Am dezamăgit poporul American şi va trebui să trăiesc cu această povară toată viaţa“, este fraza pe care nimeni nu credea că o va auzi vreodată din gura fostului preşedinte american Richard Nixon. Este şi fraza care a făcut din David Frost o celebritate mondială, un jurnalist temut de toţi cei care i-au stat în faţă după acest moment.

Până atunci era perceput drept un „playboy“, un prezentator de programe satirice care traversa Atlanticul săptămânal, un show-man subţire, un comediant britanic simpatic.

Reputaţia sa a explodat după seria de interviuri pe care a făcut-o cu Richard Nixon despre scandalul Watergate. După ore întregi de discuţii, starul divertismentului obţine de la Nixon ceea ce aştepta întreaga populaţie din Statele Unite ale Americii: scuzele preşedintelui intrat în dizgraţie. Un asemenea succes nu mai avea cum să fie atins de David Frost. Formidabilul „procuror“ care se născuse în timpul discuţiei cu Nixon a devenit după acest moment un colecţionar de vedete. Marile nume ale politicii mondiale, celebrităţi globale şi o serie de dictatori mai mari sau mai mici au stat la coadă ca să se afle pe scaunul din faţa lui David Frost.
 
După Nixon, cam toţi oamenii de stat care au fost contemporani cu el i-au stat în faţă: Mandela, Thatcher, Gorbaciov, Putin, Chirac, Clinton, Bush şi Bush JR., Blair, Cameron iar lista cu cei care au marcat politic ultimul secol este aproape interminabilă. Finalul carierei, pentru că Frost nu a ieşit din televiziune la pensie, şi l-a petrecut la Al Jazeera English. Dintre românii cu care a vorbit Frost nu îmi amintesc decât de o întervenţie de câteva minute a fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu şi un interviu mai larg în studioul ”Frost Over The World” cu Angela Gheorghiu. „Invitata mea a fost descrisă drept cea mai mare soprană a lumii”, aşa a introdus-o Sir David Frost pe româncă.
 
Privea showurile de televiziune cu bucurie şi entuziasm“ , spune Barney Jones, jurnalist de televiziune care a lucrat peste 13 ani alături de Frost. „Nimic nu i se părea imposibil. Mi-a zis odată dacă n-ar fi interesant ca să îi luăm un interviu preşedintelui Statelor Unite… I-am zis sigur, ar fi minunat! Stai o clipă, mi-a zis, în timp ce mă duce în biroul său, caută nişte numere de telefon într-o agendă şi peste 5 minute vorbea la telefon cu George Bush. Nu mi-a venit să cred, nu văzusem o asemenea uşurinţă niciodată”.
 
Hello, good evening, and welcome” erau cuvintele cu care acest „animal de televiziune“ îşi începea programele, introducere care – până la interviul cu Nixon- era ironizată. Cuvinte care, de azi, intră în istoria televiziunii mondiale.