INTERVIU Joseph Fiennes, din „Povestea slujitoarei“: Sunt afectat de unele lucruri pe care trebuie să le facem. Scena ceremoniei e dezgustătoare şi brutală

Actorul britanic Joseph Fiennes, în vârstă de 47 de ani, a vorbit despre rolul din serialul de succes „Povestea slujitoarei“, dezvăluind că este afectat de unele lucruri pe care trebuie să le facă personajul său.

Într-un interviu obţinut de „Adevărul“ prin intermediul HBO România, Joseph Fiennes a discutat despre provocările de a-l portretiza pe Comandantul Fred Waterford, oferind o perspectivă nouă asupra unui personaj detestabil. De asemenea, actorul britanic laudă povestea semnată de Margaret Atwood, dar şi modalitatea în care a fost transpusă în serialul HBO, pe care îl descrie drept o operă feministă extraordinară.

„The Handmaid’s Tale/Povestea slujitoarei“ prezintă viaţa din Gilead,  o societate distopică totalitară, formată în fostele State Unite. Confruntat cu dezastre naturale şi o rată a natalităţii extrem de scăzută, Gilead este condus pe baza unui fundamentalism ciudat şi militarizat, marcat de revenirea la valorile tradiţionale. Fiind una dintre puţinele femei fertile rămase, Offred (Elisabeth Moss) este Slujitoarea Comandantului (Joseph Fiennes), sclavă sexuală într-o ultimă încercare disperată de a repopula lumea.

Primele două episoade ale celui de-al doilea sezon sunt disponibile pe HBO Go şi vor fi urmate de un nou episod în fiecare miercuri. Al doilea sezon este axat pe sarcina lui Offred şi pe lupta ei continuă de a-şi salva copilul de ororile distopice din Gilead. În cel de-al doilea sezon, Offred şi toate celelalte slujitoare se vor lupta cu - sau vor accepta - realitatea întunecată în care trăiesc.

Ştiai cartea „Povestea slujitoarei“ dinainte? Îţi imaginai că serialul va avea un asemenea succes?

Joseph Fiennes: Ştiam că voi avea colegi foarte talentaţi, asta laolaltă cu povestea genială a cărţii, dar nu eram pregătit pentru răspunsul incredibil primit.

Ştiam de munca lui Margaret Atwood şi de carte, dar nu am citit-o decât după ce am vorbit cu Bruce Miller. După ce am citit-o, m-am gândit că va fi greu de adaptat pentru micul ecran, deoarece cartea e narată la persoana I şi va fi interesant de văzut cum serialul va crea o legătură între telespectatori şi Offred, aşa cum reuşeşte cartea.

În carte, există momente minunate care au la bază gânduri interioare. E greu de jonglat cu toate acele gânduri, unele se întind pe două sau trei pagini, şi tocmai de asta m-am întrebat cum pot fi redate în filme şi televiziune, având în vedere toată editarea care se face. Dar ăsta e geniul lui Bruce şi al colegilor lui scenarişti şi al lui Lizzie Moss. Reuşesc să conecteze publicul cu naraţiunea la persoana I, prin voice-over, imagini şi, bineînţeles, prin interpretarea incredibilă a lui Lizzie.

Elisabeth Moss joacă rolul principal feminin în „Povestea slujitoarei“ FOTO HBO

Te-ai gândit că serialul va fi privit ca un comentariu despre lumea reală? Ai crezut că poate avea acest gen de putere?

Cred că „Povestea slujitoarei“ a avut această putere încă de când a fost scrisă, în urmă cu 30 de ani. Această operă feministă extraordinară avea de atunci baza sa de fani, dar televizorul i-a oferit un acces mult mai mare. Am fost norocoşi să nimerim actualul climat politic, care a avut multe paralele cu serialul. Tocmai din acest motiv a fost atât de relevant.

„Povestea slujitoarei“ e un serial cu multe femei cu putere care sunt implicate în creaţie şi producţie. De asemenea, femeile încep să primească mult mai multe roluri şi funcţii în cinematografie şi televiziune. Ca actor, ce părere ai despre asta?

Îmi place la nebunie. Am două surori care sunt regizoare, una de documentare, cealaltă de filme. Mama mea a fost scriitoare şi pictoriţă, aşa că de mic sunt înconjurat de femei dinamice şi voci feminine din domeniul artei. O am pe soţia mea, doi copii, trei dintre cele mai importante femei din viaţa mea. Cred că este corect şi e atât de important să purtăm în sfârşit această conversaţie despre dezechilibru. Am lucrat cu multe regizoare şi scenariste, dar nu destul, şi am jucat roluri secundare alături de femei care au interpretat personaje principale. Simt că în cariera mea, în scurta mea călătorie, am oferit un echilibru bun în această privinţă. Dar mai avem cale lungă de parcurs.

În serial trebuie să faci nişte lucruri groaznice. Cum intri în pielea Comandantului?

Chiar sunt afectat de unele lucruri pe care trebuie să le facem când jucăm, în primul rând scena ceremoniei. Este dezgustătoare şi brutală, dar apare în carte şi ce e acolo reprezintă elemente cheie către mintea Comandatului. Cred că este cu adevărat afectat, dar puterea de obicei corupe şi l-a transformat pe Comandant într-un prădător patriarhal.

Comandantul crezi că simte remuşcări pentru deciziile pe care le ia, fiind un bărbat puternic în Gilead?

Da, într-un fel. Poziţia lui, care e una fundamentală, este să redreseze decăderea din lume, aşa cum crede el de cuviinţă, este despre resetarea acelui compas şi în timp ce face asta, e foarte conştient că trebuie să existe şi sacrificii dureroase.

Ce mi se pare interesant e că acest Comandant este foarte conştient de implicaţiile morale ale deciziilor pe care le ia pentru binele Gilead. Înţelege dilema şi înţelege că există victime colaterale. Asta îl face minunat de uman, dar nu se gândeşte prea mult la asta, pentru că imaginea de ansamblu este decăderea morală care trebuie rezolvată. Asta îmi place la el, faptul că e întunecat, înfricoşător şi complicat. În lumea lui, în mintea lui, totul se reduce la îmbunătăţirea omenirii. În plus, a ajuns într-o poziţie şi într-un loc din care nu poate da înapoi.

Personajul tău şi-a schimbat vârsta din carte în serial. Crezi că asta adaugă un strat în plus personajului?

Da, cu siguranţă. Sezonul doi este despre naştere, iar în Gilead cam totul se reduce la fertilitate. Comandantul ar primi o promovare dacă ar avea un copil şi s-ar bucura şi de glorie socială. Gilead supravieţuieşte pe baza femeilor fertile, iar ideea că doi dintre membrii principali şi arhitecţii Gilead aflaţi în floarea vârstei pot fi infertili e foarte puternică. Să fii la o vârstă fertilă şi să nu poţi avea copii adaugă un strat de complexitate.

Întotdeauna e surprinzător să vedem scene în care Comandantul îşi demonstrează afecţiunea şi dragostea pentru Serena (Yvonne Strahovski). Ce părere ai despre asta?

Îmi place faptul că este surprinzător şi ador ideea că Fred încă îşi arată dragostea şi afecţiunea pentru Serena. Deşi iubirea dintre ei s-a diminuat, încă mai are momente de tandreţe faţă de ea. Asta face relaţia mai complexă. Invariabil, îşi arată afecţiunea după ce este brutal şi are nevoie de ajutorul ei. În sezonul 2, uniunea dintre ei devine din nou puternică.

Joseph Fiennes şi Yvonne Strahovski FOTO HBO

Crezi că Serena renunţă la putere în favoarea afecţiunii? Sau crezi că puterea ei e luată de Comandant pentru că nu e prea original şi nu e nici un vizionar, iar ea e cea cu toată viziunea?

Gilead (şi toate ideile pe care le promovează) i-a luat puterea şi vocea, iar Fred a stat alături de ea când s-a întâmplat asta. Cred că e corect să spunem că Fred e nesigur pentru că Serena e o adevărată vizionară, dar tocmai de asta s-a îndrăgostit de ea. Cred că are de-a face mai mult cu faptul că ea are o voce puternică într-o perioadă în care el a primit o nouă funcţie. Acum este Comandant. În plus, cred că Gilead îi oferă o putere foarte mare lui Fred, iar asta i-a oferit senzaţia de invincibilitatea patriarhală, la care nu e pregătit să renunţe pentru Serena.

E uşor să empatizăm cu personajele feminine din „Povestea slujitoarei“, pentru că vrem să le fie mai bine, Comandantul fiind mereu antagonistul. Există vreo conexiune posibilă pe care telespectatorul o poate avea cu personajul tău?

La fel ca în carte, antagonistul Fred este schiţat sumar, deoarece explorarea importantă este călătoria şi viaţa interioară a lui Offred. Aceeaşi e situaţia cu Fred şi în serial. E greu să simţi o legătură cu el fără să îi ştii povestea sau lumea interioară. În plus, e şi faţa unui regim, faţa care reprezintă lucrurile cărora trebuie să le rezişti şi împotriva cărora trebuie să lupţi, aşa că o legătură prea puternică cu el nu o să ajute la călătoria protagonistelor. Acestea fiind spuse, sarcina mea e să găsesc acea conexiune pentru public, făcându-l uman. L-am făcut imperfect şi conştient de aceste defecte şi constient şi de consecinţele deciziilor pe care le ia pentru binele Gilead. Eu sper că asta îl face uman, iar atunci poţi simţi o conexiune.

E un platou de filmare distractiv?

E foarte intens, dar e şi distractiv. Toţi ne înţelegem şi ne distrăm în spatele camerei de filmat, altfel nu am reuşi să rezistăm un sezon întreg.