Ce se află în spatele atacurilor teroriste din Sri Lanka? Istoria sângeroasă a ţării poate oferi indicii

Ce se află în spatele atacurilor teroriste din Sri Lanka? Istoria sângeroasă a ţării poate oferi indicii

FOTO AFP

Aproape 300 de oameni au fost ucişi în explozii simultane la biserici şi hoteluri din Sri Lanka şi alte sute au fost răniţi. Atacurile coordonate au avut loc duminică dimineaţă şi au şocat întreaga comunitate internaţională.

Potrivit relatărilor din mass-media, au fost opt explozii în total, inclusiv în biserici din Negombo şi Kochchikade în vestul ţării, şi Batticaloa în est. Trei hoteluri de lux din capitala Colombo au fost şi ele ţinte.
 
Guvernul srilankez a declarat stare de asediu pe termen nedefinit şi a blocat reţelele de socializare precum Facebook şi WhatsApp, pentru a evita răspândirea zvonurilor care ar putea duce la violenţe intercomunale, ca cele care au avut loc în martie 2018, atunci când mulţimi budiste au atacat moschei, magazine şi case musulmane, potrivit Foreign Policy.
 
O grupare islamistă locală intitulată „National Thowheed Jamaat“ (NTJ) se află în spatele atacurilor sinucigaşe comise duminică în Sri Lanka şi soldate cu cel puţin 290 de morţi şi 500 de răniţi, a declarat luni purtătorul de cuvânt al guvernului, Rajitha Senaratne, într-un briefing de presă.
 
Conform purtătorului de cuvânt, autorităţile investighează pentru a identifica eventuale legături ale mişcării islamiste cu grupări din afara ţării.
 
În urmă cu zece zile, NJT făcuse obiectul unei alerte difuzate serviciilor de poliţie şi care avertiza că mişcarea pregătea atentate împotriva unor biserici şi a ambasadei Indiei la Colombo.
 
Mişcarea, despre care există puţine informaţii, s-a făcut cunoscută anul trecut în legătură cu acte de vandalism comise asupra unor statui budiste.
 
Conform dpa, purtătorul de cuvânt Rajitha Senaratne a declarat că un poliţist de rang înalt a făcut să circule un raport despre posibile atacuri, dar informaţia nu a fost comunicată premierului Ranil Wickremesinghe sau miniştrilor cabinetului.
 
Ministru al apărării este preşedintele Maithripala Sirisena, în subordinea căruia se află şi forţele de poliţie. Maithripala Sirisena este membru al unui alt partid politic decât premierul Wickremsinghe. Cei doi se află într-o coaliţie dificilă de guvernare după ce preşedintele l-a demis în mod neaşteptat pe premier în octombrie. Wickremsinghe a fost repus în funcţie, printr-o decizie a justiţiei, după 52 de zile de criză politică.
 
„Dacă am fi avut informaţii anterioare, am fi luat măsuri preventive. Inspectorul general al poliţiei ar trebui să demisioneze“, a declarat Senaratne.
 

Ţintele

 
Sri Lanka are 22 de milioane de locuitori. Dintre aceştia, aproximativ trei sferturi sunt etnici singalezi, marea majoritate budişti. Aproape o cincime dintre srilankezi se indentifică ca fiind tamili-fie de origine srilankeză, fie de origine indiană-şi sunt în mare parte hinduşi. Aproximativ 10 la sută din populaţie este musulmană şi 7 la sută creştină-un grup care include atât tamili şi singalezi.
 

Religiile din Sri Lanka

Potrivit CIA, în Sri Lanka sunt următoarele religii: budişti: 70,2%; hinduşi: 12,6 %; musulmani: 9,7 %; romano-catolici: 6,1 %; alţi creştini: 1,3 %; alţii: 0,05 %.
 
Având în vedere că exploziile au avut loc la biserici unde se celebra Paştele catolic, cel puţin o parte a atacului a avut drept ţintă cei 1,5 milioane de creştini ai ţării. Exploziile aproape simultane nu au lăsat timp pentru ca alţi enoriaşi să fie avertizaţi. 
 
Reuters a scris că Alianţa Naţională Creştin-Evanghelică din Sri Lanka, care reprezintă mai bine de 200 de biserici, a raportat 86 de incidente de discriminare, ameninţări şi violenţe împotriva creştinilor, doar anul trecut.
 
Celelalte ţinte principale par a fi oamenii care ar frecventa hotelurile din Colombo-de obicei o combinaţie de turişti, oameni de afaceri şi localnici înstăriţi. Cel puţin 35 dintre cei decedaţi sunt străini.
 
Abilitatea de a lansa atacuri simultate sugerează un anumit grad de sofisticare, plănuire, fonduri şi acces. Exploziile se aseamănă cu atacurile din noiembrie 2008, din Mumbai, care au vizat simultan două hoteluri de lux, un terminal aglomerat de cale ferată şi un centru evreiesc de informare. Potrivit serviciilor indiene de informaţii, atacurile din Mumbai au fost organizate în aşa fel încât nu numai să aibă un număr cât mai mare de morţi, ci şi să vizeze grupuri-ţintă-precum turiştii occidentali-care ar duce la o acoperire mai mare a subiectului de către presa internaţională. Unul dintre atacatorii din 2008 a fost prins şi ceilalţi au fost identificaţi, conducându-le pe autorităţile din India la concluzia că cei vinovaţi sunt militanţii din grupul pakistanez Lashkar-e-Taiba. Însă există câteva dferenţe în ceea ce priveşte atacurile de duminică din Sri Lanka, printre ele şi faptul că au avut loc în mai multe zone ale ţării, în loc de un singur oraş şi nu au fost luaţi ostatici, spre deosebire de cazul Mumbai.
 

A existat vreun avertisment?

 
Pe 11 aprilie, un oficial din poliţia srilankeză a emis o avertizare privind potenţiale atacuri sinucigaşe asupra bisericilor. În această notă consultativă, adjunctul inspectorului general, Priyalal Dassanayakte, a scris că un grup islamist radical denumit National Thoweeth Jama’ath plănuia atacuri la nivelul întregii ţări.
 
Prim-ministrul Ranil Wickremesinghe a recunoscut în faţa reporterilor, duminică, faptul că au circulat anumite informaţii legate de un atac plănuit. „Trebuie să analizăm de ce nu au fost luate măsuri adecvate de precauţie“, a spus el. Comentariile premierului pot fi interpretate drept critici la adresa preşedintelui Maithripala Sirisena, comandantul forţelor de securitate ale ţării.
 

Ceartă la nivel înalt

 
Politica din Sri Lanka a fost plină de turbulenţe în ultima vreme.
 
Sirisena a devenit preşedinte în 2015, după o victorie-surpriză în faţa liderului Mahinda Rajapaksa, care a controlat politica ţării pentru mai bine de un deceniu. Sirisena l-a numit pe aliatul său Wickremesinghe ca prim-ministru şi cei doi au pornit o reformă a economiei ţării şi au căutat să găsească vinovaţi pentru atrocităţile comise în timpul războiului civil srilankez.
 
Însă relaţia dintre Sirisena şi Wickremesinghe s-a răcit în 2018, determinându-l pe acesta din urmă să suspende parlamentul şi să-şi numească rivalul Rajapaska în funcţia de prim-ministru. Câteva săptămâni mai târziu, sub presiunea Curţii Supreme a ţării, Sirisena l-a reinstalat pe Wickremesinghe în rolul de premier. Relaţiile dintre cei doi nu s-au îmbunătăţit, analiştii aşteptându-se ca Sirisena să urmărească un nou mandat.
 
Între timp, economia Sri Lankăi a crescut la 4 la sută, moneda naţională a devenit mai slabă şi Colombo s-a chinuit să plătească împrumuturi de la creditori precum Fondul Monetar Internaţional. Într-un caz, Sri Lanka a pierdut un port important-precum si 6.000 de hectare de teren-în faţa Chinei, după ce nu a putut să plătească fondurile împrumutate pentru proiecte de infrastructură.
 

O istorie a violenţei

 
Deşi nu este clar că istoria ţării a jucat un rol în atacurile de sâmbătă, srilankezii au avut de-a face cu violenţa sectară vreme de decenii.
 
În 1948, Sri Lanka, cunoscută atunci ca Ceilon, şi-a câştigat independenţa faţă de britanici. Majoritatea singaleză a ţării, contracarând ceea ce a văzut ca favoritism colonial pentru tamili, i-a privat de drepturi pe migranţii tamili indieni.
 
Acest lucru a condus la crearea unui grup de insurgenţi cunoscut ca Tigrii Eliberării din Tamil Eelam (LTTE), în 1976. Grupul a dus iniţial o campanie pentru o patrie a tamililor în partea de nord-est a ţării. Dar mişcarea a devenit violentă, LTTE atacând poliţia şi forţele armate şi încercând să obţină o putere mai mare la nivel naţional. Tigrii au devenit cunoscuţi pentru atacurile lor sinucigaşe şi pentru folosirea copiilor-soldaţi. În 1997, Departamentul de Stat al SUA desemnat, oficial, LTTE drept grup terorist.
 
Ani de zile, Armata srilankeză-în mare parte formată din singalezi şi budişti-a dus campanii pentru eliminarea insurgenţilor din ascunzătorile lor aflate în nord-estul ţării. Războiul a luat sfârşit în 2009, după ce armata l-a ucis pe liderul LTTE, Vellupillai Prabhakaran. Însă organizaţiile internaţionale susţin că atât LTTE, cât şi armata sunt vinovate de crime de război şi încălcarea drepturilor omului. Potrivit ONU, în jur de 40.000 de civili au fost ucişi în ultimele etape ale războiului civil.
 
Turismul a scăzut vertiginos în timpul perioadei de război, ajungând la punctul critic atunci când un tsunami a devastat Sri Lanka în 2004. În 2009 au existat doar 500.000 de turişti, dar de atunci industria şi-a revenit şi anul trecut ţara a atras 2 milioane de vizitatori.
 
Chiar şi aşa, tensiunile din istoria însângerată a Sri Lankăi nu au dispărut. Perioada finală a războiului civil a dus la dislocarea a mii de tamili, mulţi dintre ei fiind dispăruţi şi acum. Tensiunile intercomunitare s-au reaprins anul trecut: în districtul central Kandy, grupuri de singalezi budişti au atacat moschei şi magazine ale musulmanilor. Drept răspuns, Colombo a instaurat stare de urgenţă la nivel naţional.
În 2016, autorităţile din Sri Lanka au raportat faptul că 32 de srilankezi s-au alăturat grupării Stat Islamic, însă nu se crede că jihadiştii ISIS au o prezenţă activă în ţară.
 
CITEŞTE ŞI:
 
 
 
 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: