INTERVIU Răzvan şi Dani, la 9 ani de matinal: „Ne comportăm de parcă suntem într-o eternă clasa a 12-a la final“
0
Emisiunea „Neatza cu Răzvan şi Dani“ aniversează 9 ani de emisii la Antena 1, prilej cu care matinalii Răzvan Simion şi Dani Oţil au vorbit la Adevărul Live despre păţanii din această perioadă, cum s-au schimbat ca oameni şi cât de mult e apreciat brandul pe care l-au creat împreună.
Echipa de la „Neatza“, „o gaşcă frumoasă“
„Adevărul“: „Neatza cu Răzvan şi Dani“ aniversează 9 ani de emisie la Antena 1. Cum se simte?
Răzvan: Dacă stai să te gândeşti, de obicei, când începe sezonul de primăvară-vară, cu asta pornim - ce facem de aniversare. Ne place în fiecare an să punctăm asta, dar abia atunci ne dăm seama că au trecut nouă ani, că s-au strâns o grămadă de povestiri, de emoţii, de zâmbete, de lacrimi, de copii născuţi, de prieteni cununaţi. Noi suntem o mare familie acolo. Eu, de exemplu, sunt naşul regizorului nostru. Dani a mai moşit nişte copii prin redacţie şi când vine un nou membru în redacţie, noi spunem toţi : „A mai venit un nepoţel“. Practic, suntem o gaşcă frumoasă. Atunci ne gândim că au trecut nouă ani. Dacă regretăm ceva? Niciun minut. Dacă ne-am fi dorit altceva? Nimic mai mult. Mi se pare că am ajuns unde alţii nici n-au visat vreodată. Au fost multe momente în care ne-au trecut fiorii.
Dani: Dacă te uiţi la fotografiile din urmă cu nouă ani parcă te sperii. Mai sunt hateri online care mai comentează când mai scăpăm câte o poză de atunci: „Haha! Ce naşpa arătaţi!“. Întotdeauna le răspundem cu aceeaşi idee: e mai bine că arătam mai rău atunci decât acum, decât dacă se întâmpla invers. Cum era să fim tot mai urâţi?
Răzvan: Mai bine să te întrebe lumea de ce te-ai retras, decât să te întrebe când te retragi. Noi încă ne gândim la lucrul ăsta.
Gaşca de la „Neatza“ FOTO Mihai Stetcu/Antena 1
Amintirile „pasei“ de la Brenciu
Vă mai aduceţi aminte cum a fost prima emisie?
Răzvan: Nu eram novici, nu eram pentru prima dată în faţa camerelor. Mai aveam înainte nişte mulţi ani de radio, dar emoţiile diferă. În momentul în care nu rămâi cu dramul ăla de emoţie la începutul directului e semn că nu te prea implici foarte tare în ce se întâmplă acolo. Sigur că avem totul sub control, sigur că în prima ediţie a apărut Brenciu care ne-a dat „Neatza“, vorbim de istorie. Am avut emoţiile pe care le ai la început de drum şi pe care în televiziune, spre deosebire de radio, le ai în fiecare zi, pentru că ai o confirmare a prestaţiei tale prin cifrele de rating care vin a doua zi. N-ai timp să stai să te gândeşti la emoţiile de cu o zi înainte. Noi teminăm emisiunea şi ne gândim, oare mâine până la nouă şi jumătate suntem cumva liniştiţi, că nu ştim exact ce am făcut şi cum am făcut, dar noi trebuie să facem ceva zi de zi - de luni până vineri, 260 de ediţii pe an. Iată, au trecut nouă ani la Antena 1.
Dani: A fost o zi intensă prima zi de „Neatza“, dar cu nesimţire spun că nu ne-a fost teamă deloc. Am intrat pe o uşă, eram în culise şi îl aşteptam pe Brenciu să-şi termine numărul. Numărul lui trebuia să ţină 30 de secunde şi a durat minute, dar ne-am învăţat cu el apoi. Am stat în spatele lui şi îmi aduc aminte că eram muţi, nu ştiam dacă cineva ne-a deschis sau ne-a închis microfoanele, era echipă nouă, dar odată ce am intrat în platou, în afară de câteva bâlbe inerente, am dus emisiunea aşa cum o ducem şi pe cea de azi.
