INTERVIU EXCLUSIV Nigerianul Tobi Ibitoye, finalist Vocea României: „A fost greu să mă obişnuiesc cu oamenii care se uitau lung la mine pe stradă“

INTERVIU EXCLUSIV Nigerianul Tobi Ibitoye, finalist Vocea României: „A fost greu să mă obişnuiesc cu oamenii care se uitau lung la mine pe stradă“

Tobi Ibitoye a uimit publicul cu calităţile sale vocale, ajungând, astfel, în finala Vocea României FOTO Pro TV

Nigerianul Tobi Ibitoye, finalist la „Vocea României“ în echipa lui Smiley, a acordat un interviu în exclusivitate ziarului „Adevărul“ în care a vorbit despre pasiunea pentru muzică, despre cum l-a schimbat emisiunea de la Pro TV, dar şi despre primele zile în România şi cât de greu i-a fost să se adapteze.

Ştiri pe aceeaşi temă

Tobi Ibitoye a cucerit inimile românilor cu interpretările sale şi a reuşit să-i convingă că nu este deloc absurdă ideea ca un nigerian să fie „Vocea României“, ajungând prin voturile telespectatorilor în marea finala a show-ului de la Pro TV. Tânărul a venit în România în 2009, pe când avea 16 ani, după ce tatăl său a fost detaşat la ambasada Nigeriei din Bucureşti. În 2012, familia lui s-a întors în ţara de origine, însă Tobi a ales să rămână în România pentru a-şi continua studiile la Facultatea de Biologie.

Despre ţara noastră, Tobi spune că l-a luat prin surprindere, lucrurile fiind puţin ciudate la început. I-a fost greu să înveţe limba, să înţeleagă cultura şi modul de viaţă al românilor. Dar mai greu i-a fost să se obişnuiască atunci când oamenii „se uitau lung“ la el pe stradă. Însă, lucrurile au intrat pe un făgaş normal şi acum mărturiseşte că s-a îndrăgostit de România, iar faptul că a fost trimis în finala show-ului de la Pro TV este o dovadă că România l-a acceptat încă o dată, ceea ce pentru el este de-a dreptul măgulitor.

Cristina Bălan, din echipa lui Tudor Chirilă, Tomi Weissbuch, de la Marius Moga, şi Michel Kotcha şi Tobi Ibitoye, ambii antrenaţi de Smiley, vor lupta pentru marele trofeu şi premiul în valoare de 100.000 de euro în finala Vocea României, difuzată în această seară de Pro TV, de la ora 20.30.

„Adevărul“: Ai fost trimis în finală datorită voturilor românilor. Te aşteptai la o asemenea susţinere într-o ţară străină?

Tobi Ibitoye: Am sperat să fiu susţinut, am vrut să fiu susţinut, mi-am dorit din suflet să fiu susţinut, dar nu am fost sigur că voi obţine asta. Nu din cauza faptului că mă aflu într-o ţară străină, ci din cauza faptului că nu eram atât de încrezător în mine cum sunt acum. Publicul din România nu mi-a dat doar voturi, oamenii de aici, împreună cu antrenorul meu şi toată echipa lui, m-au ajutat să-mi construiesc încrederea în mine ca artist şi nu pot spune decât că le mulţumesc! România m-a acceptat încă o dată, dar la un cu totul alt nivel, şi, cu toate că este măgulitor, este în acelaşi timp şi foarte încurajator. Deci, încă o dată spun: Vă mulţumesc!

Ce ai simţit în momentul în care ţi-ai auzit numele în dreptul finaliştilor?
Mi-am dorit enorm să-mi aud numele, am sperat ca numele meu să fie strigat şi a fost. În momentul acela inima mi s-a oprit, creierul mi s-a oprit, eram plin de emoţii, dar în acelaşi timp de fericire. Mi-am dorit această experienţă, iar românii mi-au acordat-o prin voturile lor. Mi-am dorit încă un show, încă o zi pe scenă, încă o seară la Pro TV, încă o melodie. Mi-am dorit să se întâmple toate acestea încă o dată, iar românii mi-au dat asta. Toate aceste lucruri mi-au trecut prin minte atunci în mai puţin de o secundă, în acel moment în care numele mi-a fost strigat şi nu-mi doream decât să urlu de bucurie. Şi am făcut asta şi m-am simţit minunat!

Cine l-a îndemnat pe Toby să participe la Vocea României

De unde pasiunea pentru muzică? Povesteşte-mi puţin despre începuturile în muzică.

Cred că pasiunea mea pentru muzică este înnăscută. Mereu am spus asta, cred că este un dar de la Dumnezeu. Cred că sunt o persoană pasionată de multe lucruri, dar pasiunea pe care o am pentru muzică este cu totul altceva. Nu pot explica în cuvinte ceea ce simt când cant, dar atunci când oameni care nu mă cunosc mă ascultă cântând şi rezonează cu melodia sau cum modul în care eu reuşesc să o transmit, mi se pare uimitor!

Cum te-ai hotărât să participi la „Vocea României“?

Elvis Silitră şi Ramona Ilie, ei sunt cei care în mod constant mi-au spus că ar trebui să încerc ceva mai mult în domeniul muzical decât să cant la Karaoke. Până la un anumit punct am dat curs sugestiei lor. Când am ajuns la preselecţiile „Vocea României“, emoţiile m-au copleşit. Lipsa mea de încredere a devenit evidentă şi am realizat că singurul motiv pentru care nu am vrut să fac mai multe pe plan muzical era că nu aveam destulă încredere în mine. Aveam nevoie de susţinere şi lucrul acesta l-am obţinut. Restul este istorie. Astăzi sunt finalist la „Vocea României“!

Cum ai luat decizia să studiezi în România?

Locuiam deja aici cu părinţii mei, deoarece tata lucra pentru Ambasada Nigeriei în România. Aşa că, în perioada şederii noastre aici, am început facultatea şi nu am vrut să-mi abandonez studiile. Nu am vrut să mă întorc în Nigeria şi să o iau de la capăt când puteam rămâne aici să termin ce am început.

Adaptarea în România

Cum au fost primele zile aici? De ce primire ai avut parte din partea românilor? Spuneai că ţi-a fost destul de greu să te acomodezi.

România m-a luat puţin prin surprindere, pentru că lucrurile au fost puţin ciudate la început. Limba a fost o barieră uriaşă şi, la început, nu am putut să apreciez îndeajuns oamenii, cultura lor şi modul lor de a trăi. Nu exista acces la nimic şi la nimeni, dar chiar mai mult de atât, a existat o diferenţă evidentă între cum am fost eu perceput şi cum am perceput eu lucrurile. A fost dificil să mă obişnuiesc că oamenii se uitau lung la mine pe stradă, în autobuz, în magazine sau la metrou. În Nigeria şi eu am avut colegi veniţi din alte ţări şi eram fascinat de faptul că sunt atât de diferiţi faţă de mine. Eram foarte tânăr şi nebun pe atunci. Un adolescent extrem de agitat, probabil şi din pricina faptului că practicam mereu câte un sport. La 16 ani am avut de-a face cu faptul că trăiesc într-un cu totul alt mediu, unde eram diferit, şi mai mult decât atât, am fost nevoit să înţeleg că diferenţa asta nu era un lucru rău sau negativ, ci că aşa stau lucrurile. Dar şase luni mai târziu lucrurile s-au schimbat. Am început şcoala, am început să-mi fac prieteni, prieteni care m-au învăţat limba română. Începând de atunci, am dezvoltat o dorinţă de a cunoaşte ţara şi oamenii de aici aşa cum sunt ei.

Tobi Ibitoye, finalist Vocea României: „Bucureştiul îmi e ca un prieten din liceu“

Vei rămâne aici după finalizarea studiilor?

Îmi imaginez că prin întrebare asta vrei să afli şi dacă îmi doresc să rămân aici pentru tot restul vieţii mele, nu doar după ce îmi voi termina studiile. Ei bine, da. Dacă voi avea posibilitatea, îmi voi petrece majoritatea vieţii în România, dacă nu chiar toată viaţa. De ce? Pentru că iubesc Bucureştiul, dar şi alte oraşe pe care le-am vizitat. Dar cu Bucureştiul am o relaţie incredibilă. Am avut ocazia să văd Bucureştiul dezvoltându-se şi să văd cum încă se dezvoltă, exact cum fac şi eu. Bucureştiul îmi e ca un prieten din liceu. Cum este extrem de frumos ca un bărbat să se căsătorească cu iubita lui din liceu, la fel este la mine cu Bucureştiul. Dar niciodată nu ştii ce-ţi poate oferi viaţa. Aşa că voi lua lucrurile unul câte unul şi vom vedea cum merge. Absolvirea facultăţii, masteratul, muzica, un loc de muncă şi vom vedea.

Tobi Ibitoye, finalist Vocea României: „Îmi voi schimba viaţa dacă voi câştiga“

Şi, întrebarea clasică, în cazul în care vei câştiga, ce vei face cu marele premiu?

Să fiu sincer, nu am nicio idee. Dacă voi câştiga, cred că îmi va lua destul de mult timp să decid cum voi cheltui banii sau ce voi face cu ei. Pentru mine ca student, 100.000 de euro în contul meu bancar reprezintă schimbarea vieţii. Dar asta va depinde de cum voi decide să-i distribui. Tot ce pot spune e că îmi voi schimba viaţa dacă voi câştiga. Cu toate acestea, nu mă pot gândi la asta, poate după ce voi cânta toate melodiile pe care trebuie să le cânt vineri. Tot ce pot face acum e să sper şi să mă rog că eu voi fi câştigătorul. Dar dacă voi începe de acum să mă gândesc la asta, probabil nu voi cânta bine deloc, voi avea emoţii prea mari. Voi pune accentul pe ceea ce voi face pe scenă, asta e tot ce pot face! Aşa cum se spune, fă tot ce poţi şi uită de restul!

Ce le transmiţi oamenilor înainte de marea finală?

Singurul lucru pe care-l pot spune tuturor este: Vă mulţumesc, vă mulţumesc, vă mulţumesc! Pentru că, din momentul în care am realizat ce oportunitate este pentru mine, mi-am dorit această experienţă. Mi-am dorit să învăţ lucruri, am dezvoltat o dorinţă pe care oamenii m-au ajutat să o hrănesc şi m-au împins cu un pas înainte. Mi-au dăruit o experienţă grozavă. Săptămâna trecută am cerut încă un show, iar ei mi-au oferit asta. Acum sunt timid să cer mai mult. Aşa că, mai degrabă aş spune că le mulţumesc din tot sufletul. Le mulţumesc pentru mesajele de susţinere, pentru voturi, le mulţumesc că mă iubesc şi că-mi trimit dragostea lor, le mulţumesc pentru urările de bine şi rugăciuni, le mulţumesc că mi-au dat şansa să mă descopăr. Le mulţumesc că mi-au dat şansa să trăiesc o viaţă plină de pasiune. Acesta este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Recunoştinţa mea nu are limite.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările