Uraaaaa, EBU ne-a scăpat de chinul Eurovisionului!

TVR este scoasă din „grila” Eurovisionului de anul acesta

Mă alătur (din cu totul alte motive) bucuriei lui Trăistariu, după ce TVR a fost eliminată de la masa Eurovisionului de anul acesta, dar sunt mai mult decât îngrijorat în ceea ce priveşte situaţia televiziunii publice din România.

Ce mai freamăt, ce mai zbucium, ”România a fost eliminată de la Eurovision”. De fapt, nu România, ci Televiziunea Română. Că noi, ceilalţi, nu participam, oricum. Decât poate doar ca spectatori, la un spectacol de televiziune străin de noi, din toate punctele de vedere.

Până aici - toate bune. Pentru că ne-am dat seama de multă vreme că nu aveam ce să căutăm acolo, printre prieteniile ţărilor nordice, printre bunele vecinătăţi europene şi la pomana sms-urilor din Italia/Spania unde românii muncesc pe rupte ca să trimită un ban acasă, dau de la veşnica „soră”, Republica Moldova. Dar nu şi nu, TVR se încăpăţâna an de an să participe, în ciuda dezamăgirilor pe care le trăiam de fiecare dată şi în ciuda optimismului afişat înaintea fiecărei ediţii.

Pe deasupra, am fost nevoiţi să asistăm la selecţiile naţionale, folosite ca rampă de lansare pentru tineri interpreţi cvasi-necunoscuţi, împinşi din spate de tot felul de impresari hămesiţi, sau ca mod de promovare pentru foşti concurenţi ai concursurilor de talente, care nu şi-au mai găsit locul la televiziunile unde au muşinat gustul celebrităţii căpătate peste noapte. Interesul tot mai scăzut pentru Eurovision din partea artiştilor români consacraţi (exceptându-l pe Trăistariu, care ar fi participat şi dacă Eurovisionul se ţinea la înmormântarea lui Fane Spoitoru) ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă pentru orice organizator care se respectă.

De altfel, preselecţiile au ajuns evenimente organizate în provincie (de parcă studiourile TVR gemeau de producţii şi n-ar mai fi fost loc în ele), cu sprijin local, legat mai mult sau mai puţin de interese electorale. 

Dar să subliniem un fapt mult mai grav, care poate să treacă neobservat. TVR este pedepsită prin eliminarea de la Eurovision nu pentru neplata taxei de participare, ci pentru acumularea unor datorii istorice de aproximativ 10 milioane de euro, datorii care datează de ani buni şi care au fost până acum trecute cu vederea de EBU (care poartă partea lui de vină, pentru că măsura excluderii ar fi trebuit să se întâmple mai de la primele întârzieri nesimţite).

Într-un video postat pe site-ul eurovision.tv, Directoarea EBU, Ingrid Delterne, a vorbit despre insolvenţa TVR, anunţată de guvernul României, iar această falimentare a televiziunii publice trebuie să fie de fapt principala noastră grijă, oricât de mult ne-ar păsa de Ovidiu Anton, care nu se mai duce la Eurovision.

Ceea ce este mai ciudat este că video-ul respectiv a fost scos la scurtă vreme de pe site-ul Eurovision şi înlocuit cu altul, în care apare Jon Ola Sand, Executive Supervisor al Eurovisionului, cu un mesaj mai puţin dur din partea instituţiei pe care o reprezintă.

Pe lângă excluderea de la Eurovision, pe care eu, unul, o salut, trebuie să remarc cu tristeţe faptul că nu numai despre acest concurs este vorba, ci şi despre transmisiuni sportive, pe care publicul le aştepta. Pe deasupra, imaginea României drept ”cenuşăreasă” a Europei este încă o dată portdrapel în presa europeană, care deja a început să comenteze pe marginea ruşinosului fapt. Să nu uităm că ţări aflate în situaţii economice similare cu România au ales să se retragă de bunăvoie sau să participe în continuare, plătind la zi taxele aferente.

TVR a ales să joace la o masă la care fisele i-au lipsit din buzunare, iar creditorii au scos-o în şuturi în afara cârciumii. Fiind vorba despre o decizie în premieră, România fiind prima ţară eliminată pe criterii financiare de la Eurovision, cred că ar trebui ca pe viitor nici să nu i se permită înscrierea, care a atârnat de mult prea multe ori de un fir de păr sau de bunăvoinţa unor sponsori. 

Fireşte, au apărut şi primele bancuri legate de eliminarea TVR, iar faptul că „în sfârşit, România a ieşit prima la Eurovision” a stârnit zâmbetele internauţilor. Haz de necaz, am zice. Asta dacă nu ne-am gândi că uriaşa instituţie din Dorobanţi nu a căzut sub gloanţele din 1989, dar se sufocă sub presiunea diverselor interese mai mult sau mai puţin politice.

Aşa că mulţumim, EBU, chiar dacă datoriile sunt datorii şi ele trebuiesc totuşi plătite de Statul român, până la urmă de noi toţi.