Răzvan: Povestea e aşa: Noi eram la Reşiţa, în clasa a 12-a, aveam un proiect cu televiziunea naţională atunci şi ne pregăteam să mergem la Timişoara că aveam o mare întâmplare. Cam pierdeam timpul, deşi ne aştepta Bacul. A venit mama lui Dani mai devreme acasă, noi eram în bucătărie, pe frigiderul din bucătărie era un televizor alb-negru, la care se difuza „Neatza“ cu Brenciu, şi prinzându-ne timpul în bucătărie, a urmat textul că „N-o să se aleagă nimic de voi, o să ajungeţi la coada vacii, să ziceţi mersi dacă vă angajează cineva la Combinatul Siderurgic“ şi aşa mai departe. „Ce vreţi voi să faceţi în viaţă?“ a fost întrebarea, Dani s-a întors către televizor şi a zis: „Uite, ca băiatul ăsta vrem să fim“. Era Brenciu la televizor, cânta la pian şi bea dintr-un pahar de lapte. Şi mama lui Dani a zis: „Da, dar ăsta e frumos, înalt, cântă, voi sunteţi doi băieţi de la Reşiţa“ şi peste zece ani am ajuns lângă acelaşi om de la televizor.
Răzvan Simion FOTO Eduard Enea
„Neatza cu Răzvan şi Dani“, cel mai longeviv matinal
„Neatza cu Răzvan şi Dani“ e cel mai longeviv matinal de pe piaţă, în condiţiile în care unele show-uri se ard repede. Cum e posibil?
Dani: Când ne formam ca oameni de radio aveam idolii noştri, chiar dacă nu ne închinam la ei, şi încercam să furăm câte puţin de la fiecare. Pe vremea aceea, Florin Călinescu făcea furori dimineaţa, a urmat epoca Teo şi Mircea, Brenciu şi noi vedeam în interviurile lor, rarisime de altfel, că se tot repeta treaba asta: cum un matinal te forjează atât de mult, biologic în primul rând, şi stilul de emisiune te stoarce atât de tare, încât după doi ani ar trebui să închizi. Noi practic aşa am început treaba - cu gândul să rezistăm cât au rezistat şi ceilalţi. Apoi am văzut că a mai trecut un an şi încă unul şi, uite, se făcură nouă ani şi nici mie nu-mi vine să cred.
Răzvan: Asta ar fi una şi doi: avem cea mai tare echipă din România, că nu suntem doar colegi, suntem şi foarte buni prieteni, ne bazăm atât de tare unul pe altul - că el de aia nu citeşte desfăşurătorul - (Râde) şi ne bazăm atât de tare pe restul din echipă încât lucrurile vin firesc, vin de la sine şi ne putem concentra în fiecare dimineaţă. Ne place să împărţim momente, ne comportăm de parcă suntem într-o eternă clasa a 12-a la final. Ca în alea trei luni când nu vrei să se termine niciodată şi vrei să rămâi în liceu, fără să dai Bacalaureatul.
Evoluţia şi schimbarea
E matinalul una dintre locomotivele unei staţii TV?
Dani: În radio aveam un A4 mare pe care ni l-a pus colegul nostru Mihai Moş, care ne-a şi format, şi pe care scria acolo clar: „Start light, finish bright“. Nu poţi să faci un produs de televiziune dacă nu ai o continuitate peste zi. Cred că am depăşit momentul în care oamenii se uită doar pe un tronson orar, de la 17.00 la 18.00 la o emisiune şi în rest sar canalul respectiv. E ciudat să crezi asta. Chiar dacă pe piaţă, o telenovelă, un serial turcesc mai dă peste cap cifrele. Dar, a la longue, telenovelele se termină la un moment dat. N-ai cum să faci performaţă toată ziua dacă nu începi cât-de cât bine.
Răzvan: Acum nouă ani nimeni nu-şi dorea formatul ăsta pentru că invitaţii veneau greu, subiectele nu erau cine ştie ce, se credea că dimineaţa nu se uită nimeni la televizor. Obiceiurile s-au schimbat şi cele de consum şi cele care angrenează economic o naţie. În nouă ani s-au schimbat multe, toată lumea îşi doreşte acum matinal: pentru că este mai permisiv, pentru că poţi să faci multe lucruri, pentru că poţi să fii tu şi să dai tonul televiziunii la care eşti. Acum toată lumea vrea la matinal. Când am venit noi, în locul cu Capatos, el ne-a zis: „Să vă dea Dumnezeu sănătate că nu puteam să mă trezesc la orele alea imposibile!“ (Râde). În TV e doar un ton, o tuşă, în radio este ceea ce înseamnă prime-time-ul pentru el.
Dani: Noi am făcut un pariu în Antenă, trebuie să recunosc. Nu toţi colegii de atunci ne-au plăcut sau au pus banii pe noi, dar ce e important e că factorii decidenţi au spus „Îi vrem, hai să îi luăm şi să investim în ei“. Lucrurile au început lent. În epoca aceea, oamenii chiar se uitau doar la ştiri dimineaţa. Noi am prins mulţi ani de ştiri teribile chiar la prima oră a dimineţii. Ani de zile ne-am luptat cu treaba asta şi am încercat să ne vindem şi noi produsul nostru lângă cei care veneau cu ştiri senzaţionale. Este foarte interesant şi foarte plăcut să descoperim în timp intelectuali, oameni cu şcoală, oamenii cu funcţii, care îţi scriu sau îţi spun faţă în faţă treaba asta: „Băi, nu înţelegeam de ce dimineaţa eram puţin încruntat şi încet-încet mi-am dat seama că e şi de la fluxul de ştiri“. Eu nu zic că noi suntem alternativa bună. Poate cineva ascultă un audiobook la prima oră a dimineţii, dar cu siguranţă suntem şi o altă opţiune, iar publicul se educă în timp, mai ales că dacă în prime-time, la TV, poţi veni cu un proiect de anvergură, care să facă furori, cu care poţi să schimbi cifrele într-un an, matinalul nu beneficiază de nişte bugete atât de mari. Atunci totul trebuie făcut încet şi relaxat.
Dani Oţil FOTO Eduard Enea
O întâmplare fericită
Povestiţi-mi un moment amuzant care s-a întâmplat în direct, dar care nu a fost vizibil pe TV.
Dani: S-a întâmplat odată un lucru interesant, nu contează numele, cert este că persoana respectivă a ajuns la noi pe coridor şi voia să intre în emisiune. Noi i-am sugerat că nu e invitat. Era un personaj valoros, l-am fi vrut dar n-am avut curajul să-l chemăm la emisiune vreodată. Omul ne-a zis că a fost chemat la noi, la TVR, pentru un interviu. Am făcut întrebările pe loc, l-a invitat la interviu, a fost superb, nu ştiu ce s-a întâmplat la TVR în timpul ăsta. (Râde)
Mai resimţiţi presiune audienţelor de a doua zi?
Dani: Am să-ţi spun un secret. Eu nu mă uit niciodată la cifre, doar Răzvan se uită. Nu sunt legat de ele. Mi se pare că cifrele în televiziune sunt exact ca banii - cu cât te uiţi mai mult la ele, cu atât se strâng mai puţine. Eu nu ştiu desfăşurătorul niciodată cu o zi înainte, doar Răzvan îl ştie. Eu îl văd atunci, la 07.55. Având în vedere că suntem pe teren ascendent - ultima oară am avut cel mai bun an de la „Neatza“ - nu ne mai facem griji pentru lucrurile astea.
Nu mă uit niciodată la audienţe, cifrele în televiziune sunt exact ca banii - cu cât te uiţi mai mult la ele, cu atât se strâng mai puţine Dani Oţil, prezentator TV
De ce toţi ospătarii de pe Valea Prahovei îl înjură pe Dani
Cum v-aţi schimbat ca oameni, dincolo de statutul profesional, având în vedere această muncă?
Dani: Nu te uiţi sub ochii mei? În primii doi ani nici n-am avut nevoie de machiaj. Îţi dăm câteva teme care o să te sperie. Tema 1: În toate vacanţele, toţi prietenii ne urăsc, la fel şi ospătarii, pentru că ajungem primii, invariabil şi involuntar, la micul dejun. Mă înjură toţi ospătarii de pe valea Prahovei pentru că mie dacă îmi spui la ora 7.00 micul dejun şi mi-l aduci la 7.10, nu e ceva în regulă şi eu îţi reproşez. În al doilea rând, mie îmi foloseşte foarte tare treaba asta. Starturile la noi la enduro şi la auto se dau foarte devreme. Ca să iei startul pentru 5 - 6 ore de efort fizic, de la ora 8.00, trebuie să fi mâncat bine la 5.30 - 6.00. Sunt primul la masă, crede-mă. Deci mie mi-a folosit treaba asta. Din fericire, cei care fac matinal află asta pe propria piele, că ai o zi lungă, pleci la ora 13.00, după şedinţă, şi ai mai mult timp pentru tine. Însă, ziua se şi temină mult mai repede, pentru că seara eşti mult mai devreme în pat. De aici, nevoile tale sociale sunt tot mai puţin satisfăcute. Vei afla că ora la care prietenii abia se sună este ora la care tu îşi pui pijămăluţa. Cel puţin la mine aşa se întâmplă, eu ţin foarte mult la somn. Unde mai pui şi faptul că la trei zile este musai să mai dormim şi după-amiază. Deci, balanţa e aşa: vrei să ai o viaţă organizată, să ai ziua lungă şi să mult timp soarele pe cer, dar să ai porţii de viaţă, sau vrei să ai o zi relaxată, să fii un tip care se culcă seara la 24.00 - 1.00 şi nu ai o problemă cu asta?
Un brand curat, aproape de familiile românilor
Sunteţi percepuţi împreună şi nu separat. Ce înseamnă brandul „Răzvan şi Dani“ în prezent?
