Irina Radu – o surpriză plăcută!

Din multe, din foarte multe puncte de vedere, desemnarea d-nei Irina Radu în funcţia de director general interimar al TVR este o surpriză plăcută.

Mai întâi pentru că, cel puţin pentru moment, a fost îndepărtată primejdia de moarte ca în fruntea postului public să ajungă una dintre persoanele care mai de care mai nepotrivite, de la Mădălin Voicu la Liliana Mincă, de la Alex Cumpănaşu la Bogdan Stanoevici sau Marius Pieleanu, al căror nume a fost vehiculat intens în vremea din urmă la bursa zvonurilor. Indiferent dacă sunt sau nu sunt membri de partid, mai toţi din cei menţionaţi au încatenări politice vizibile, adesea îngroşate, dizgraţioase, iar marea lor majoritate sunt clienţi cu vechi state de plată ai urât mirositoarei Antena 3. E drept, şi Irina Radu a beneficiat la un moment dat de sprijinul Partidului Conservator al cărui reprezentant într-un trecut Consiliu de Administraţie a fost pentru doar vreo –două trei luni, dar contaminarea ei cu politica e totuşi nulă.

În al doilea rând, Irina Radu are o bogată experienţă de presă şi mai bine de 25 de ani de muncă în televiziune. Fie ea publică sau privată. În posturi fie de execuţie, fie de decizie. D-na Radu e primul jurnalist autentic de televiziune căruia Parlamentul îi încredinţează, chiar şi numai pentru o perioadă determinată, conducerea TVR. E de sperat că în ultimul an, Irina Radu a procedat la o reevaluare considerabilă a felului în care concepe misiunea Televiziunii publice în urmă cu ceva vreme. Că a renunţat la ideea unei exagerate înfeudări a acesteia în zona divertismentului, motiv pentru care, alături de altele, am criticat-o zdravăn, fără menajamente, în comentariul  Un Pristanda în fustă publicat la data de 28 august 2014 pe adevărul.ro. Că va însenina foarte curând, dar cu măsură grila principalului canal al TVR, devenit, prin voinţa discreţionară a fostului preşedinte-director general Stelian Tănase ce invoca aiurea-n tramvai modelul BBC fără să înţeleagă o iotă din el, din cale afară de vorbăreţ.

Nu în ultimul rând, contează faptul că, din câte se pare, d-na Radu are o relaţie cordială cu cei mai mulţi dintre salariaţii din zona editorială şi nu numai a TVR, fapt cu care nu se prea puteau lăuda, în ciuda declaraţiilor sale contrarii, predecesorul domniei-sale.

Fără doar şi poate, misiunea Irinei Radu în fruntea TVR nu este defel una simplă. Aşa cum chiar domnia-sa declara la puţine minute după desemnare, principala misiune pe termen scurt a directorului general al SRTV este de a asigura pe mai departe emisia. Şi nu oricum, ci decent. Lucru nu tocmai de simplu, având în vedere uriaşele datorii ale instituţiei şi hopul peste care trebuie să treacă aceasta în luna octombrie. Atunci când are de plătit o rată uriaşă a cărei neachitare ar aduce cu sine o nouă blocare a conturilor. Prilej de mari umilinţe şi de neîmpliniri.

Misiunile pe termen mediu ale interimarului Irina Radu sunt încă şi mai dificile, ele depăşind cu mult zona oricum presantă a bănescului. Cele şase luni cât se preconizează că va dura interimatul doamnei Radu coincid cu perioada pre-electorală. Atunci când asaltul politicului asupra postului public e sigur că se va intensifica. Irina Radu va trebui să găsească modalităţile prin care să fructifice promisiunile încurajatoare ce aud că au fost făcute în chiar ziua desemnării sale. La loc de frunte e făgăduiala vizând schimbarea Legii de organizare şi funcţionare a SRTV, scoaterea instituţiei de sub control politic, alegerea viitoarei conduceri fără intruziunea acestuia. Plus un set de acte normative de natură să exonereze TVR de tot felul de obligaţii financiare împovărătoare, de nesuportat. Chiar şi în condiţiile în care prin cine ştie ce minune se va ajunge la ştergerea datoriilor SRTV, acestea se vor reface la loc în cazul în care actele normative la care făceam referire nu vor deveni realitate.

Dar poate că nimic nu e mai greu decât realizarea necesarei reîmprieteniri dintre TVR şi telespectatorii săi. Astăzi, din păcate, pentru cei mai mulţi dintre deţinătorii de receptoare, TVR nu este, nu mai este nici „prima televiziune din viaţa ta” şi nici „imaginea timpului tău”. O slabă activitate de comunicare, de PR,  declaraţiile iresponsabile niciodată sancţionate cum se cuvine ale unor foşti şefi ai TVR, acţiunile duşmănoase, vorbele răutăcioase, calomnioase sau mincinoase de-a dreptul lansate de pe ecranul  multor televiziuni comerciale concurente au făcut ca pentru cei mai mulţi dintre telespectatori, TVR să nu mai reprezinte decât o puşculiţă în care cu toţii suntem obligaţi să depunem lunar, vrem sau nu vrem, câte 4 lei. Singurii bani pe care îi plătim în realitate către TVR. Aceasta fiindcă nici un leu din contravaloarea abonamentului achitat difuzorului prin cablu nu ajunge în conturile SRTV.

Criticul de teatru care sunt nu poate să nu îşi reamintească vorbele puţin încurajatoare la adresa interimatului în zona teatrală, vorbe puse pe hârtie cu zeci de ani în urmă de marele Mihail Sebastian. Pentru autorul Ultimei ore, piesă a cărei acţiune se petrece într-o redacţie de ziar sărăcită, la fel de sărăcită cum e azi Televiziunea Română, un director interimar este doar un administrator de afaceri curente.

Nu ne rămâne să sperăm decât că Irina Radu va gestiona cu înţelepciune şi tact noianul de afaceri curente ce ii stau în faţă.