INTERVIU Freddie Highmore, „Doctorul cel bun“: cât de greu a fost să joace rolul unui medic cu autism şi ce nu înţelege lumea despre aceşti oameni

INTERVIU Freddie Highmore, „Doctorul cel bun“: cât de greu a fost să joace rolul unui medic cu autism şi ce nu înţelege lumea despre aceşti oameni

Freddie Highmore, în rolul „doctorului cel bun“ Shawn Murphy FOTO AXN

Actorul britanic Freddie Highmore (27 de ani) a acordat un interviu în care vorbeşte despre personajul fascinant pe care îl interpretează în serialul „Doctorul cel bun/The Good Doctor“, care va avea premiera în România pe 3 octombrie, la AXN.

Ştiri pe aceeaşi temă

În această seară, de la ora 22.00, telespectatorii vor face cunoştintă cu doctorul Shaun Murphy, un tânăr chirurg cu autism şi inteligenţa unui savant şi un personaj care va trezi emoţii puternice. Shaun a visat de mic să fie doctor, însă, odată ajuns pe holurile prestigiosului spital St. Bonaventure, va avea de dus o luptă grea cu prejudecăţile şi scepticismul celor din jur, pentru a-şi îndeplini acest vis şi, mai ales, pentru a salva vieţi.

Într-un interviu obţinut de „Adevărul“ cu ajutorul AXN România, Freddie Highmore, care în 2018 a fost nominalizat la Globurile de Aur pentru acest rol, a dezvăluit detalii interesante despre personajul său, cât de mult a investit în construcţia lui şi a explicat de ce este un proiect atât de special şi cum se diferenţiază de restul producţiilor medicale.

Cine este Shaun Murphy?

Shaun este un savant funcţional, are aptitudini de geniu în medicină şi, în acelaşi timp, se confruntă cu dificultăţile şi provocările creierului său cu o dezvoltare atipică.  

Ce te-a atras la acest proiect după prima lectură a scenariului?

Cred că primul lucru care m-a „lovit“ când am terminat de citit scenariul a fost cât de „nemedical“ este. Am fost surprins de faptul că, deşi este o dramă medicală, personajele sunt atât de bogate, totul se construieşte în jurul unor personaje care au poveşti uimitoare şi, desigur, în centru este Shaun şi lupta lui.

Care este premisa serialului?

Primul episod gravitează în jurul sosirii lui Shaun la spital şi al dezbaterii privind oportunitatea angajării unei persoane cu autism, deşi are abilităţi de geniu, ca rezident al spitalului.

Cât ştiai despre autism sau sindrom savant înainte de serial? Ce ai învăţat?

M-am documentat foarte mult pentru acest rol, cred că mai mult decât pentru ​​orice alt rol pe care l-am jucat. Am apelat şi la experienţa personală, având interacţiuni cu persoane care au această condiţie. În acelaşi timp, am vorbit cu diverşi specialişti, am vizionat numeroase documentare şi am avut multe discuţii despre modul în care putem arăta cât mai veridic pe ecran o persoană cu autism. Personajul nu se bazează pe o persoană în special, ci mai mult pe o combinaţie de oameni pe care i-am întâlnit personal, dar şi prin cercetare, documentare, literatură şi discuţii cu un consultant pe care îl avem pe platou. Toate acestea contribuie la crearea doctorului Shaun Murphy.

Ai simţit presiunea unei responsabilităţi mai mari, având în vedere că abordezi un subiect delicat?

Desigur, cu toţii am simţit o responsabilitate socială pentru a ne asigura că portretul este corect şi potrivit. Cred că unul dintre cele mai interesante lucruri despre Shaun este că ajungem să vedem bucuriile pe care le experimentează în viaţă, ajungem să descoperim simţul său al umorului. De multe ori, când este descris autismul, totul se concentrează pe strădaniile şi dificultăţile cu care se confruntă aceste persoane, ignorând faptul că au o serie întreagă de emoţii, o implicare emoţională cu restul lumii şi, desigur, aceasta este o viziune foarte specifică a modului în care ei experimentează lumea. Nu este în niciun fel unidimensională.

De ce crezi că dramele medicale sunt un gen atât de popular? Şi cum se diferentiază acest serial?

Cred că miza este întotdeauna mare într-o dramă medicală, se ocupă constant cu viaţa şi cu moartea. Cred că acest serial se distinge prin faptul că are pe cineva din spectrul autismului în centru şi prezintă dificultăţile de adaptare la un nou mediu şi, în acelaşi timp, ne permite să descoperim ceea ce îl face amuzant, ce lucruri speciale îl intrigă sau îl interesează, la ce râde, ce îl face fericit, spre deosebire de a se concentra pur şi simplu pe aspectul mai negativ al şederii sale în spital.

Crezi că publicul se va putea identifica cu aceste personaje?

Cred că oamenii se vor identifica cu toate personajele în moduri distincte, dar sper că sunt capabili să fie alături de Shaun în această călătoria emoţională şi, mai ales, că vor descoperi că Shaun nu este un robot. Cred că există câteva idei greşite legate de oamenii care sunt în spectrul autismului: fie că există o parte robotizată în ei, fie că există o persoană foarte închisă, inaccesibilă în spate şi cred că ceea ce face acest serial interesant este că încearcă să intre în creierul lui pentru a înţelege despre ce este vorba, cine este cu adevărat, în profunzime chiar dacă el nu este în măsură să o exprime.

Revenind la Shaun, el pare să verifice lucrurile întotdeauna de două ori. De ce face asta?

Shaun insistă adesea asupra lucrurilor şi are o capacitate de concentrare incredibilă pe care o foloseşte în scop medical. Dar, în acelaşi timp, de multe ori îi este greu să renunţe la anumite lucruri şi asta poate fi enervant pentru cei din jurul său. Însă atitudinea sa poate să aducă şi rezultate diferite şi mai ales de succes.   

Shaun nu ezită să se ofere voluntar pentru a opera un pacient. Face acest lucru pentru că are încredere în sine?

Cred că unul dintre lucrurile care îmi plac la Shaun este încrederea lui şi faptul că nu îi este frică să-şi asume anumite responsabilităţi. Cred că încrederea lui este cel mai bine evidenţiată când este în spital, acolo e locul unde se simte în siguranţă. Pierde o parte din această încredere când iese în lumea reală. 

Shaun pune multe întrebări celor din jurul său. Este acesta modul lui prin care învaţă cum să se comporte cu pacienţii şi cu ceilalţi?

Shaun pune într-adevăr multe întrebări. Simt că este curios cu privire la ce se întâmplă în lume; întrebările lui nu au rolul de a judeca, însă ceea ce îmi place cu adevărat este curiozitatea lui nativă, care uneori se completează cu o eferevescenţă specifică.

Pe de altă parte, lui Shaun nu îi place când i se pun întrebări. De ce? Îngreunează comunicarea cu cei din jurul său?

Cred că modul în care comunică este una dintre cele mai mari probleme pe care Shaun trebuie să o rezolve odată cu sosirea la spital. El trebuie să se adapteze foarte repede la noul mediu şi, în afară de doctorul Glassman, nu cunoaşte pe nimeni. Mai mult, cred că se simte forţat sau presat să dovedească de la bun început, întrucât este conştient de faptul că unii oameni nu sunt de partea lui şi nu şi-au dorit să fie angajat.

Shaun pare să nu aibă niciun filtru şi crede în adevăr. Cum se descurcă cu pacienţii?

Shaun va învăţa codurile şi regulile spitalului pe parcurs, dar cred că îşi va păstra întotdeauna instinctul natural de a fi cinstit şi sincer cu oamenii. Ceea ce cred că este o calitate minunată şi sper ca Shaun să nu fie forţat să se schimbe, ci mai degrabă cei din jur să fie mai deschişi în a fi oneşti.

În ceea ce priveşte adaptarea, Shaun are probleme similare cu alte persoane?

Lui Shaun îi place rutina şi cred că atunci când nu obţine rezultatul dorit, el se străduieşte să se reajusteze şi să găsească noi moduri de a aborda o problemă. De exemplu, într-un episod, autobuzul întârzie şi Shaun ajunge mai târziu la spital, dar el nu se simte responsabil, este mai degrabă nervos şi frustrat că şoferul a întârziat şi nu a ajuns la timp.

Shaun trebuie să facă faţă unor subtilităţi de limbaj, cum ar fi sarcasmul şi glumele. Cum reuşeşte? A învăţat să spună glume?

Umorul şi modul în care Shaun reacţionează la glumele celor din jur este prezent încă din primele episoade. Mai sunt momente când Shaun are nevoie de timp pentru a se prinde de o glumă, dar de cele mai multe ori vom observa cum încearcă să înţeleagă simţul umorului al celor din jur. Sper că şi ceilalţi vor încerca să înţeleagă glumele sau lucrurile care îl mişcă pe el.

Shaun nu se teme să spună ce gândeşte şi este adesea foarte darnic cu ideile sale. Colegii săi profită de asta?

Shaun este foarte generos în a-şi oferi părerile şi nu simte nevoia, cel puţin la început, să îşi asume credit pentru acestea. Cred că este cumva de înţeles, atâta timp cât pacientul este salvat, nu ar trebui să conteze a cui a fost ideea. Există nenumărate discuţii între Shaun şi doctoral Glassman, unde acesta din urmă încearcă să-l facă să înţeleagă sau să privească acest lucru în mod diferit.  

Shaun vrea să salveze fiecare viaţă. Asta îl duce într-o zonă cenuşie?

Cred că Shaun consideră că toţi cei care vin în spital trebuie să primească cel mai bun tratament posibil şi cred că, de multe ori, în mintea lui găseşte un mod prin care aceştia pot trăi şi că viaţa este întotdeauna cea mai bună soluţie. Astfel, cred că învaţă din primele episoade care sunt cele mai bune tratamente şi când trebuie administrate, dar mai ales să accepte idea că nu toată lumea poate fi salvată. 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: