INTERVIU Dragoş Pătraru: „Avem un stat slab, cu instituţii incompetente. Nu mai există repere, valori, nimic“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Dragoş Pătraru FOTO Dorin Constanda
Dragoş Pătraru FOTO Dorin Constanda

Dragoş Pătraru a vorbit, într-un interviu pentru „Adevărul“, despre dezastrul care macină România, criticând în termeni duri clasa politică şi instituţiile statului.

Realizatorul emisiunii „Starea Naţiei“ a vorbit, într-un interviu pentru Adevărul, despre noutăţile din cel de-al şaptelea sezon al emisiunii, care va debuta luni, 5 august, la Prima TV, de la ora 22.30. Dragoş Pătraru a mărturisit că şi anul acesta, împreună cu întreaga echipă, din care vor face parte şi două noi colege, îşi propune să sancţioneze derapajele, indiferent de zona din care provin ele, să-i informeze şi să-i educe pe telespectatori folosind uneltele umorului. De altfel, noul sezon va pune accentul pe educaţie, „singura şansă pentru a reuşi - a fiecăruia în parte, pe persoană fizică, vorba clasicului Vanghelie, dar şi a noastră, împreună, ca naţie“. 

Dragoş Pătraru vorbit şi despre cazul crimelor din Caracal şi creionează, în acest context, o imagine sumbră a României: „avem un stat slab, cu instituţii incompetente, din care lipseşte cu desăvârşire meritocraţia“. Realizatorul e de părere însă că „România nu s-a arătat acum“, în contextul acestor tragedii, iar „despre aceşti nemernici de poliţişti, despre şefii numiţi politic, despre proştii care ajung să ne conducă trebuie să vorbim în fiecare zi, să-i arătăm cu degetul“, pentru a putea produce o schimbare. 

Mai mult, jurnalistul a subliniat faptul că în România ar trebui să fie mai mulţi oameni care vor un stat de drept, nu o mahala condusă de incompetenţi şi infractori. În acest context, Pătraru o critică dur pe Viorica Dăncilă şi spune că „atunci când un analfabet ajunge prim-ministru, e clar că oricine poate să facă orice în această ţară, că nu mai există repere, valori, nimic“. Din fericire, adaugă jurnalistul, „domnul Dragnea nu poate să-l numească pe viitorul preşedinte al României“ şi crede că Viorica Dăncilă, care va candida la alegerile prezidenţiale, susţinută de PSD, nu va câştiga niciodată, pentru că „românii n-au ales proşti în funcţia asta“. „Sigur, am ales ticăloşi, mincinoşi, leneşi, impostori. Dar niciodată proşti sadea. Iar doamna Dăncilă aici se încadrează, după toate definiţiile pe care le putem găsi prostiei“.

    

Adevărul: Ce vom vedea în noul sezon „Starea Naţiei“? Care sunt noutăţile? 

Dragoş Pătraru: Rămân rubricile noastre de succes, dispar cele care nu au dat randament, avem şi multe lucruri noi, la fel ca la fiecare început de sezon. Avantajul nostru, o treabă care ne ajută să învăţăm, să evoluăm de la un sezon la altul, este că nu doar ne permitem să greşim, ne propunem să greşim. În fiecare sezon o dăm în bară cu lucruri care pur şi simplu nu ne ies. Dacă n-am face-o, n-am reuşi să învăţăm. E o chestiune pe care o vom încuraja şi la Şcoala naţiei, care se lansează în toamnă şi care va avea şi un „laborator de creaţie“, unde vom primi copii care vor să îşi urmeze pasiunile cu adevărat şi sunt dispuşi să muncească din greu pentru asta. Le vom impune să greşească pe bune, dureros, apoi să constate ce-au învăţat şi să aplice. Nu înveţi asta la şcoală. De fapt, cei mai mulţi oameni eşuează tocmai pentru că sistemul îi educă să nu îşi asume riscuri, pentru a nu greşi. O prostie imensă. 

Revenind, vom pune mai mult accent pe reportaj, pe anchetă, dar şi pe interviul fake, care va reveni în emisiune, după vreo trei sezoane în care nu am mai făcut asta. Vor fi şi feţe noi în emisiune, le veţi vedea, două feţe feminine deocamdată. De asemenea, Starea zilei devine Starea sănătăţii, un proiect educaţional pe zona de nutriţie, despre cum îţi poţi schimba viaţa în bine, prin adopatea unor obiceiuri alimentare sănătoase.

Căutăm în continuare oameni care vor să facă ceea ce facem noi şi sunt dispuşi să înveţe muncind serios pentru asta. Până acum am găsit foarte mulţi care vor, îşi doresc, unii au şi ceva calităţi, dar prea puţini sunt cei care sunt dispuşi să pună şi munca necesară. Eu n-am ajuns aici pentru că sunt extraordinar, ci pentru că am fost dispus să renunţ la orice pentru visul meu. Angela Duckworth numeşte asta grit: puterea pasiunii şi a perseverenţei. 

Înaintea sezonului trecut, declaraţi că „va fi un an greu, cu multă mizerie în zona politică“. Cum vedeţi lucrurile acum? 

Afirmaţia e încă valabilă, pentru că şi anul ăsta şi la anul sunt alegeri. Am rămas la Prima TV - deşi situaţia nu e deloc sigură acolo, e o insolvenţă, se caută un cumpărător - pentru că nimeni nu ne-a sunat să ne reproşeze ceva în legătură cu emisiunea. Asta înseamnă mult pentru noi, după ce am fost goniţi ca nişte câini de la o televiziune la alta timp de şase sezoane. Preferăm să trecem împreună cu aceşti oameni prin momente mai dificile - şi au fost momente grele din punct de vedere financiar în ultimul sezon -, dar să nu ne bată nimeni la cap în legătură cu ce-am zis pe post, aşa cum ni s-a întâmplat la toate celelalte televiziuni la care am făcut această producţie. Sigur că oricând poate veni cineva să ne spună că nu se mai difuzează emisiunea. Dar ne-am aşezat atât de bine pe propriile picioare, investind într-un studio şi în echipamente pe care multe televiziuni cu pretenţii nu le au şi amortizând deja mare parte din această investiţie, încât nimeni nu ne mai poate închide gura. Nici nu prea se mai poate face aşa ceva acum. Din acest punct de vedere, tehnologia ne-a eliberat. Mai important decât asta, avem un număr mare de telespectatori, cărora le datorăm totul şi care ne susţin inclusiv financiar, prin donaţii sau cumpărând produsele noastre, cum ar fi Cafeaua naţiei. 

Dar mizerie va fi multă în media, pentru că asistăm la moartea unui mod de a face politică. Iar acest mod de a face politică, implicit şi presă, învăţat de la fosta securitate, nu moare aşa, fără luptă. De aceea, va sări mult sânge în următorii anul ăsta şi la anul. 

  Când un analfabet ajunge prim-ministru, nu e clar că oricine poate să facă orice în această ţară,  nu e clar că nu mai există repere, valori, nimic?

Ce subiecte veţi aborda în noul sezon? 

Această emisiune face, de şase ani, acelaşi lucru: sancţionează derapajele, indiferent de zona din care provin ele. Încercăm să-i informăm şi să-i educăm pe oameni folosind uneltele umorului. Nu le spunem telespectatorilor ceea ce vor să audă, ci încercăm să le stimulăm spiritul critic, să-i facem să-şi pună la îndoială convingerile. Asta vom face şi în continuare, cât timp vom mai ţine pe piaţă această producţie. Spre deosebire însă de anii precedenţi, vom insista pe zona de educaţie. Atât în cadrul emisiunii, cât şi cu noul nostru proiect care prinde viaţă, Şcoala naţiei. Avem nevoie de cetăţeni educaţi, care să gândească liber, dacă vrem să facem o ţară. E o vorbă veche, care spune că dacă ai planuri pe un an plantezi orez, dacă ai planuri pe zece ani plantezi copaci, iar dacă ai planuri pe o sută de ani educi copii. Cred că ar trebui cu toţii să ne facem planuri pentru o sută de ani, chiar dacă există această frustrare că nu vom mai fi în viaţă când lucrurile vor arăta mai bine în acest spaţiu. Şi cu toate subiectele abordate vom urmări o punere în context, astfel încât oamenii să îşi poată face o imagine cât mai corectă asupra lumii în care trăiesc. Cred că singura şansă pentru a reuşi - a fiecăruia în parte, pe persoană fizică, vorba clasicului Vanghelie, dar şi a noastră, împreună, ca naţie - este să învăţăm. Iar pentru asta, avem nevoie de comunităţi de oameni care gândesc liber.  

 

Cum aţi descrie România acum, în contextul crimelor din Caracal, care scot la iveală tot mai multă incompetenţă şi nepăsare din partea angajaţilor instituţiilor statului? 

Sincer, mi-e scârbă. Mi-e scârbă când văd că atât de mulţi încearcă să obţină un profit de pe urma acestor nenorociri. Toţi propagandiştii îşi dau doctoratul începând explicaţiile cu „dacă“. Îi văd pe jurnaliştii cărora li se zăresc tresele şi mă pufneşte râsul. Domnule, dacă s-ar fi votat legea X, pachetul Y, cu cartelele alea, ar fi fost altfel. O prostie imensă. Dar na, e ordin pe unitate. Iar cetăţenii cred prostiile astea, pentru că, aşa cum ne spune domnul Kahneman, cu cât ştii mai puţin despre un subiect cu atât şansele de a te considera expert sunt mai mari. Suntem o ţară de experţi, avem răspunsuri şi numai certitudini. Să te ferească Ăl de sus să-mi spui altceva decât cred eu! Şi fiecare cetăţean are o opinie bazată pe nimic concret, iar apoi dă drumul la televizor pe canalul despre care ştie că-i confirmă propria opinie. Şi se simte bine, se simte bazat, se simte deştept. De fapt, nu-şi dă seama că este păcălit. Pe asta se bazează propagndiştii, asta fac şi unii jurnalişti, din păcate: inventează nişte legături între anumite evenimente şi informaţii, iar de acolo creierul nostru avid după tipare se ocupă de problemă, să iasă ditamai teoria conspiraţiei.  

Despre acest stat, despre aceste nenorocite instituţii, despre aceşti nemernici de poliţişti, despre şefii numiţi politic, despre proştii care ajung să ne conducă trebuie să vorbim în fiecare zi, să-i arătăm cu degetul. 

Sigur că avem un stat slab, cu instituţii incompetente, din care lipseşte cu desăvârşire meritocraţia, dar România asta nu s-a arătat acum, odată cu aceste crime. Sunt atât de mulţi oameni pe care România îi condamnă şi îi omoară în fiecare zi, iar despre ei nu vorbim decât la modul general, statistic. Despre acest stat, despre aceste nenorocite instituţii, despre aceşti nemernici de poliţişti, despre şefii numiţi politic, despre proştii care ajung să ne conducă trebuie să vorbim în fiecare zi, să-i arătăm cu degetul. Că-mi mai spun unii: „îmi place ce faci şi cum faci, dar nu mă mai uit la emisiunea ta că mă deprimă. Numai despre lucruri negative vorbeşti.“ Păi, asta e ideea, tati! Că trebuie să sancţionăm permanent ce nu e în regulă. E celebra teorie a ferestrelor sparte, a lui Giuliani. Prea multe ferestre sparte lăsăm în România, în fiecare zi. Ba, oamenii care trebuie să-i pedepsească pe cei care sparg ferestre pun şi ei mâna pe pietre, iar rezultatul e senzaţia asta că în România, indiferent ce nenorocire ai face, nu ţi se poate întâmpla nimic. Iar dacă ţi se întâmplă, rezolvi cumva. Cu cineva, care ştie pe cineva, care ştie pe cineva...

Dacă e o lecţie aici, dincolo de durerea cumplită a acelor familii alături de care trebuie să fim - durere peste care eu, unul, nu cred c-aş fi capabil să trec -, atunci asta este: să nu mai permitem nimic din ceea ce a făcut să se ajungă aici: ca ţara să fie condusă din sediul de partid, ca angajările în instituţii să se facă doar cu telefon de la mafioţii care-şi spun politicieni, ca interlopii să ajungă să le dicteze poliţiştilor ce să facă. Dar trebuie să luptăm cu toţii şi să strigăm de fiecare dată când vedem ceva aiurea. Nu să închidem ochii când o nenorocire ne ajută pe noi, iar apoi să strigăm când o vedem la alţii. Ar putea fi un punct de plecare pentru o adevărată revoluţie în stat. Pentru o curăţenie totală. Pentru asta, ar trebui ca în România să fie mai mulţi oameni care vor un stat de drept, nu o mahala condusă de incompetenţi şi infractori. Vom vedea la alegeri cum stăm. Oricum ar fi, e vorba de un proces, nu trebuie să abandonăm. Din păcate, lipsa de educaţie încetineşte lucrurile în favoarea situaţiei de acum. Da, e mai valabilă decât oricând vorba aia, cu ţara care te vrea prost.  

    

Prim-ministrul României va candida la alegerile prezidenţiale din acest an. 

Iată, despre asta e vorba. Chiar şi după cele mai indulgente standarde, doamna Dăncilă este semianalfabetă. Acest om nu ştie să vorbească, nu are proprietatea termenilor, nu are ce să caute în funcţia asta. Când un analfabet ajunge prim-ministru, nu e clar că oricine poate să facă orice în această ţară? Nu e clar că nu mai există repere, valori, nimic. Iar o ţară fără repere nu poate fi o democraţie. Doamna Dăncilă este un accident groaznic pe care l-a suferit România. Probabil trebuia să ajungem aici, în acest punct, ca să ne putem uita la noi în oglindă şi să avem curajul să spunem: tati, suntem praf, mai jos de-atât nu putem. Hai, ne ridicăm, ne scuturăm şi începem să facem lucrurile cum trebuie. Despre Dăncilă nu va mai vorbi nimeni nicăieri peste doi-trei ani. Asta a fost. E istorie. 

   

Cum credeţi că va arăta România la cârma Vioricăi Dăncilă? De altfel, ea a fost intens ironizată în mediul online din această cauză.

Şi pe seama lui Trump s-au făcut şi se fac toate glumele posibile. Ei bine, în ciuda a ceea ce vedeţi la Vax populi, sunt convins că România nu va ajunge în această situaţie. Din fericire, domnul Dragnea nu poate să-l numească pe viitorul preşedinte al României. Preşedintele este ales. Iar românii n-au ales proşti în funcţia asta. Sigur, am ales ticăloşi, mincinoşi, leneşi, impostori. Dar niciodată proşti sadea. Iar doamna Dăncilă aici se încadrează, după toate definiţiile pe care le putem găsi prostiei. Eu renunţ cu totul la ceea ce fac dacă doamna Dăncilă ajunge preşedintele României. Dar, repet, nu putem fi chiar atât de proşti. 

   

Ce aşteptări aveţi din partea publicului? Ce audienţe credeţi că veţi avea cu noul sezon? 

Nu am niciodată aşteptări din partea publicului. Ne adresăm unui anumit public, el alege să ne urmărească sau nu. Dacă adunăm doar vizualizările pe care le face online emisiunea, probabil una dintre cele mai piratate producţii din România, şi ne bucură treaba asta, avem tot ce ne putem dori de la oameni. La TV, e o discuţie mai dificilă. Aici, audienţa scade, mai ales în rândul publicului pe care noi îl ţintim: oameni activi în societate, care au şi formează în jurul lor opinii, cu spirit critic, rezistenţi la manipulare, care-şi pun întrebări. Aceştia sunt oamenii care deschid din ce în ce mai rar televizoarele. Iar televiziunile care cultivă prostie la TV ar trebui să realizeze până când nu va fi prea târziu că modul ăsta de lucru le va aduce sfârşitul. Care e mult mai aproape decât cred unii. Pentru noi, e simplu. Luăm fix câţi bani se adună din publicitatea de la emisiune. Se uită lumea, luăm bani la sfârşitul lunii. Nu se uită, ne cărăm acasă, vindem banane în piaţă. Dar ne aşteptăm să avem performanţe mai bune cu acest sezon, faţă de precedentul, deci ar trebui să fie totul bine. 

Mai ales că, financiar vorbind, am găsit câteva soluţii care ne ajută să stăm departe de emoţii la finalul fiecărei luni şi ne asigură şi un cash-flow rezonabil Ce să facem, vom munci mai mult, vom mai face nişte producţii, inclusiv o emisiune săptămânală de sport, avem în plan şi un sitcom, vom vedea cine vrea să le cumpere şi ne vom susţine. Vorba lui Gică Hagi, căruia ar trebui să-i pupăm tălpile îm fiecare zi pentru ceea ce face: cine munceşte lumea te vede. 

Aveţi ca target un nou public? Ce mesaj aveţi pentru tineri? Cum îi veţi atrage în faţa micilor ecrane? 

Merg mult prin ţară, vorbesc cu tinerii, am adaptat şi conţinutul emisiunii în acest sens, uitaţi-vă pe audienţe, să vedeţi cât face Starea naţiei pe publicul 18-49 de ani, seară de seară, şi cât fac pe acelaşi segment cei care se bat cu cărămida în piept că sparg audienţele, pe emisiunile de informaţii şi talk-show. E drept că tinerii ne urmăresc mai mult online, că mulţi nici nu ştiu să pornească un televizor, nu le trebuie, n-au ce face cu el. Publicul tânăr reprezintă principala mea preocupare de ceva timp, iar asta se vede inclusiv în audienţele de la TV. Avem copii buni noi, copii excelenţi, care vor face o ţară din rahatul ăsta pe care l-am făcut noi şi părinţii noştri şi bunicii noştri. Le prezint scuze acestor copii de fiecare dată când îi întâlnesc şi le spun că tot ceea ce fac e să îi sprijin cu tot ce ştiu pentru ca ei să reuşească ceea ce noi n-am putut. Sau nu ne-am priceput să facem. 

Aţi mărturisit recent în cadrul EC Talks că vă gândiţi în fiecare zi să renunţaţi la Starea Naţiei: „În fiecare zi am această îndoială, vă sfătuiesc să nu mai aveţi certitudini, puneţi-vă întrebări, căutaţi răspunsuri“. Ce vă motivează să continuaţi? Ce satisfacţii vă aduce, în prezent, acest show? 

Acolo am dat acest exemplu, discuţia era despre cât de important este să 

îţi pui întrebări în legătură cu opiniile şi credinţele pe care le ai, să cauţi mereu argumente împotriva lor. Aşa evoluezi, nu? Mă gândesc să renunţ în sensul că trăiesc permanent cu această îndoială, în legătură cu tot ceea ce fac. Şi am fost aproape să renunţ de mai multe ori, mai ales în momentele când nişte oameni mici, care nu-s decât nişte biete unelte proaste, se cred importanţi. E cazul cu ce ni s-a întâmplat la TVR, cu Doina Gradea. Dar n-am renunţat. Aş fi fost nefericit. Pentru mine, fericirea înseamnă sentimentul de utilitate. Şi simt - iar asta mi-o spun oamenii - că prin tot ceea ce facem noi, cei de la Starea naţiei, suntem utili. De aceea, cât timp voi avea acest sentiment nu voi renunţa. Şi voi continua învăţându-i pe alţii ce-am învăţat eu în aceşti peste 25 de ani de când muncesc pentru pasiunea asta. Ne vedem din 5 august, la Prima TV. 

TV



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite