Prăpastia dintre vorbe şi fapte

Printre deliciile cu care mă răsfăţ în fiecare dimineaţă se numără şi citirea blogului personal al d-lui Stelian Tănase, profesor universitar doctor şi, încă, preşedinte-director general al SRTV.

Spun încă fiindcă, din câte deduc chiar dintr-un articol publicat de domnia-sa în urmă cu vreo două zile în urmă pe blogul în cauză, însuşi dl. Tănase simte că se apropie de sfârşitul mandatului său la TVR. Că asemenea predecesorilor săi, exceptându-l pe dl. Cristian Hadji-Culea, azi atât de contestatul director al Teatrului Naţional din Iaşi, şi d-lui Tănase i se pregăteşte debarcarea din fruntea instituţiei din Dorobanţi. Sunt indicii evenimentul va surveni, probabil, chiar în această primăvară, îndată după ce Parlamentul va respinge Raportul anual al C.A. al TVR. Aşa încât d-l Tănase va fi, în fine şi spre binele său şi al nostru, lăsat la vatră.

Că dl. Tănase nu trebuia vreodată mobilizat, fiind evident inapt pentru serviciul din TVR, e altă poveste. Care nu ar trebui să rămână fără consecinţe în primul rând pentru acei parlamentari diletanţi şi fără trecut cultural real, în frunte cu inenarabilii culturnici Gigel şi Georgică, însărcinaţi, prin voia PNL şi PSD, să conducă cele două comisii de cultură ale forului legislativ. Dar şi pentru toţi aleşii care au votat cum le-au dictat partidul şi dl. Ponta fără să se gândească la consecinţe.

E clar că atât viitorul demobilizat cât şi Parlamentul ar trebui să dea socoteală pentru amplificarea dezastrului financiar şi editorial al TVR din vremea acestui directorat catastrofal. Un directorat prin comparaţie cu care până şi cel al d-lui Elwis Săftoiu pare marcat de genialitate. E vorba aici de o chestiune de bun simţ. Atâta doar că bunul simţ nu face casă bună nici cu dl. Tănase şi nici cu Parlamentul, aşa că nu îl aducem azi în discuţie.  

Înţeleg că iminenta lăsarea la vatră va fi folosită de dl. Tănase ca o oportunitate în vederea terminării unui  roman în care politica şi amantlâcurile se amestecă. Roman la care, aflu de pe acelaşi fermecător şi plin de greşeli de ortografie şi de punctuaţie blog, Stelian Tănase lucrează de zece ani. Roman care, dacă autorul său va scăpa de nenumăratele-i servituţi, unele mai apăsătoare chiar decât cele ce îl chinuiau pe Lefter Popescu, nenorocosul slujbaş din Două loturi, va apărea în 2016. Nu pot decât să sper că dl. Tănase va fi demobilizat cât mai repede, astfel încât să avem plăcerea citirii cărţii sale chiar în 2015. De pildă, de Crăciun, la gura sobei, de pildă.

 Zilele trecute, într-una dintre postările sale, dl. Tănase a procedat la o detaliere metodică a falsurilor istorice din scenariul filmului Actorul şi sălbaticii. Un scenariu scris de un expert al regimului comunist în astfel de mistificări, Titus Popovici. Scenariu salvat de la dezastru de inspiraţia regizorului Manole Marcus care a ştiut să distribuie în film mari actori precum Toma Caragiu, Margareta Pogonat, Marin Moraru, Mircea Diaconu, Mircea Albulescu. Pentru evoluţiile lor, pelicula merită revăzută. În cunoştinţă de cauză, fireşte.

Sunt întru totul de acord cu analiza d-lui Tănase. Ca şi cu observaţia domniei-sale că unul dintre rosturile de căpătâi ale unei televiziuni publice este acela de a face educaţie, chiar şi educaţie istorică telespectatorilor săi. Unii dintre ei, mulţi, sufocaţi sau insuficient decontaminaţi de istoria contrafăcută sau „de parastas”, cum o numea regretatul Vlad Georgescu, învăţată în şcoală, alţii defectivi de orice informaţie în domeniu. Admit că o şi face în cotidiana rubrică 5 minute de istorie a d-lui Adrian Cioroianu.

 Pe de altă parte, nu pot să nu observ însă cât de mare e distanţa dintre vorbele şi faptele domnului Tănase. Iată, bunăoară, mi-e imposibil să nu bag de seamă cât de des sunt programate pe TVR 2, sub genericul Duminica filmului românesc, producţii cu ilegalişti. Filme în care sunt omagiaţi „clienţii lu’ tanti Varvara” despre care a scris atât de bine dl. Tănase însuşi în perioada respectabilă a existenţei sale. Filme în care e denaturat actul istoric de la 23 august, în care ni se prezintă o imagine falsă, aşa cum au vrut-o mai marii comunişti asupra Regelui Mihai, în care sunt „minciunite” evenimentele dintre 1944 şi 1947. Ş.a.m.d.

De altminteri, chiar pentru duminica viitoare TVR programează o astfel de „minciuneală”. Filmul Pe malul stâng al Dunării albastre semnat regizoral de o expertă în domeniu, Malvina Urşianu, autoarea clasicizatei Serate, an de an oferită ca trufanda de aceeaşi TVR în preajma zilei de 23 august. Că şi aici, filmul e salvat de o mare actriţă, regretata Gina Patrichi, e iarăşi o altă poveste. Important pentru povestea pe care încerc să o spun eu în comentariul de faţă e că una spune şi alta face dl. Tănase.

Iată însă că nu doar în selecţia şi programarea filmelor, educaţia teoretizată pe blog de dl. Tănase e şchiopătândă în acţiunea zilnică a TVR. Ci şi în alte programe. Ca, de exemplu, în duminicala analiză a săptămânii politice cu titlul Foc încrucişat.  O emisiune în care proasta creştere, mitocănia, atitudinea agresivă, de bodegă sunt promovate de nimeni altul decât un bun amic al d-lui Tănase, pe numele său Cornel Nistorescu. Care o trage de urechi în direct pe depăşita moderatoare Alina Stancu. Pe care o tratează ca pe o fată în casă. Căreia îi dă lecţii de jurnalism în văzul lumii. Care vorbeşte mai mult decât toţi ceilalţi invitaţi la un loc. Şi le taie nepăsător tuturor vorba. Care vine la emisiune obosit, prost dispus, cu chef de harţă. Dl. Nistorescu se poartă aidoma şi când e lăsat, tot din voia d-lui Tănase, să „vorbească liber” şi să îl umilească în direct pe un alt moderator tratat asemenea unui aprod. La fel de slab precum d-na Stancu şi care se cheamă Sorin Avram.

Nu-i vorbă, atât Alina Stancu cât şi Sorin Avram îşi merită soarta. Căci amândoi au ajuns în TVR pe uşa din spate. „Prin protecţie de pile”. Pe Alina Stancu a promovat-o doamna colonel Rodica Culcer, iar mai apoi a preluat-o ca reciclată dl. Tănase. Pe dl. Avram l-a adus în TVR fără concurs, doar cu neprecupeţitul sprijin al aceluiaşi Cornel Nistorescu, Stelian Tănase însuşi.

Nu le vom plânge de milă nici doamnei Stancu, nici domnului Avram. Nu merită. Merită în schimb să ne întrebăm până când mitocănia patentată a d-lui Nistorescu se va lăbărţa pe ecranele Televiziunii publice. Cu atât mai mult cu cât exercitarea ei este plătită cu mii de euro lunar.

Proveniţi nu din punga d-lui Tănase, nici doar din taxa pe care nu mă îndoiesc că o plăteşte şi domnia-sa, ci din banii noştri, ai telespectatorilor.