Lucruri ciudate

În vremea regimului comunist, nu am intrat niciodată în interiorul Televiziunii Române. Ştiam însă, ca orice român, că TVR este o instituţie în care nu pătrunde nici pasărea cerului decât cu voie de la miliţie sau de la securitate. Că TVR are pază militarizată nu doar la poartă, ci şi în perimetrul studiourilor din care se făcea emisia.

Nici după 1989, vizitele mele în TVR nu au fost prea dese. Dar atunci când am intrat, fie în calitate de invitat al defunctului „Jurnal cultural“, fie pentru cele două ediţii ale Galei UNITER desfăşurate în studioul 3, nu am avut deloc impresia că TVR ar fi devenit un fel de zonă liberă, de sat fără câini, de loc de promenadă unde, oricine are chef să bea o cafea „la fântână“ şi să stea la o şuetă cu vreo vedetă aflată acolo în pauza de fumat, e liber să o facă, fără a fi legitimat şi controlat.

Am fost, aşadar, cum nu se poate mai mirat să aflu în 2012, de pildă, în zilele scandalului legat de bizarul contract cu Dolce Sport de pe urma cărora fostul director culcerian al Departamentului Sport, dl. Cosmin Cernat, a trebuit să dea cu subsemnatul şi apoi să demisioneze, că ar fi dispărut din fişete, şi au dispărut, pare-se fără urmă, documente importante.

La fel de mirat am fost şi când l-am auzit pe fostul preşedinte-director general Elwis Săftoiu, aflat în primele zile ale mandatului său, că nu s-ar găsi nenumărate contracte importante, cu sume astronomice, încheiate de administraţia Lăzescu. Acelaşi domn Lăzescu care acum dă lecţii de democraţie din paginile Revistei „22“. Dl. Săftoiu a stat vreo 18 luni în post, a apărut relativ frecvent pe micul ecran ca să ne spună vrute şi nevrute, a mai pus şi el o piatră pe mormântul TVR, dar nu ne-a mai dat, nouă, telespectatorilor, nici cea mai zgârcită informaţie despre contractele cu pricina. Deşi ne promisese că o va face. Să fie ele pe veci pierdute şi nimeni să nu fi dat socoteală pentru asta?

Seria dispariţiilor misterioase din sediul Televiziunii publice a fost completată, din câte se pare, zilele trecute. După conferinţa de presă „cu cântec“ de luni, 24 februarie, când, siliţi de jurnalişti, directorul general interimar al TVR, dl. Stelian Tănase şi directoarea de programe, d-na Irina Radu, au trebuit să furnizeze minime informaţii despre întreruperea difuzării pe TVR Moldova a unui episod din „Moştenirea clandestină“, se pare că s-ar fi evaporat fără urmă caseta ce ar documenta întâmplarea în cauză. Lucrul pare cu atât mai ciudat cu cât, în cursul respectivei conferinţe de presă, dl. Tănase a contrazis vehement mărturia directoarei TVR Internaţional, d-na Beatrice Comănescu, şi a făcut afirmaţii sibilinice legate de o „intoxicare şi propagandă securisto-comunistă“ realizată prin intermediul serialului inspirat de cărţile mai mult decât discutabile ale lui Larry Watts.

De fapt, nu dispariţiile curioase de documente din TVR, dispariţii ce par de domeniul romanelor unei Agatha Christie, mă interesează în momentul de faţă. Ci „intoxicarea şi propaganda securisto-comunistă“ despre care vorbea dl.Tănase, a cărei lămurire nu poate fi în niciun chip amânată până în clipa în care directorul general interimar al TVR îşi va afla răgazul necesar scrierii memoriilor.

Încă din primăvara-vara anului 2011, atunci când s-a difuzat primul episod al „Moştenirii clandestine“, am avut nenumărate rezerve faţă de decizia TVR de a turna un serial inspirat de scrierile lui Larry Watts. Citisem cartea recent apărută la editura RAO, am comentat-o nu tocmai favorabil în paginile revistei „Familia“. Ştiam şi cine este ca istoric Larry Watts, la ce şcoală s-a format, şcoala de istorici naţional comunişti patronată de Ilie Ceauşescu. Ignoram speculaţiile privind rolul de agent secret al d-lui Watts, dar dacă istoricul americano-român a avut şi un atare al doilea job în timpul regimului comunist cred că povestea se impune şi ea lămurită.

După cum de detalieri urgente are nevoie şi afirmaţia în doi peri a d-lui Stelian Tănase. „Moştenirea clandestină“ se difuzează pe miciile ecrane de mai bine de doi ani. Conform spuselor domnului Tănase, filmul a trecut, pe diferitele canale ale TVR, de 70 de ori.

Asta însemnând că de 70 de ori telespectatorii români au fost, pe banii lor, pe banii colectaţi în numele abonamentului lunar obligatoriu, victime ale „intoxicării şi propagandei securisto-comuniste“, ambele interzise prin lege. Realizatoarea filmului, d-na Monica Ghiurco, nu este istoric de profesie, aşa că a putut ea însăşi greşi, entuziasmându-se prea tare la lectura afirmaţiilor manipulator-patriotarde şi nu numai din cărţile d-lui Watts. Numai că d-na Ghiurco a şi fost lăsată să greşească. Fiindcă, bănuiesc că nu a făcut pe cont propriu filmul buclucaş. Pentru intrarea lui în producţie, pentru realizarea sa, pentru transmiterea lui pe TVR 1, dar şi pe TVR Internaţional şi-au dat acordul tot felul de persoane cu funcţii „de răspundere“, o armată de directori, directoraşi şi redactori şefi. Inclusiv domnul Stelian Tănase şi doamna Irina Radu. Bănuiesc deopotrivă că, înainte ca fiecare episod să fie difuzat, el a fost văzut măcar de unul dintre superiorii ierarhici ai doamnei Ghiurco. Şi aici nu e vorba despre cenzură, ci despre reguli de control intern ce trebuie să funcţioneze în orice instituţie de presă care se respectă. S-a întâmplat oare acest lucru? Cei ce au semnat şi aprobat realizarea şi transmiterea filmului au făcut-o în cunoştinţă de cauză, pe deplin responsabili? Sau au fost şi ei naivi şi au căzut la rându-le pradă propagandei securisto-comuniste? Pradă aceluiaşi tip de propagandă i-au căzut victime şi anticomuniştii notorii de data recentă, d-na Lucia Hossu-Longin sau d-na prof. univ. dr. Manuela Cernat, care, alături de alţi juraţi, i-au acordat filmului toamna trecută premiul APTR? Dl. Stelian Tănase, nu doar în calitatea lui oficială de şef interimar şi poate chiar pe ducă al TVR, ci şi în aceea de istoric al comunismului românesc, are şi obligaţia, şi competenţa de a formula răspunsuri măcar la o parte din aceste întrebări. În spaţiul unei discuţii televizate la care să invite confraţi-istorici credibili, fără legături cu Nicolae sau Ilie Ceauşescu şi propagandiştii mincinoşi, încă fideli învăţăturilor la fel de mincinoase ale acestora. Atunci sau poate cu altă ocazie, dl. Tănase are obligaţia să lămurească şi povestea casetei dispărute. Totuşi, cam prea multe lucruri ciudate se petrec de când Stelian Tănase conduce TVR-ul. Iar ca totul să pară şi mai misterios, şi mai SF, joi CNA-ul a respins grilele cu care s-a lăudat cam devreme lunea trecută dl. Tănase.