Dani: Brand-ul „Răzvan şi Dani“ este un brand simplu, sincer şi corect, n-o spune noi, o spun nişte hârtii. Suntem foarte conectaţi la familiile românilor. Dacă un brand nişat se referă strict la adolescentul care iese în oraş, altele se referă strict la mame, altele se referă strict la taţii posesori de automobile, noi încercăm cumva să îi prindem pe toţi. Avem şi vechime, nu sunt de neglijat cei nouă ani trecuţi pe striclă. Gândeşte-te ce făceai tu acum nouă ani şi ai să vezi că sunt oameni cu care lucrăm deja în branşă, în agenţiile de publicitate, şi deja ne zic: „Mă uitam la tine de când dădeam Bacul“. Omul acela a stat cu mine, ca brand, eu cu omul acela comunic. De aceea suntem şi vânduţi foarte bine şi de aia ne permitem şi să nu ne asociem cu foarte multe lucruri din piaţă. Suntem un brand de familie, un brand care nu minte şi suntem uşor împărţiţi, eu pe partea mea de stat mult afară şi în pădure pe sport, iar Răzvan reprezintă lenea. Iată un alt atribut al românului pe care l-a ridicat la rang de cinste. Deci ne conectăm perfect la români (Zâmbeşte).
Răzvan şi Dani FOTO Eduard Enea
Analiza muncii pentru radio
Vă e dor de radio?
Răzvan: Da, în primul rând pentru că nu contează cum arăţi, ce freză ai şi ce porţi pe tine. Mult timp ne-am luptat cu lucrurile astea pentru că nu înţelegeam de ce trebuie să stau atât de mult la machiaj, de ce trebuie să mă schimb de 100 de ori, de ce trebuie să fac atâtea probe când totul se întâmplă live. Uneori nu îmi e dor de radio. N-am înţeles de ce e nevoie de atâţia oameni să facă lucrurile pe care eu le făceam singur. E foarte greu să te dezobişnuieşti să nu faci tu singur tot. La un moment dat eram şi director de imagine, aveam şi idei de regie, nu mai eram prezentator, eram un fel de „fac totul“. O greşeală teribilă, dar asta din nevoia noastră de a exprima tot ce am învăţat în toţi anii de radio. De asta nu mi-e dor întotdeauna de radio.
Dani: Munca în radio e mult mai riguroasă decât în televiziune. La radio nu poţi să minţi, nu poţi să fentezi, nu poţi să arăţi un măr şi să o mai lungeşti, nu poţi să oftezi, nu poţi să te scălămbăi, nu poţi să faci trucuri şi nu prea poţi să acoperi greşelile. În radio am învăţat ce înseamnă minutul. Un minut este imens atunci când doar vorbeşti şi nu ai imagini, deci atunci când trebuie să dai conţinut de adevăratelea, un minut este o durată imensă pentru creierul omului. La televizor poţi să explici şi cu imagini, mai bagi dans, mai ai o ilustraţie, mai pui muzică. La radio, totul trebuie să fie pe sertăraşe şi eu cred că e şcoala de bază în tot ce facem noi. Cred că munca de radio este una extreme de grea şi, în România, una extreme de prost remunerată versus televiziune. Mi-e dor de toată treaba asta, de a pune substanţă într-o emisiune. Pentru 15 intervenţii, crede-mă, ne strofocam o după-amiază întreagă să vedem ce zicem a doua zi. Era foarte complex asta.
Ce urmează pentru voi pe viitor?
Dani: Eu pregătesc să-mi dezvolt celelalte două laturi: mi-am deschis un restaurant, unde să-mi îngrop bătrâneţile şi banii, şi doi, am o mică agenţie de publicitate cu care fac treabă de câţiva ani foarte bine. Vreau ca emisiunea să se dezvolte într-un mod curat, corect şi frumos, căutăm în continuare oameni foarte tari pe care să-i arătăm la televizor. Iar în plan sportiv, căci pentru mine sportul contează foarte mult, am trei direcţii clare pe care merg: „Neatza şi prietenii“, echipa noastră de mini-fotbal este din nou campioană pe Bucureşti şi pe toată zona, merg cu motorul, merg cu maşina de curse şi încerc să fac treabă şi aici, cât îmi permite timpul şi bătrâneţea.
Răzvan: Eu nu mi-am deschis un restaurant, mă uit mult la filme şi citesc. Şi nu am de gând anul acesta şi anul următor decât să văd mult din lumea asta, să merg la cât mai multe concerte, nu vreau să-mi propun nimic şi las lucrurile să mi se întâmple, aşa cum am făcut foarte mult timp.
Se încarcă comentariile...
