Mitropolitul Stelian Tănase

Oricine e cât de cât interesat de ceea ce se întâmplă în audiovizualul românesc, nu poate să nu observe o substanţială modificare a strategiilor editoriale estivale ale principalelor televiziuni generaliste.

Cu excepţia notabilă a PRO TV care, fără doar şi poate, tace şi face pregătindu-se să înfrunte din toamnă concurenţa pe care i-o vor face vedetele ce l-au părăsit, mai de voie, mai de nevoie, în ultimele luni, ceilalţi competitori aproape din audio-vizual au uitat că e vară şi că vara înseamnă vacanţă. Producţiile de succes, cu audienţă consistentă continuă să fie difuzate, iar atunci când, totuşi, principalii lor realizatori pleacă în concediu, ele sunt rapid înlocuite cu emisiuni dacă nu live, oricum în premieră, cu formate considerate atractive şi devize deloc nesemnificative. Gata, se pare că a trecut vremea când preţ de vreo două luni se făcea apel la arhivă, la filme redifuzate, la existent. Competiţia, criza, restrângerea ofertei de publicitate, lupta acerbă pentru a prinde grosul contractelor împuţinate din domeniu nu mai îngăduie nici zgârcenia, nici odihna prelungită.

Nimic din toate acestea la Televiziunea Română, aceea cu abonament obligatoriu şi pe care managementul diletant, rău intenţionat,defazat, dispreţuitor atât faţă de telespectatori cât şi faţă de angajaţi al lui Stelian Tănase o conduce cu mână sigură spre obştescu-i sfârşit.

Dl. Tănase, ale cărui decizii aberante sunt aprobate necondiţionat de cameleonica şi slugarnica directoare de programe Irina Radu şi de directorii de canale Gabriel Gherghescu şi Răzvan Bucuroiu, a hotărât ca pe durata verii să sisteze aproape în totalitate producţia. Până şi emisiunile informative au fost reduse, iar cele de dezbatere au fost anulate cu totul. Ca şi cum timpul s-ar fi oprit în loc şi aşteaptă ordinele lui Stelian Tănase şi revenirea din vacanţă a  amicilor d-lui Tănase, Miruna Munteanu, Daniel Apostol, Mircea Dinescu şi Cornel Nistorescu. Premierele, puţine şi nesemnificative, sunt fade, trec neobservate. Cel mai adesea ele sunt realizate graţie eforturilor supraomeneşti ale profesioniştilor din TVR şi nu prin implicarea sferelor înalte ale conducerii.

Echipele instituţiei din Calea Dorobanţi pleacă la filmare în teren rar, iar atunci când totuşi o fac nu au bani de cazare, trebuind să se descurce la faţa locului cum or şti şi cum or putea. Producătorul general, Cristian Zgabercea, expert numai şi numai în schimbarea scutecelor banditului constănţean Nicuşor Constantinescu (având certificat de competenţă eliberat de un alt brigand pe nume Radu Mazăre), nu a mai putut inventa emisiuni caraghioase de genul Vara pe val al căror unic rost pare să fi fost acela de a ocupa spaţiile de cazare şi de a umple conturile hotelierilor prieteni de pe litoral. Iar cum celelalte destinaţii îi sunt indiferente d-lui Zgabercea, Dumnezeu cu mila!

Astfel de detalii, care ţin la urma urmei de onorabilitatea şi prestigiul Televiziunii publice, nu îl interesează defel pe falsul manager paraşutat în Calea Dorobanţi nr. 191 de un politic iresponsabil şi de un Parlament de slabă condiţie profesională şi morală.

Orele de emisie sunt acoperite fie cu reluări, fie cu filme vechi, din acelea cumpărate la kilogram, dar cu preţuri exorbitante de fostele conduceri ale SRTV. Aşa cum e cazul buclucaşului contract Prorom, din vremea lui Claudiu Săftoiu, ale cărui iţe nimeni nu se osteneşte să le dezlege, deşi aprobarea lui de fostul Consiliu de Administraţie a fost o veritabilă telenovelă. Tot la fel cum nimeni nu încearcă să vadă cum a fost posibil ca, din 2005 încoace, datoriile SRTV să crească astronomic, să fie încălcate constant minimele reguli ale disciplinei financiare şi nici un organ abilitat să nu îi tragă la răspundere pe cei direct vinovaţi de aceasta. Indiferent că ei se numesc Tudor Giurgiu, Alexandru Sassu sau Alexandru Lăzescu.

Respectivii îşi văd acum liniştiţi de afacerile lor, fac filme sau politică de partid, dau lecţii de democraţie pe la televiziuni şi săptămânale intens politizate, sunt indiferenţi la ceea ce au lăsat în urmă. În iarnă, într-o conferinţă de presă, dl. Stelian Tănase însuşi a spus că Legea 41/1994 de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de radio şi televiziune nu conţine nici o prevedere expresă referitoare la responsabilităţile de ordin penal sau financiar ale managerilor din TVR. Aşa este, numai că sunt alte şi alte legi ce au astfel de prevederi, de efectul cărora atât dl. Giurgiu cât şi domnii Sassu şi Lăzescu par să fie ocoliţi. Probabil pentru că primul face un film despre “cazul Panait”, al doilea e propagandist PSD, iar cel de-al treilea scrie la revista “22”, orice interes al organelor de anchetă ale Statului faţă de persoana lor putând fi –nu-i aşa?- bănuit de substrat politic.

Stelian Tănase pretinde că face economii, numai că, în realitate, aruncă banii pe fereastră. Deciziile lui negândite, precipitate, au adus, bunăoară, TVR o consistentă amendă din partea CNA (mediatizatul caz al Moştenirii clandestine), dar şi obligaţia la o aşa-zisă “dreaptă despăgubire” faţă de firma Andreei Marin căreia, pe banii TVR, i se reperează onoarea de a-i fi fost întreruptă difuzarea zaharisitului program Preţuieşte viaţa. De contractarea lui păguboasă e vinovat Elwis Săftoiu, de renunţarea intempestivă la el, în condiţii dezastruoase, decontate azi din banii TVR, Stelian Tănase. Îl trage acum cineva la răspundere pentru asta?

Economiile nechibzuite ale lui Stelian Tănase fac ca azi SRTV să aibă o audienţă medie de 0,6. TVR, gureş din cale afară în perioada Campionatului mondial, bătându-se în piept cu succese care, de fapt, nu-i aparţineau (căci dădea doar caii, respectiv comentatorii şi aceia slabi şi agramaţi) tace acum chitic. Pentru această catastrofă de care e direct responsabil, Stelian Tănase nu se gândeşte nici un moment să plătească cu demisia. Noul Consiliul de Administraţie se mulţumeşte să ducă cu preşedintele său un interminabil război al nervilor şi atât. Caracterul său intens politizat nu îi îngăduie mai mult. Şi nici interesele financiare ale unora dintre componenţii săi, dintre care cei mai mulţi sunt no name-uri, adică sinecurişti de partid de mâna a şaptea.

În vremea aceasta în Calea Dorobanţi 191 începe să se pregătească Prohodul. Cu Stelian Tănase în odăjdii cernite şi faţa palidă în rol de mitropolit.