiuni frecvente, China adună informaţii despre capacitatea militară a Taiwanului.

„Armata chineză testează şi îşi pune în aplicare o evaluare a abilităţii de detecţie a Taiwanului, ca şi a disponibilităţii de răspuns la ameninţări aeriene. Înregistrează, totodată, timpii de răspuns, tacticile şi procedurile de interceptare aeriană”, a explicat Schuster.

„Operaţiunile aeriene coordonate implicând un număr mare de aparate de zbor la distanţă mare sunt ceva mai complicate decât unităţile mici care operează în apropiere de bazele  lor. Viziunea controlorului de trafic aerian nu mai este atât de precisă la 100 de mile versus 10”, adăugă expertul, lmenţionând că din cunoştinţele sale China nu a concentrat niciodată atâtea aparate de zbor atât de departe de bazele sale, în măsura în care nici nu este experimentată în exerciţii militare de mare amploare.

Pe ce se bazează Taiwanul

Taipeiul are o flotă mai mică şi învechită, formată în mare parte din avioane de aproape 30 de ani.

China mizează pe faptul că va forţa Taiwanul ori să-şi limiteze manevrele de zbor, ori să le retragă pentru îmbunătăţire, spune Schuster. 

Totuşi,Taiwanul pare să nu muşte momeala, e de părere  Peter Layton, cercetător la Institutul Griffith pentru Asia din Australia. Iar asta pentru că Taiwanul publică imagini din arhivă ale avioanelor şi identifică tipul aparatului de zbor prin „mijloace non-vizuale şi anume dispozitive electronice cu rază lungă”.

Mesajele către prietenii Taiwanului

Incursiunile de mai mare amploare din trecut în zona aeriană a Taiwanului au avut loc după ce Beijingul a fost înfuriat de acţiuni de sprijin din partea altor naţiuni.

În aprilie, la o zi de la avertismentul secretarului de stat american privind anagajamentul Washingtonului de a apăra Taiwanul, Beijingul a trimis 25 de avioane.

Alte 28 de avioane de război au zburat în apropiere de insulă după ce liderii G7 au transmis o declaraţie comună în care au admonestat China şi au subliniat importanţa stabilităţii de-a lungul strâmtorii Taiwan.

Incursiunile care au debutat săptămâna trecută au venit în contextul unor exerciţii navale multilatereale efectuate de SUA, Japonia, Marea Britanie, Noua Zeelandă şi Olanda în apropiere de Okinawa, la doar 730 de kilometri de Taiwan.

Layton argumentează că totul face parte dintr-un plan început cu mai multe luni înainte.

„Forţele aeriene ale armatei chineze aru reputaţia preferinţei pentru activităţi plănuite în detaliu, orchestrate foarte atent”, spune acesta argumentând că a existat o pregătire pentru aceste zboruri masive.

În plus, Partidului Comunist nu-i plac riscurile şi nici greşelile.

Timothy Heath, cercetător principal în domeniul apărării internaţionale la think tank-ul RAND Corp. din Washington susţine teoria că aceste zboruri au fost iniţial proiectate ca „spectacol de arătate a muşchilor care să acompanieze” aniversarea pe 1 octombrie a fondării Chinei.

Cu toate astea, pentru o asemenea ceremonie ar fi fost suficientă o paradă aeriană dar alţi factori s-au îmbinat determinând China să-şi accentueze demonstraţia de forţă: exerciţiile navale, trimiterea unui distrugător în strâmtoarea Taiwan, dar şi un nou premier al Japoniei care pregăteşte o nouă politică privind Taiwanul.

„Desfăşurarea unor valuri repetate de formaţii aeriene de luptă este o metodă flexibilă de a trimite semnale politice şi avertismente Taiwanului şi ţărilor din Occident”, spune Heath.

 

Cum prezintă situaţia presa chineză

Heath remarcă că portalurile chineze de ştiri au subliniat aniversarea zilei naţionale şi au interpretat incursiunile ca „avertismente îngroşate şi ameninţări adresate Taiwanului şi, totodată, avertizări către SUA şi Occident” în articole scrise în chineză şi engleză.

O privire asupra paginilor de marţi ale tabloidului controlat de stat Global Times permite o idee despre cât de serios priveşte Beijingul aceste lucruri.

Unul articol publicat sus în pagină arată că armata chineză a trimis luni o flotă „uriaşă de 56 de avioane” în zona de apărare aeriană a Taiwanului, adăugând faptul că mişcarea viine la o zi după ce SUA s-a arătat îngrijorată privind activitatea militară chineză aproape de insulă numind-o „provocatoare”.

„Declaraţia SUA a comunicat un semnal deosebit de greşit şi iresponsabil astfel că China va lua toate măsurile necesare pentru a zdrobi orice tentative de independenţă ale Taiwanului”, a scris Global Times citând Ministerul Chinez de Externe.

Un editorial pus de asemenea în susul paginii a arătat că zborurile reprezintă „semnale de gravitate extremă” către Partidul Democrat Progresiv la guvernare în Taiwan îndreptate împotriva politicilor sale „secesioniste”.

Taiwan: China va fi capabilă să invadeze insula până în 2025

Ministrul taiwanez al apărării, Chiu Kuo-cheng, a declarat pentru China Times că Beijingul va dobândi capacitatea să lanseze o invazie asupra insulei până 2025. El a descris relaţiile dintre Beijng şi Taipei ca fiind la cel mai jos nivel din ultimii 40 de ani.

„Până în 2025, China va scădea la un nivel mimin costurile şi uzura. Dispune şi în prezent de această capacitate,  dar nu va porni un război cu uşurinţă, pentru că trebuie să ţină cont de multe alte aspecte”, a spus el, potrivit The Guardian.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite