INTERVIU Dan Negru: „Endemol vrea să cumpere formatul «Next Star»“

INTERVIU Dan Negru: „Endemol vrea să cumpere formatul «Next Star»“

Dan Negru este cel mai longeviv showman din zona de diverstisment FOTO Gabriela Arsenie/Antena 1

Dan Negru (43 de ani), prezentator de divertisment al postului Antena 1, a dezvăluit, în exclusivitate pentru „Adevărul“, că Endemol (n.r. - compania media care a creat formatul „Big Brother“) se află în negocieri pentru preluarea formatului românesc „Next Star“. Totodată, acesta s-a arătat încântat de calitatea de „trendsetter“, a amintit de pildele lui Valeriu Lazarov, a radiografiat piaţa media, amintind de planurile şi pasiunile sale.

Ştiri pe aceeaşi temă

Vineri seara. Sediul Intact. Ora 19:00. Interviu cu Dan Negru, dar fără Dan Negru. Moderatorul e prins în trafic şi prin intermediul PR-ului său îşi cere scuze pentru întârziere. După aproximativ o jumătate de oră apare şi Negru, o voce cunoscută spărgând liniştea holului. Bănăţeanul care apreciază punctualitatea tocmai şi-a încălcat propriul crez. „El e, bănuiesc?“, întreb, moment în care Negru îşi strecoară capul prin crăpătura uşii de sticlă şi spune evlavios: „Îmi cer scuze!“. Îmi strânge mâna şi se aşază pe un scaun căptuşit cu piele neagră, îşi potriveşte surâsul specific şi îşi mai trage un scaun drept scut, pe care îşi aşază mâinile.

Vorbim despre Facultatea de Jurnalism („Inutilă!“), despre traficul din Bucureşti şi despre cei 22 de ani ai mei, înainte de discuţia formală. Urmează un alt interviu pe care Dan Negru şi-l pune la colecţia ţinută în lăzile din pod. „Cândva, ai mei, cei mici o să se mire că tati dădea interviuri şi apăreau pe hârtie“, ţine el să arate.

Adevărul“: Noul sezon „Next Star“ începe pe 18 septembrie. Ce surprize mai pregăteşti?

Dan Negru: Ştii care e chestia? „Next Star“ e un produs 100% autohton pe piaţa media, inventat de noi. Suntem trei oameni care ne-am adunat şi l-am inventat.

După un format suedez, dacă nu mă înşel.

Nu are absolut nicio legătură! (n.r. - bate din palme) Fii atent, există un format suedez care se numeşte „Next Star“, dar acolo sunt nişte oameni care stau precum la „Big Brother“. N-are nicio, nicio, nicio legătură! Mai mult decât atât. Fii atent. Nu ştiu dacă e bine sau nu să dau ştirea, dar eu o zic. Să o infirme pe urmă Antena, dacă o infirmă. Antena 1 e în negocieri, din câte ştiu, destul de avansate, cu cea mai mare companie internaţională de televiziune din lume care se numeşte Endemol.

 

Regina divertismentului

 

Endemol este o companie cu sediul central în Olanda, fiind una dintre marile distribuitoare şi producătoare de conţinut de divertisment. Unul dintre fondatorii companiei este celebrul John de Mol. Printre cele mai cunoscute formate internaţionale create de Endemol se numără „Big Brother“, „Deal or No Deal“ sau „The Money Drop“.

A lui John de Mol.

Bravo! Ăştia sunt cei mai grei. Şi dacă îţi vine să crezi, Endemolul vrea să cumpere „Next Star“. E în negociere cu Antena 1 pentru chestia asta. Ar fi pentru prima dată în istoria televiziunii din România de după Revoluţie când un format românesc ar fi vândut la nivel mare. La nivel de Endemol. Ştii? E ca şi cum vinzi un film în marile săli de cinema de prin Hollywood. Şi în clipa asta, Antena 1 e în discuţii avansate cu Endemol pentru vânzarea „Next Star“. Mie mi se pare senzaţională chestia asta. Nu e nimic de ascuns, eu o spun, o ştiu.

Eu cred că piaţa de televiziune din România din clipa asta e asemenea pieţei de televiziune din 1990. E ca aborigenii ăia cărora le dai o oglindă şi zic „Mamă, ce mişto!“. Noi doar cumpărăm, nu inventăm să vindem. Noi suntem o piaţă de consum. Ăia scot ceva (n.r. - un nou format TV) în Franţa, dă la proştii de români că îl cumpără! Scot ceva în Olanda? Dă la tâmpitul de român care cumpără orice! Toate televiziunile din România cumpără, cumpără!

Dan Negru, alături de juriul emisiunii „Next Star“ FOTO Antena 1

Ar fi pentru prima dată în istoria televiziunii din România de după Revoluţie când un format românesc ar fi vândut la nivel mare

Dan Negru, realizator TV

Şi le epuizează foarte repede.

Ăla e un alt subiect. Dar cumpără foarte mult! Colegii tăi, degeaba fac Facultatea de Jurnalism. Ei degeaba au idei dacă nu le pot pune în practică în România. Ray Uno, la fel ca în toată lumea, are departamente speciale de oameni care „construiesc“ idei. BBC-ul construieşte idei. Cel mai bine vândut program al BBC e „Top Gear“. Aduce vreo patru milioane de lire pe an.

La noi nu există astfel de oameni?

Probabil există, dar nu există curaj de a le da putere. Eu cred că viitorul televiziunii româneşti, în general, e bazat pe ideea autohtonă. Să tot mănânci de la „McDonald’s-ul“ ideilor internaţionale nu o să mai funcţioneze mult. Nu mai cred în varianta asta, mereu se cumpără, mereu se cumpără. Ştii, eu am fost mereu împotriva curentului. Prin anii 2000, toată lumea mă hulea şi îmi spunea „Bă, Negru face cu (n.r. - Valentin) Lazarov numai formate internaţionale. Noi, românii de ce nu facem formate româneşti?“. Acum e viceversa. Toată lumea face formate internaţionale. Bă, dar Negru ăsta cu formatul românesc?

Faci cum îţi place ţie să zici, „faci un pas înapoi“?

Ştii cum e bine, Victor? Când unii urcă, tu să cobori, când alţii coboară, tu să urci. Să nu stai cu gaşca. Cel mai mult mă bucur că „Next Star“ e un format românesc, 100% inventat de noi, şi care are şanse. Pe piaţa media, ăsta poate să fie un mare boom. Inclusiv, după mintea mea, ideea de negociere cu Endemol, e un mare boom. Şi mi-l asum să-l zic. Mai ales că eu ştiu şi de partea de discuţii a Endemolului. Să vedem ce o fi.

Ce poţi să îţi doreşti mai mult decât să fi un trend setter? Brâncuşi avea o vorbă mişto: „Cu penele altuia te poţi împodobi, dar nu poţi zbura“

Dan Negru, realizator TV

Totuşi, „Next Star“ nu e singura emisiune cu şi despre copii. Kanal D a dat startul la „KIDSing“.

Da, dar a dat startul după ce a văzut succesul de la „Next Star“. Lucru care mă bucură mult. Adică, ce poţi să îţi doreşti mai mult decât să fi un trend setter (n.r. - cel care dă tonul). Pentru mine, asta e o chestie senzaţională. La începutul anilor 2000, când apăruseră primele asistente de televiziune, în show-urile mele de pe atunci, eram inamicul public numărul unu. Apăruse Mama Natură, la miezul nopţii, goală, dintr-un tort. Eram inamicul public numărul unu peste tot! Acum, oriunde te uiţi la televizor, vezi asistente. Cred că e bine uneori să deschizi drumuri. „Next Star“-ul e iar o deschidere de drum. Dar să ştii că prezenţa copiilor nu-ţi garantează şi simpatia publicului. După cum există emisiuni cu bucătari, unele merg, altele nu. Doar faptul că există un bucătar sau un copil acolo, nu înseamnă că lumea o să se uite. Emisiunea trebuie să fie şi într-un fel făcută. Brâncuşi avea o vorbă mişto: „Cu penele altuia te poţi împodobi, dar nu poţi zbura“.

Aduceai aminte de asistentele TV. Tu ai fost, într-un fel sau altul, inventatorul lor. După toţi anii ăştia, eşti pregătit să accepţi o asistentă în show-urile tale? Ştiu că nu prea îţi plăcea ideea asta în trecut.

Ideea asta cu asistentele TV îmi aduce aminte de o discuţie în contradictoriu cu Valeriu Lazarov, la Madrid o aveam. El ne povestea nouă că trebuie să existe o domnişoară care să înlocuiască maşiniştii, oamenii care cărau decorurile. El spunea: „Decorurile nu pot să fie cărate de nişte bărbaţi îmbrăcaţi în nişte tricouri care arată urât. Trebuie să le înlocuim cu nişte fete frumoase“ (n.r. - îşi schimbă vocea). Fetele alea frumoase nu trebuie să aibă microfon. Era perioada acvariilor, dacă mai ţii minte, erau vedete legate la ochi care băgau mâna în acvarii. Valeriu îmi spunea, „Dan, tu chemi asistenta TV“. „Domnule Lazarov, asistenta e aia care îţi face injecţii“. În Spania aşa li se spunea, iar când a trebuit să o chem, „Să vină asistenta“, i-am luat vorba.

Şi aşa a început totul.

Habar nu am dacă aşa a început, dar Lazarov inventase noţiunea asta, de fete frumoase care să înlocuiască maşinişti care cară decorurile.

Matematica şi motorul televiziunii

Adesea, în interviuri, pui semnul egal între televiziune şi matematică. De ce?

Nu neapărat egal, dar matematica are nişte rigori. Şi televiziunea are rigorile ei. Nu cred că e OK să o faci haotic. Unele programe sunt făcute aşa, se vede cu ochiul liber. Cred că toate au o matematică. Şi literatura are o matematică a ei. Ai introducere, cuprins, încheiere. Toate funcţionează după o structură, toate au o arhitectură a lor. Detectezi uşor formatele de televiziune care nu au o arhitectură. Am avut şansa unor oameni care m-au învăţat tot felul de tertipuri. Îţi dezvălui un tertip, scurt, mic aşa. Niciodată nu e bine, într-un decor mare de televiziune, ca în primele secunde să spui lucruri importante care lovesc formatul. Pentru că publicul de-abia îşi obişnuieşte ochiul cu decorul, cu hainele pe care tu le ai şi nu e atent la informaţia pe care tu i-o dai. Asta e matematica. Mi se întâmplă să dau drumul la televizor şi să văd că se încalcă matematica asta. Şi a doua zi se dă vina pe cifre (n.r. - cifrele de audienţă).

Pildele lui Valeriu Lazarov

Îţi mai e teamă de audienţe, a doua zi după emisiune?

Da, evident că da. Da, categoric! E ca şi cum i-ai zice unui fotbalist că ratează în ziua meciului. Dar să ştii că ăsta e motorul televiziunii, e tot ce contează, în fond. E un reper. E adevărat că acum e o isterie a cifrelor de audienţă. Tot timpul, toată lumea vrea să fie sus. Acum, dacă dai drumul la televizor, ai impresia că toţi sunt sus. Toţi se laudă cu audienţele. Nu mai înţelegi nimic. Mama, draga de ea, se întreabă cine e ciuca bătăilor dacă toţi sunt numărul unu (n.r. - râde). E bulversant un pic. Îţi mai zic o poveste haioasă, tot cu Lazarov.

Făceam „Academia Vedetelor“ şi la un moment dat am început emisiunea lovind în Pro TV. Hă, hă, hă! Păi noi.. săptămâna trecută i-am distrus. Ce audienţe am făcut, i-am nimicit! Era anul 2000, 14 ani au trecut de atunci. Lazarov m-a lăsat să continui toată povestea şi, la un moment dat, a dat un stop, o pauză de filmare şi a venit la mine şi mi-a spus: „Dan, ai un machiaj îngrozitor de prost, cravata nu stă bine deloc şi gulerul e mereu ridicat, nu poţi să intri mereu atât de dezordonat într-o emisiune“. Eu eram tânar, păi cum să mi se întâmple asta, mi-am aranjat cravata. În timp ce eram la machiaj, Lazarov a venit şi mi-a zis „Ştii, poate nu e bine să te lauzi, lasă-i pe alţii să te laude cu audienţa. Nu o face tu, în propriile tale emisiuni. Nu lovi niciodată în colegii tăi de breaslă că poate odată o să fi coleg cu ei“. L-am ascultat. Dar să îţi spun o chestie. Cravata mea nu avea nimic, nici machiajul, nici gulerul. Dar, Lazarov ştia cum să mă ia. Dacă mi-ar fi zis din prima, „Băi, nu zice chestia aia“, eu eram un cocoş la 20 şi ceva de ani.. „Tu îmi zici mie ce să spun? “. A ştiut să mă speculeze, să mă ia de-o parte. Poveste frumoasă, de atunci am învăţat să o las pe Oana (n.r. - PR-ul lui) să vorbească despre audienţe. Important e să se simtă bine omul acasă.

Va mai exista, în România, un Valeriu Lazarov?

Categoric, da! Să ştii că, în ultima vreme, dacă te uiţi în zona de divertisment, piaţa de televiziune nu a mai născocit nimic.

Am văzut că ai scris pe Facebook.

Nu a mai născocit nimic. Piaţa de moderatori de talk-show a explodat în ultimii ani, dar pe piaţa de divertisment e pauză mare. E tot Răduleasca, e tot Brenciu, oriunde te uiţi, tot noi. Tot Negru, tot Teo.

În schimb, tu îl menţionai pe Pavel Bartoş. De ce tocmai el?

Mi se pare singurul new entry (n.r. - cel mai nou de pe piaţă) din ultimii ani.

Se mulează pe stilul tău de a face televiziune?

E un new entry care merită luat în seamă. Dar, în rest, piaţa de televiziune, nu a mai născocit nimic. Şi s-a chinuit, crede-mă, cu zeci de formate. Cu zeci de încercări de prezentatori. Dar nu au funcţionat. Habar nu am de ce.

Televiziunea şi normalitatea schimbărilor

Să ne mutăm atenţia şi spre altă problemă. Tu, ca jucător-senior al echipei Antena 1, cum priveşti schimbările din tabăra Pro TV?

E o normalitate în orice piaţă, Victor. Fii atent. E o normalitate în fotbal, unde se învârt bani mult mai mulţi decât în televiziune. Nici nu se compară. Dacă acolo e o normalitate, de ce nu ar fi şi la noi? E firesc să fie aşa. Ţie ţi se pare extrem de bizar că Figo a plecat de la Real la Barcelona?

Mie, ca spectator neutru, nu mi s-ar părea. Dar fanilor înfocaţi, poate că li s-ar părea.

Da, dar cu atât mai mult televiziunea nu are fani înfocaţi în comparaţie cu fotbalul. Acolo există pasiuni, tensiuni. Televiziunea nu are pasiunea asta. Televiziune are telespectatori pasivi care iubesc sau nu un program. Dar nu are fani înfocaţi. Adică nu ea, ca breaslă. Şi mi se pare o normalitate. Cred că noi am ieşit, în toţi anii ăştia, din normalitate. Dacă mâine ar pleca Cristiano Ronaldo la Arsenal, eu, un mare fan Arsenal, aş zice: „Good!“. Nu aş zice, „A plecat Ronaldo!“. Pe piaţa de film, de cinema, noi nu ştim dacă Bruce Willis are contract cu MGM sau cu Warner Bros. Eu mă uit la film pentru că îmi place. Câţi a împuşcat? Pac, pac, pac! Bravo! Ce mă interesează pe mine cu cine are contract. E o normalitate în orice. Şi la voi e o normalitate (n.r. - în presa scrisă), să pleci de la „Adevărul“ la „Gândul“.

Dan Negru FOTO Marian Iliescu

Ai amintit-o şi pe Mihaela Rădulescu. Ea a semnat recent cu Pro TV şi va ocupa un loc la masa juriului „Românii au talent“. E demnă de scaunul ăla?

Mihaela Rădulescu e un bun om de televiziune. Am avut un proiect cu Mihaela, se numea „O seară de vis“. Toată lumea era îngrijorată, ăştia doi în aceeaşi teacă? Când începe unul dintre ei să vorbească nu se mai opreşte, oare o să mai fie vreo emisiune? (n.r. - surâde). Dar a fost ok, ne-am înţeles foarte bine. E ok.. (n.r. - bate cu pumnul în masă) sună bine!

Miza unui late-night show şi plăcerea prime-time-ului

Mai ai de gând să realizezi late-night show-ul pe care ţi-l propusesei?

Bă, la un moment dat, da, jur! După mintea ta, cel mai bun late-night pe care l-a avut România vreodată a fost „Chestiunea Zilei“, a lui Florin Călinescu. Perioada lui de vârf, de glorie, în care putea să ţină singur un show. Miza unui late-night, de-asta mi-e cel mai teamă, în America şi peste tot, nu depinde de invitatul pe care îl ai, ci de moderatorul pe care îl are staţia. Pentru că un moderator trebuie să ţină late-night-ul, indiferent de ce invitat are. Asta e forţa unui prezentator. Nu să te ajute invitatul sau formatul. Şi să ştii că pe late-night e o miză foarte mare. Mi-ar plăcea cândva să fac, mă gândesc mult la asta. Am vorbit de un late-night cu nişte colegi de-ai mei ultima dată alaltăieri. Mi-ar plăcea. Nu ştiu dacă e vremea deocamdată. Mă simt confortabil în prime-time. Încă îmi place prime-time-ul.

Eu unul nu am prins foarte mult din „Chestiunea zilei“, deşi îmi aduc aminte. Acum, de exemplu, mă uit la „Tonight Show“ cu Jimmy Fallon. Pe când aşa ceva şi la noi?

Da, mă! Da! Da.. (n.r. - bate din palme). Late-night-ul trebuie să se joace cu cultura generală a unui moderator. Cu spiritul lui, cu vârsta lui. Late-night-ul bun are o vârstă. Un showman de late-night are o anumită vârstă. Există un late-night foarte mişto, „Crónicas marcianas“, în Spania. Funcţionează de 20 de ani. Bine, la ei e şi un alt regim, se culcă noaptea la patru. Dar cred în ideea de late-night şi la un moment dat zona asta o să fie revigorată. Perioada aia de care aminteam, Călinescu venea cu giumbuşlucuri, Tucă cu exclusivităţi. Boom! Se întâmplau lucrurile zdravene. Habar nu am cum e acum, e o altă etapă.

Într-un interviu afirmai: „În breasla mea, aroganţa e măsura succesului“. Multă lume te crede un om înfumurat. Joci un rol sau aşa eşti tu?

N-am idee, e complicat să îţi zic, depinde de format. Nu joc neapărat un rol. Acum, dacă îţi imaginezi că ţip acasă, nu ţip. Nici aici nu ţip. „Bă, Negru ăla urlă, frate, când faci interviu cu el, urlă pe pustiu aşa“. În momentul în care ţi se aprinde becul roşu şi e un alt decor, e altă lume acolo, vrând nevrând, te transformi. Zona de înfumurare nu ştiu de unde să o iau. N-am o mare apăsare să încerc să o descurajez, s-o infirm.

„Poţi să faci cifre de audienţe, să fi numărul unu pe piaţă şi fără să îţi arăţi casa“

Asta e imaginea Dan Negru? Sau produsul Dan Negru?

N-am lucrat la chestia asta niciodată. Oana se pricepe să construiască imagini. Zău! Eu vin dintr-o generaţie, probabil şi Brenciu, Răduleasca şi Teo, în care nu se construia imaginea unui moderator de televiziune. Făceai emisiune de televiziune şi gata. N-avea nimeni grija ta, „Bă! Ce faci mă?!“. Făceai emisiuni şi gata! Ideea de PR, îmi amintesc şi când a apărut, prin 1999-2000. Era o ciudăţenie, nu înţelegeam noi prea bine. N-am nicio apăsare să o confirm, să o infirm, să zic că nu sunt arogant. OK. Sau nu sunt zgârcit. Da, cum vrei tu, mie îmi e egal. Uite-te la emisiunea mea, în rest mi-e egal ce crezi tu despre mine. Să-ţi placă show-ul pe care îl fac. Fie că sunt arogant, fie că sunt zgârcit.

Aşadar, în faţa camerei eşti efervescent, mucalit, dezinvolt. Dar cum e Dan Negru soţul şi tatăl?

Asta ai mei trebuie să o ştie. Soţia mea, cei mici ai mei. Să ştii că stau departe de zona asta. Soţia mea nu are nicio treabă cu lumea asta, se uită la „Doctor House“. Are stilul de consum de corporatist (n.r. - râde). Când nu are treabă, se uită şi ea la diverstisment cu mine, de ruşine. Dar tiptil pleacă din cameră şi le face pe ale ei. Nu mă omor să apar prin ziare cu familia. Să îţi zic ceva. Poţi să faci şi aşa, să faci cifre de audienţe, să fi numărul unu pe piaţă şi fără să îţi arăţi casa. Eu-s cea mai bună dovadă, crede-mă, de ani de zile.

N-am simţit nevoia să îmi pun faţa pe panouri. Cred că de tâmpit, probabil. Îmi asum şi rolul ăsta

Dan Negru, realizator TV

Când am venit în Bucureşti, la început de tot, un director mare mi-a spus, „Băi, Negrule, de-acum trebuie să socializezi cu vedetele. Gata, te duci la toate petrecerile mondene“. Mă, lasă-mă! Să îţi zic o chestie, n-am fost în viaţa mea la nicio petrecere mondenă. N-am fost! Dacă tu cauţi în tot Google-ul şi găseşti o poză cu mine la o petrecere mondenă îţi dau 50.. hai cinci euro! Nu m-am dus nici măcar la evenimentele la care primeam premii. Îi sunam pe organizatori şi le spuneam să nu îmi dea premiul că nu vin şi ei se fac de râs. „Să urce pe scenă Negru!“. Şi Negru ca prostul nu e acolo, mai bine daţi la altul care e în sală. Nu mă duceam, n-am mers niciodată. N-am apărut în nicio reclamă şi crede-mă că am primit oferte în toţi anii ăştia. De tâmpit ce sunt nu m-am băgat în niciuna.

Asta era următoarea mea întrebare. De ce nu ţi-ai asociat niciodată imaginea cu un produs comercial?

N-am simţit nevoia, niciodată, cu niciunul. Poţi să crezi sau nu. Şi acum am pe mail o ofertă pentru o reclamă în care să apar până în luna februarie. Îţi arăt şi suma. Nu e un secret, nu m-am băgat niciodată. Poate o să regret cândva. N-am simţit nevoia să îmi pun faţa pe panouri. Cred că de tâmpit, probabil. Îmi asum şi rolul ăsta.

Ştiu că tu colecţionezi ceasuri.

Da. Am vreo patru de două milioane de euro (n.r. - râde). Colecţionez ceasuri la modul de normalitate. Nu-ţi imagina, colecţia lui Dinu Patriciu nu e la mine acasă. Nu. Din pasiune colecţionez, e singura bijuterie a unui bărbat. Aveam perioade în care eram rocker şi ascultam Iron Maiden, aveam tot felul de chestii. Cu vârsta, asta e singura bijuterie. N-am o largheţe în a-mi cumpăra.

Ai o marcă preferată? Putin preferă Patek Philippe.

Putin preferă, dar are un ceas rusesc. Am stat pe Google şi am căutat ceasurile tuturor. Există un articol mişto în „Time“, apărut acum doi ani de zile, cu ceasurile tuturor conducătorilor. Interesant. Aici ţine de imagine. Îţi dai de personalitatea omului. Dmitry Medvedev are un ceas de 60 de dolari. Angela Merkel are un ceas de vreo 200 de dolari. La modul de discreţie, nu opulenţă. Bani publici!

Publicul românesc, un mare consumator de formate TV

Tu ai imprimat o anumită dinamică televiziunii din trecut şi din prezent, dar totuşi ţi-e frică de publicul din România, un mare consumator de formate.

Asta e clar, dar să îţi zic o chestie. Noi i-am învăţat aşa, greşeala anilor 2000-2005. Mă întorc la Lazarov. Eram într-o şedinţă când s-a schimbat un format care mergea foarte bine. E îngropată toată discuţia, aşa că pot să o zic. Era un format care mergea foarte bine şi s-a dorit schimbarea lui. Inexplicabil. Lazarov spunea: „O să vi se întoarcă vouă, celor din România, din breasla de televiziune, totul în cap. Că ardeţi formate, din sezon, în sezon“. Acum, încep să ni se întoarcă în cap nouă, ăstora din breaslă. În ţările normale pe zona asta, formatele nu se ard din două în două sezoane. Sunt formate care rezistă ani de zile. Am prezentat un show la Antenă care se numea „A minute to win it“, „Câştigi în 60 de secunde“ i se spunea aici. Când am luat formatul ne-am întâlnit cu un consultant. Formatul venea din America. Consultantul spune: „Premiera acestui show a avut loc în anul 1943“ (n.r. - pe un ton scăzut). Cât zici, bre? (n.r. - face o pauză lungă) Găseşti pe YouTube înregistrări din 1943! Rudimentar făcut, cum puteau ei, dar din 1943! Păi, noi nici radio nu aveam în 1943.

Eu cred în formate inventate pe piaţa locală. Cred că la asta se va întoarce lumea în anii viitori

Dan Negru, realizator TV

Ei sunt mai domoli în zona pieţei civilizate de telviziune. Au răbdare cu formatele, nu le aruncă la coş după un sezon-două. Publicul e mai indulgent. La noi, publicul vrea tot mai mult, noi l-am obişnuit aşa. La un moment dat nu ştii unde să mai urci. Pentru oamenii din televiziune e un şoc că formatul cu blonde (n.r. - „Te pui cu blondele“) funcţionează de opt ani. Toată lumea îşi face cruce, e cel mai longeviv quiz show din istoria televiziunii din România, din toate timpurile. Şi pentru mine e o mirare. Încercam, la un moment dat, să îl gestionez cu gaşca mea. Dacă urci mult, nu mai ai unde să urci. Şi lumea zice, „Hai, vreau altceva, sânge mai mult! Nu? Dă-mi telecomanda să schimb“ (n.r. - pocneşte degetele). La noi se rulează foarte repede.

Publicul e cauza, să înţeleg.

Publicul vrea mereu mai mult, tot mai mult. E mereu mai înfometat de nou. Vrea să se întâmple lucruri noi, mereu altceva. Dar noi l-am obişnuit aşa, n-are nicio vină, noi suntem vinovaţi. Dacă te duci în Austria şi te uiţi la show-uri de televiziune, te ia cu friguri, e o plictiseală. În Germania dacă te uiţi zici că nu e adevărat. Zău! În România e o dinamică foarte mare. Habar nu am unde o să se ajungă. Eu cred în formate inventate pe piaţa locală. Cred că la asta se va întoarce lumea în anii viitori.

Dan Negru FOTO Marian Iliescu

Sunt curios cum o să sune afirmaţia ta peste zece ani.

Să dea Dumnezeu ca peste zece ani să vedem prime-time-ul televiziunilor cu cinci formate româneşti, mari, cu puşti, cu jurnalişti care au terminat Facultatea de Jurnalim capabili să inventeze ceva. La noi nu sunt case de producţie care să inventeze formate. Eu întâlnesc o grămadă de puşti în facultăţi care îmi spun că au o idee. Ţineţi-o că nu ţi-o cumpără nimeni în România! Ia un bilet până în Olanda şi vinde-o acolo. Eu sper ca în zece ani să găsim puşti care acum au 20 de ani şi sunt în facultăţi, iar atunci o să aibă 30 de ani, care o să inventeze megaformate şi o să le vândă pe piaţa din România. Adaptate pe tot ce se întâmplă aici. Aberez acum, „Căutăm următorul Brâncuşi“, să facem un show de talente prin care să îl descoperim pe următorul Brâncuşi. Dar cred în varianta locală de televiziune.

Publicul vrea mereu mai mult, tot mai mult. E mereu mai înfometat de nou. Vrea să se întâmple lucruri noi, mereu altceva. Dar noi l-am obişnuit aşa, n-are nicio vină, noi suntem vinovaţi

Dan Negru, realizator TV

Dar tu, la 20 de ani, îţi imaginai că o să ajungi aici?

La 20 de ani deja făceam radio.

Andrei Voiculescu, inspiraţia ta.

N-ai auzit tu de el.

Am citit despre el. Pasiunea lui Andi Moisescu pentru radio tot de la el a pornit.

Pe bune? Nu ştiam asta. Şi am vorbit de câteva ori cu Andi. Voiculescu e unul dintre cei mai mari oameni de radio din România ever! Vine din perioada în care omul de radio făcea radio, nu punea nişte CD-uri. Radioul comercial de acum e cel pe CD-uri şi puţină vorbă între. Ăia ţineau un discurs la radio. Dacă eşti un bun om de radio, în mintea ascultărorului tu pui decorurile. Televiziunea îţi arată tot de-a gata. La radio trebuie să ai ascultători deştepţi. Fii atent, să îţi povestesc cu Andrei Voiculescu. Mergeam cu maşina odată, pe Calea 13 septembrie. L-am văzut pe Voiculescu şi m-am oprit. Cobora din maşină. M-am dat jos şi pe cuvânt că m-am pus în genunchi în faţa lui. Atunci l-am văzut prima şi ultima dată. Era şi el un pic şocat, să vină un nebun, să se pună în faţa ta şi să îţi zic că datorită ţie face televiziune acum. Atunci m-a invitat să îi văd colecţia de muzică. Am avut o jenă în a-l suna. Dar e unul dintre cei mai mari oameni de radio din România. Îmi pare rău că nu apare niciunde. Vine din zona aia de radio cu Paul Grigoriu.

Dan Negru, în timpul unei emisiuni la TVR Timişoara

Tu, de fel, eşti o persoană credincioasă? Ştiu că înainte să intri în platou spui o rugăciune.

Da. Pe mine mă ajută. Religia e o chestie care ţine de fiecare în parte. Aşa simt eu. În fiecare an, am o taină pe care o schimb de la Mănăstirea Sfânta Parascheva. Pe 14 octombrie, în fiecare an sunt acolo. Le şi zic alor mei, când e zi de filmare, că nu sunt în Bucureşti, să nu mă pună în ziua aia. Dar nu e de vorbit prea mult, ştii? Religia trebuie să fie în sufletul omului. Bătând toba încalci chiar religia.

Ce muzică preferi?

Sunt pe zona asta de rock. De la Jethro Tull la Moody Blues la Sepultura. Iron Maiden, AC/DC. Într-o vreme îi urmăream pe AC/DC în concerte. Pe unde îi prindeam, îmi cheltuiam toţi banii să îi văd.

Groupie?

Da, da, da! Eram într-o vreme, pe la Budapesta, pe la Amsterdam. La Londra i-am prins odată. Ascult mult rock.

O carte preferată ai?

N-am o preferinţă anume. Cel mai interesant acum e că am redescoperit cărţile adolescenţei. Arată altfel Antoine de Saint-Exupéry dacă îl citeşti la 40 de ani. Am citit „Micul Prinţ“ pe la 14-15 ani. Eu chiar credeam că e un şarpe boa şi că nu e o pălărie, ştii? Oamenii mari zic că e o pălărie, copiii zic că e un şarpe boa care a înghiţit un elefant. Acum citesc Antonie Plămădeală, „Trei ore în Iad“, o carte senzaţională. Plămădeală a fost unul dintre marii teologi ai României. Ce prind la mână citesc. Sunt un cititor, vin dintr-o generaţie mai veche în care cartea conta. Cartea nu tabletă. Citeşte acum şi la 42 de ani „Micul Prinţ“. Îi descoperi altfel. Unele cărţi ale adolescenţei nu le mai descoperi aşa. Dar sunt unii altlfel. Mark Twain! Băi, zdrobitor, frate!

Dan Negru, cel mai longeviv prezentator din prime-time

Dan Negru şi-a început cariera în mass-media din România la Radio Timişoara, ca mai apoi conducerea TVR din acelaşi oraş să îi propună o colaborare. Înainte de a ajuns în televiziune a lucrat un an de zile în spitalul „Victor Babeş“, unde a ţinut contabilitatea. Odată ajuns la Bucureşti, Negru semnează cu Antena 1 şi reuşeşte să devină cel mai longeviv showman din zona de diverstisment. Acesta face parte din „generaţia de aur“ a oamenilor de televiziune care au crescut sub îndrumarea producătorului român Valeriu Lazarov. Dan Negru este unul dintre puţinii prezentatori TV care au rămas tributari primei pasiuni, chiar şi dup 15 ani de carieră. De-a lungul timpului a prezentat show-uri precum „Academia vedetelor“, „Batem palma“, „Ziua judecăţii“, „Ciao Darwin“, „Secret talent“, „Te pui cu blondele“ şi „Plasa de stele“. De 14 ani prezintă show-ul din noaptea de Revelion, clasându-se mereu în fruntea audienţelor.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările