Avînd în vedere că televiziunea locală reprezintă, cel puţin teoretic, baza unui ecosistem informaţional preluat mai apoi de către presa centrală, apare întrebarea legitimă: cît de profesionistă este această bază informaţională în mass-media din România?
 
La această întrebare nu a existat pînă acum un răspuns coerent şi documentat. Subiectul a fost ocolit şi, chiar dacă din cînd în cînd mai existau discuţii, acestea se învîrteau doar în jurul unor speculaţii, căci nimeni nu avea, de fapt, informaţii reale pentru o discuţie de substanţă.
 
Această bază a fost însă pusă la începutul anului, cînd ActiveWatch a lansat un studiu fără precedent în România – Harta politică a televiziunilor locale, un studiu care a durat mai bine de un an, a implicat voluntari, sociologi, jurnalişti de investigaţie şi care dezvăluie pentru prima oară, prin sute de interviuri realizate în redacţiile celor mai importante televiziuni locale din 15 judeţe, influenţa pe care politica o are, de fapt, asupra televiziunilor locale din România.
 
Un semnal de alarmă
 
Conform Eurobarometrului Standard 78 „Opinia publică în Uniunea Europeană“, publicat în februarie 2013, televizorul este principala sursă de informare a românilor – ce faci aşadar cînd această sursă este viciată?
 
Maria Popa, coautoare a cercetării Harta politică a televiziunilor locale, îmi răspunde din start: tragi un semnal de alarmă. Dai la o parte perdeaua de îndoială, mergi pe teren, vorbeşti cu oamenii, de la firul ierbii, iei pulsul a ceea ce se întîmplă, chiar la faţa locului şi aduci în faţa publicului realitatea aşa cum este ea.
 
„Pînă acum nu exista un astfel de studiu în România şi am considerat că este vital ca oamenii să ştie cine sînt cei care susţin că îi informează la nivel local şi în ce măsură informaţia este corectă sau viciată de cei care o transmit.“
 
Proiectul a început printr-o monitorizare a granturilor televiziunilor locale şi a conţinutului materialelor difuzate. Au fost selectate, ca fiind relevante, televiziunile care aveau jurnale de ştiri, emisiuni de reportaj, interviuri – pe scurt, un conţinut mai consistent decît altele. „N-am luat în calcul televiziuni care difuzau anunţuri publicitare şi doar extrem de rar cîte o emisiune informativă.“
 
Cum arată însă acest „conţinut consistent“? Aflu că majoritatea informaţiilor transmise la televiziunile locale sînt cele utilitare – cu alte cuvinte, se spune mai mult despre şanţuri şi lucrări, şi mai puţin despre corupţia la nivel local sau despre neregulile din administraţia locală.
 
Dar cum să fie altfel dacă, de multe ori, managerul unei televiziuni locale îşi depăşeşte atribuţiile şi nu se ocupă doar de partea managerială, ci are imixtiuni şi în politica editorială – ceea ce devine foarte evident la nivelul conţinutului informaţional. Mi se dă exemplul Corneliei Dunăreanu, patroană de presă şi redactor-şef la Banat TV din Reşiţa, care îndeplineşte atît rolul de administrator, cît şi cel de coordonator editorial. „Este vorba despre un antagonism între teorie şi practică“ – îmi spune Maria Popa, amintindu-mi că persoana în cauză a candidat pentru Camera Deputaţilor pe listele ARD, la alegerile din 2012.
 
O altă problemă majoră care bîntuie integritatea televiziunilor locale este cea legată de sursele de finanţare. „Aproape jumătate dintre televiziunile incluse în studiul nostru sînt influenţate direct sau indirect de către politicienii locali şi cam jumătate dintre acestea sînt finanţate din bani publici. Este foarte important să se înţeleagă ce înseamnă asta, căci, deşi multe dintre aceste televiziuni îşi arogă statutul de entităţi private, ele beneficiază de bani publici – cu alte cuvinte, sînt televiziuni ale cetăţenilor, care ar trebui să ştie acest lucru, să ştie că pot avea o influenţă mult mai mare asupra conţinutului informaţional al respectivelor televiziuni.“
 
O televiziune locală ar trebui să aibă mereu în minte faptul că este în slujba cetăţenilor, dar asta se întîmplă destul de rar. „De multe ori, posturile TV locale sînt în slujba celor care le finanţează, sînt mecanisme de propagandă pentru aceştia şi fac abstracţie de nevoia de informaţie a publicului, de nevoia de reprezentare în mass-media.“
 
 

 
Acest articol face parte din Proiectul „Safety Net for European Journalists“ şi a fost realizat cu ajutorul Uniunii Europene. Conţinutul acestui articol intră sub responsabilitatea Osservatorio Balcani e Caucaso şi „Dilema Veche”, şi nu trebuie considerat că ar reflecta în vreun fel opiniile Uniunii Europene.
 
Stela Giurgeanu (n. la Bucureşti, în 1977) este absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Spiru Haret. Reporter pe teme sociale la Dilema din 2001, redactor la „Dilema veche” din 2005.