"Tatăl meu îmi spunea să nu fac această meserie"

Oana Pellea a acceptat să povestească pentru "Adevărul" lucruri mai puţin ştiute din cariera sa A moştenit de la tatăl său, marele actor Amza Pellea, talentul şi un pumn de vise. Ne-a

Oana Pellea a acceptat să povestească pentru "Adevărul" lucruri mai puţin ştiute din cariera sa

A moştenit de la tatăl său, marele actor Amza Pellea, talentul şi un pumn de vise. Ne-a făcut pe noi, colecţionarii de vorbe de duh, să-i aplaudăm fiecare succes. Pentru că atunci când urcă pe scenă, Oana Pellea se dăruieşte în totalitate.

"Pentru mine nu există nu se poate, până în clipa când o să întâlnesc un doctor care o să-mi spună: <> . Atunci o să zic că aici nu se mai poate face nimic. Dacă vrei, până în clipa aceea se poate face orice".

Aceasta este filosofia de viaţă a celebrei actriţe, asemuită adesea cu un vulcan ce nu poate fi stăvilit.
La sfatul bunicilor săi, cărora le mulţumeşte şi acum, începe să înveţe franceza la o vârstă fragedă, engleza o descoperă ceva mai târziu, la şcoală.

Acele timpuri par să o fi pregătit într-un fel pentru adevărata provocare de mai târziu. E printre puţinii actori care au reuşit să dărâme barierele limbii, să simtă gustul succesului peste hotare. Oana Pellea este actriţa care joacă în franceză, engleză şi italiană.

Crede că totul ţine de multă muncă, dar şi de noroc. "Eu am păşit pe acest drum pentru că aşa a vrut bunul Dumnezeu şi ai mei din Cer. Şi continui să merg mai departe pentru că am doi agenţi, unul în Anglia, altul în Italia, care se ocupă de soarta mea profesională".

Sacrificii

Meseria a fost cea care a luat-o de mână şi a dus-o mai departe în momentele cruciale ale vieţii. A urcat pe scenă atunci când durerea părea să o îngenuncheze. "La 10 zile după ce a murit tata, am jucat pentru examenul de diplomă. Sigur că nu mi-a fost uşor, dar am făcut-o. Nu o spun ca o laudă. Pe mine profesia m-a salvat...".

Deşi Amza Pellea nu şi-a dorit ca fiica sa să aleagă acest drum, destinul a decis altceva. "După ce l-am anunţat, nu am mai vorbit câteva luni". Cu timpul, marele actor i-a acceptat hotărârea şi a fost chiar mândru. Astăzi, vorbele părintelui său o "mângâie" de fiecare dată când trăieşte o bucurie în lumea teatrului. "El a trăit şi a murit foarte modest, în sensul creştin al cuvântului, iar eu, din toate puterile mele, încerc să fac această meserie cu umilinţă. A avea talent nu este un merit, ci un dar de la Dumnezeu."

Drumul spre Oscar

A făcut senzaţie în două producţii străine, "Children of Men", un film de 70 milioane de dolari, cu o presiune de 70 milioane de dolari pe toată echipa şi "I Really Hate My Job", o producţie mică, filmată într-un studiou.
Chiar dacă britanicii şi americanii i-au aplaudat prestaţia (pentru rolul din "Children of Men" a avut cronici excelente în străinătate), românii au taxat-o.

"Nu poţi să placi la toată lumea. E imposibil. Eu le mulţumesc românilor inclusiv pentru pumnii în stomac pe care i-am primit de-a lungul vremii. Dar le sunt recunoscătoare pentru că au fost primii care m-au aplaudat şi ovaţionat. Oriunde aş fi în lumea asta mare, după un timp mi se face dor de acasă. Există o legătură dureroasă între mine şi pământul unde am văzut lumina zilei".

Se spune că prietenia este mai preţioasă decât un înger. Poate de aceea, Oana Pellea păstrează într-un colţ al sufletului momentele petrecute alături de actriţe ca Anne Girardot, Shirley Henderson sau Clive Owen etc. "Sincer, nu prea poţi păstra contactele, pentru că toată lumea aleargă în stânga şi în dreapta, dar din când în când primeşti un SMS sau trimiţi unul. Cu Michael Caine m-am întâlnit o singură dată pe platou, nu am avut o scenă comună, dar am petrecut o seară împreună la premiera de la Londra".

Chiar dacă străinătatea are mirajul ei, actriţa e atentă şi la cinematografia românească. "Lui Cristi Mungiu
i-am urmărit evoluţia de la început Mi-a părut rău că nu a fost nominalizat la Oscar, i-am şi trimis un SMS în care îi spuneam: <> ".

Umbre pe cer

Crede că în România nu există niciun sistem care să te susţină, şi atunci trebuie să-ţi croieşti singur o cale. "Tatăl meu îmi spunea să nu fac această meserie, în primul rând pentru că nu e una pentru femei şi în al doilea rând pentru că nu e o profesie pe care s-o practici în România, mai ales în acele vremuri. Dar situaţia nu s-a schimbat fundamental".

A avea talent nu este un merit, ci un dar de la Dumnezeu
Oana Pellea