Televizorul, frate cu românul

Sunt gata să scriu: câte ore pe zi s-au uitat la televizor românii de peste 18 ani, din mediul urban. Dar nu-mi vine să cred ce vreau să scriu! Cifra se referă la anul 2012 şi este înscrisă în studiul „Media Fact Book 2013”, realizat de agenţia de media Initiative.

N-are rost să-l prezint pe larg, că să demostrez că este o lucrare credibilă. Şi nici nu e locul să spun cine este Initiative, nu, nu-i de la UE, FMI, SRI, nici de la CIA sau Mossad! Cifra contează!

Scriu şi tot nu-mi vine să cred ce scriu: consumul mediu de televiziune pe zi a fost de... 6,4 ore! (Am verificat cifra cu editorii studiului, este corectă, 6,4 ore!) Enorm!

Asta înseamnă că televizoarele şi plasmele românilor au duduit mai bine de un sfert din fiecare zi a anului trecut. Orăşenii au fost lipiţi de micile ecrane, gură cască, abulici, hipnotizaţi, spălaţi pe creiere.

Caut să trec în revistă ce (dracu’!) s-a putut vedea în 6,4 ore de programe TV: filme (de cafteală), telenovele, divertisment, talk-show (alegeri parlamentare), ştiri, sport (Campionatul European de Fotbal şi Jocurile Olimpice) şi iarăşi filme, divertisment, talk-show... Asta nu mai este viaţă! Nici viaţă de om şi nici viaţă de câine! Îmi vine să scriu că e viaţă de... căcat! Îmi vine, dar nu scriu asta, doar gândesc, pentru că aşa este şi-n televiziunile noastre, una se spune în studio şi alta se gândeşte în acelaşi studio. Lecţia ipocriziei se învaţă la TV.

Studiul arată şi consumul TV din alte 13 ţări din regiune, printre care: Polonia (4,6 ore pe zi), Cehia (3,3 ore), Ungaria (5,1 ore), Slovenia (3,6 ore), Serbia (5,3 ore) şi Croaţia (4,5 ore). O singură ţară ne bate la îndeletnicirea holbatului la televizor: Muntenegru, cu 6,8 ore pe zi. Păcat, am fi fost lideri regionali dacă muntenegrenii ar fi găsit ceva mai bun de făcut cu vieţilor lor!

Cine câştigă de pe urma acestui consum de 6,4 ore pe zi în mediul urban din România? Toată lumea! Patronii televiziunilor pentru că au clienţi fideli. Politicienii pentru că ştiu sigur că au electoratul sub control, zi de zi. Clienţii publicitari care bagă banii în reclame, pentru că „lovesc” la sigur în populaţia care „pune botul” la orice tombolă şi promoţie. Vedetele de televiziune, pentru că ştiu că fac rating şi îşi iau leafa.

Televiziunea pare să fie o afacere mai înfloritoare decât un lanţ de farmacii sau o casă de pariuri sportive. Nu degeaba, recent, operatorul de telecomunicaţii Orange şi-a lansat platforma digitală cu 100 de canale TV. Are o pâine de mâncat în România. Pe de altă parte, în sondajele de audienţă TV sunt înscrise nu mai puţin de 60 de televiziuni care râvnesc la „tortul publicităţii”. Fabrici şi uzine s-au închis în România, dar televiziunile rezistă pe front, finanţate de partide şi de moguli sau practicând şantajul sub paravanul unor „campanii de presă”.

Şi telespectatorii români câştigă! Nişte buletine meteo, de unde află dacă va ploua sau va fi arşiţă. Dă, Doamne, să plouă, să trecem vara fără secetă!