Poveşti despre Revoluţie, la History: „Au fost momente de teroare“

Poveşti despre Revoluţie, la History: „Au fost momente de teroare“

Irina Margareta Nistor este una dintre vocile documentarului pregătit de History

History difuzează o mini-serie documentară prin care marchează 30 de ani de la Revoluţia postdecembristă. Producţia aduce în prim-plan mărturiile a şase participanţi la evenimentele din 1989, din oraşele Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov şi Iaşi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Miniseria produsă de History este alcătuită din şase poveşti video a câte 60 de secunde, care surprind trăirile şi experienţele din timpul revoluţiei ale celor şase protagonişti: Irina Margareta Nistor, Csilla Könczei, Oltin Dogaru, Mihai Dulea, Mircea Ionescu şi Nicu Grămesc. Clipurile vor fi difuzate atât pe canalele locale de social media, cât şi pe canalul History România.
 
Producţia reprezintă o modalitate de a îndrepta atenţia opiniei publice asupra celui mai important eveniment care a modificat structural istoria recentă a României. 
 
„Ideea acestor mini-episoade a venit în urma numeroaselor dezbateri despre adevărul evenimentelor din decembrie 1989. Se spune că a existat cu adevărat o revoluţie la Timişoara, dar că unii oameni de la conducere, împreună cu serviciile secrete ar fi folosit această oportunitate pentru a-l răsturna pe Ceauşescu prin agitarea populaţiei, dezinformare şi haos. Astfel, au manipulat armata să tragă în cetăţeni şi au pus arme în mâinile unor civili foarte speriaţi şi confuzi, creând astfel îndeajunsă vărsare de sânge pentru a justifica execuţia soţilor Ceauşescu. De aceea nimeni nu ştie cu adevărat întreaga poveste, iar cei care o cunosc o vor lua cu ei în mormânt. Tot ce putem face este să punem povestirile cap la cap şi să analizăm situaţia din cât mai multe unghiuri“, spune Ovidiu Grămesc, regizorul şi producătorul miniseriei realizate de History. 
 
Fiecare martor ocular vorbeşte despre ce s-a întâmplat în acele zile, dar mai ales despre cum au fost percepute evenimentele în cele mai mari oraşe din ţară, dintr-o perspectivă cât se poate de personală: 
 
„Povestea a început şi s-a terminat în zilele respective în televiziune. La Bucureşti probabil că a fost mai intens, dar asta nu ne-a făcut vreo clipă să uităm de Timişoara care ne-a dat curaj tot timpul. Au continuat atacurile, s-a tras […]. Era extrem de înspăimântător când traversai curtea televiziunii. M-au chemat de acasă, lucrăm deja în televiziune, ca să dublez desene animate“. (Irina Margareta Nistor, Bucureşti) 
 
 
 
„Până în 22 decembrie nici nu mi-a trecut prin gând să ies cu ea [camera video] în spaţiul public, în care era o atmosferă de teroare“. (Csilla Könczei, Cluj) 
 
„Armata era nepregătită, soldaţii erau neinstruiţi, de acest lucru s-a profitat, s-a creat haos, dovadă că nici până în ziua de astăzi nu ştim adevărul“. (Mihai Dulea, Iaşi) 
 
„N-am să pot uita niciodată momentul în care a fost anunţată la televiziune execuţia lui Ceauşescu. A fost un vuiet în tot cartierul, o explozie de emoţie care mi-a arătat cât de puternică a fost această dictatură“. (Mircea Ionescu, Braşov) 
 
„Au fost momente de teroare, momente de groază. Lucrurile au fost atât de bine ţinute ascunse, încât Radio Europa Liberă, care dădea informaţiile actuale la ora aceea, abia marţi seară la Jurnalul de Cinci a transmis primele veşti de la Revoluţia din Timişoara“. (Nicu Grămesc, Timişoara) 
 
„Am auzit celebrul vuiet, după care s-a oprit transmisia […]. Era haos, erau informaţii contradictorii, nici până în ziua de azi nu am aflat exact ce s-a întâmplat“. (Oltin Dogaru, Bucureşti). 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: