Hrana, în epoca urbanizării. Industria alimentară din China va influenţa răspândirea unei pandemii, scrie Bloomberg

Industria alimentara din China ar putea fi decisiva in raspandirea unei pandemii FOTO AFP

Având cea mai mare infrastructură feroviară de mare viteză, un sistem de plăţi efectuat în mare parte prin intermediul aplicaţiilor de pe telefoanele inteligente şi jumătate dintre centralele pe bază de energie solară din lume, China pare deseori a fi o ţară aflată la frontiera tehnologică. Însă, atunci când vine vorba despre felul cum se hrăneşte, încă mai are de învăţat, notează Bloomberg.

Aproximativ 44 la sută dintre animalele pentru consum ale ţării încă erau crescute în spatele casei şi în ferme mixte tradiţionale, în 2010. Deşi este o scădere dramatică a procentului, faţă de acum o generaţie, atunci când 97 la sută dintre animale erau crescute în condiţii tradiţionale, totuşi China este cu mult în urma Statelor Unite sau Europei, unde peste 95 la sută dintre păsări şi porci sunt crescuţi în aşa numite „sisteme intensive” – în limbajul comun cunoscute ca ferme industriale.

Această tranziţie probabil că va fi un factor major în răspândirea de noi boli precum coronavirusul, care a ucis 17 oameni de când a fost depistat, luna trecută, în Wuhan. Oraşul central din China a fost închis, joi, pentru a încerca prevenirea răspânirii virusului. Felul cum China va gestiona schimbările care vor avea loc în industria sa agroalimentară va determina viitorul infecţiilor pentru întreaga lume, subliniază Bloomberg.

Epidemiile sunt un produs al urbanizării. Atunci când oamenii au început să se adune în oraşe dens populate, acum aproximativ 5.000 de ani, infecţiile au început să se răsăândească şi să devină capabile de a omorî oameni în număr mare. Izbucnirea epidemiilor la nivel global pe care le numim pandemii au început a început să apară doar atunci când civilizaţia urbană s-a globalizat.

În cursul a aproximativ 50 de ani, agricultura intensivă a „urbanizat” o populaţie de animale care înainte erau împrăştiate între ferme mici şi mijlocii. Condiţiile epidemice care odată afectau oamenii pot aduc să reprezinte o ameninţare şi animalelor pe care le consumăm. Fiecare animal este un potenţial laborator pentru mutaţii care pot duce la apariţia unor noi epidemii. La nivel global, populaţia animalelor de fermă este cam de trei ori mai mare decât cea a oamenilor. Unele dintre cele mai grave epidemii izbucnite în ultimele decenii au fost rezultatul infecţiilor care au trecut de barierele de specie, de la animalele crescute intensiv la oameni. 

Gripa aviară H5N1 ar fi început să se răspândească odată cu păsările migratoare care au ajuns în apropierea fermelor avicole  din estul Chinei, în anii ’90. Originile pandemiei de gripă porcină H1N1 sunt mai greu de identificat, dar mai multe studii au sugerat diferie origini legate de mişcarea porcilor şi păsărilor între Europa, Asia şi America de Nord.

Similar, virusul din Wuhan a fost întâi identificat la oameni care au legătură cu piaţa de animale vii a oraşului. Condiţiile din tarabele deschise – unde multe animale sunt sacrificate sau cumpărate vii – sunt un factor major în răspândirea bolilor în China, în ultimii ani.

Însă nu toate veştile sunt proaste. Tocmai pentru că există surse de infecţie atât de potente, măsurile de biosecuritate şi supraveghere în fermele industriale sunt în general mult mai dure decât în cele tradiţionale. Birocraţia Chinei a fost deseori caracterizată de secretomanie şi nehotărâre în faţa epidemiilor şi problemelor legate de siguranţa alimentară. Însă de ceva vreme pare să aibă o abordare mai puternică referitoare la astfel de situaţii, Xi Jinping solicitând acţiuni prompte în ceea ce priveşte ultima epidemie. Chiar şi aşa, răspândirea devastatoare a gripei porcine în ultimul an sugerează că siguranţa alimentară este încă mult mai slabă decât ar trebui.

Însă cea mai mare problemă pare a avea o natură politică. Măsurile de siguranţă alimentară funcţionează cel mai bine atunci când există un grad ridicat de încredere în societate. Este mai probabil ca fermierii să plătească costurile personale de respectare a regulilor de igienă atunci când cred că pot beneficia mai mult de integritatea unui sistem decât de traficul cu animale infectate. După cum recunoaşte şi Beijingul, încrederea este un bun greu de găsit în China, în aceste zile.