„Trăim într-o ţară plină de haz“

Evenimentele din ultima perioadă nu le-au tăiat Cârcotaşilor Şerban Huidu şi Mihai Găinuşă din elanul creativ. Dimpotrivă, i-am găsit în cea mai bună formă pentru cârcoteli.

Adevărul: Cum ar trebui să arate profilul celui mai înfocat fan?

Şerban Huidu: Nu există. Telespectatorul fidel a crescut cu noi, de fapt acesta este şi mesajul multora dintre fani: „Am crescut cu voi, mi-aţi dat un sens în viaţă".

Mihai Găinuşă: Fanul trebuie să fie tânăr, bătrân, înalt, slab, scund, gras.Educaţie superioară sau medie trebuie să aibă pentru că nu ştiu ce se întâmplă, dar maneliştii ne-au cam dispărut dintre fani.

Huidu: Cred că nu i-am avut niciodată.

Românul îşi ia o mică porţie de cultură dacă urmăreşte „Cronica"?

Huidu: În general, societatea asta post-comunistă are o mare problemă, legată nu neapărat de cultură, ci de rezolvarea prin cultură a unor tare ale societăţii. Din păcate, din punct de vedere cultural, suntem foarte departe de orice capitală europeană. Bucureştiul este un oraş prea mare cu prea puţine evenimente culturale. În afară de teatru, suntem pe sponci la toate. „Cronica" încearcă să suplinească faptul că suntem un mare popor consumator de televizor, şi atunci, dacă tot se uită lumea, măcar să vadă o emisiune care să le explice ce nu e bine să urmărească la TV.

Sunteţi criticaţi că nu filmaţi în direct. Dacă aţi face-o, v-ar creşte audienţa?

Găinuşă: Cine, noi? Noi suntem criticaţi? Cine poate să critice criticii?

Huidu: Cei care au fost la filmări ştiu şi pot confirma că nu este o problemă pentru noi să facem emisiunea în direct. Putem s-o facem mâine. Vom vedea.

Găinuşă: Plus de toate astea, noi miercuri avem treabă.

Huidu: Nu ştiu dacă ne poate creşte audienţa, dar curiozitatea va fi mare, cu siguranţă. Cel puţin, la prima emisie se va uita lumea să vadă cât de proşti suntem. S-ar putea să aibă o mică surpriză. O să fim mai proşti decât cred ei.

Găinuşă: Ne-am hotărât, de altfel, ca din sezonul următor să facem emisiunea de la TV live şi pe cea de la radio înregistrată, să vedem dacă aşa vor fi mulţumiţi criticii.

În funcţie de inspiraţia cui „curg" scheciurile?

Găinuşă: A bebeluşelor. Bebeluşele au foarte mare inspiraţie. Am observat că ele schimbă dansurile de la o emisiune la alta, ba am observat că se schimbă chiar şi între ele, la un moment dat.

Huidu: Munca în echipă presupune ca atunci când are unul mai multă inspiraţie să-i ajute pe toţi ceilalţi.

Găinuşă: Când are unul mai multă inspiraţie ar trebui să fie lăsat în concediu.

Huidu: Sau trimis acasă, că este prea inspirat. Pe de altă parte, partea creativă a cronicii are în spate mulţi oameni. Unii vin cu idei, alţii le scriu, alţii editează. Uneori sunt perioade în care unuia îi merge mai prost, poate nu a putut să doarmă că are copil mic acasă, iar altul este fericit. Ideea este că lucrul în echipă uneşte eforturile creatoare ale multor oameni şi, la final, iese ceva bun.

Cum arată o zi de filmări la „Cronică"?

Găinuşă: Neagră.

Huidu: În spatele emisiunii sunt foarte mulţi oameni. Pe lângă cei care se văd, mai sunt şi unii care viermuiesc pe acolo, dar toţi fac câte ceva. Nimeni nu stă. Unii filmează, unii editează.

Găinuşă: Unii se duc şi mănâncă o shaorma.

Huidu: Mă rog, toată lumea face lucruri. De fapt, pentru emisiune se lucrează cu multe zile înainte de a se începe filmarea propriu-zisă. Este o cooperativă destul de complexă. Toate industriile astea se nasc din lucruri simple. Aşa este şi „Cronica". A început de la o emisiune de radio şi a ajuns la TV, deocamdată. Cine ştie, poate la anul, mă gândesc să facem un „transamerican" cu 300 de „jdemiliarde" de fani. „Da, da. „Mai taie din ele, dă-le... ".

Trăim vremuri tulburi rău, mai este loc de haz?

Huidu: Păi abia acum începe hazul. Stai să vezi! Ştii că „haz" este începutul cuvântului hazna. Deci, trăim într-o hazna.

Găinuşă: Trăim într-o ţară plină de haz.

Huidu: Bine, haz rimează şi cu gaz. Dar, nu intrăm în amănunte, pentru că s-ar putea să ne considere lumea violenţi. Ceea ce noi nu suntem! 

Cârcotelile vă ocupă şi timpul liber?

Găinuşă: Care timp liber? Ce no­ţiune este asta? Sunt două cuvinte sau unul singur? N-am auzit de aşa ceva.

Huidu: Oare este neologism?