O hotărâre care cred pe mai departe că nu e deloc străină de lupta de guerillă dintre premierul Victor Ponta şi preşedintele-director general al TVR, Stelian Tănase. Şi nici de ostilitatea evidentă nutrită de acelaşi premier la adresa „bătrânei Doamne” din Calea Dorobanţi. Care şi în acest mod, până la urmă tragic, îşi confirmă unul dintre sloganuri, arătându-se a fi imaginea timpului nostru. Un timp în care un înalt demnitar, un politician, un grup sau un partid, indiferent de ce parte a spectrului politic s-ar situa, pot face ce vor, pot să ignore, să îşi bată joc, să asiste sau chiar să stimuleze dezastrul unui bun de mare valoare aparţinând Statutului român. Un timp ce se prelungeşte, din păcate, de 25 de ani încoace şi căruia nimeni şi nimic, nici măcar dinamicul DNA, nu dă semne că ar izbuti să îi pună capăt. Rezultatul acestei operaţiuni de mare amploare fiind transformarea în ruine a nenumărate obiective, vândute mai apoi pe nimic, destinaţia lor finală fiind unităţile de colectare a fierului vechi. 

Spre a sărbători plata şi a-şi aroga meritele acestei reuşite, dl. Stelian Tănase şi-a comandat o ediţie specială, comandă îndeplinită rapid de Direcţia Programe şi de Direcţia Ştiri din TVR. Fără doar şi poate, dacă nu ar fi fost plănuită cu acest gând secret, o asemenea emisiune ar fi fost cum nu se poate mai utilă. În fond, telespectatorii, cei care asigură şi ei, prin plata unei taxe lunare insignifiante ce trebuia demult modificată (iar nemodificarea ei este vina guvernului Ponta, dar şi a guvernelor precedente căci cuantumul ei a rămas neschimbat din 2003 încoace) au dreptul să fie informaţi cu ceea ce se întâmplă cu „prima televiziune din viaţa lor”. Chiar dacă respectiva televiziune nu mai este demult, din cauze multiple, şi în inima lor.

Totul ar fi mers perfect, totul s-ar fi desfăşurat conform planului, totul ar fi fost ca pe roate şi tămâierea dorită de dl. Tanase ar fi devenit realitate, dacă ediţia specială de joi nu ar fi avut drept moderator un ziarist adevărat aşa cum este Mihai Constantin. Care a izbutit să oprească, dacă nu în totalitate, cel puţin în bună parte vorbăria fără conţinut a d-lui Tănase, înclinaţia sa spre înşelătoare şuetă, dorinţa de deturnare a discuţiei de la ceea ce trebuie să fie miezul ei ca şi intenţia de face din cele 45 de minute un fel de altfel „Tănase şi Dinescu”. Aşa încât, odată emisiunea încheiată, telespectatorul să fie păcălit şi să creadă că dl. Tănase e un om bun, priceput şi simpatic, mustind de intenţii bune, om căruia i se opune toată lumea. Politicul, PSD-ul, premierul, Consiliul de Administraţie, Comitetul Director, salariaţii. Graţie profesionalismului lui Mihai Constantin care, din fericire, nu este Sorin Avram şi nici aprodul lui Stelian Tănase nu este, planul acestuia a eşuat măcar parţial. Lăsând loc unei serii de întrebări dintre care enumăr mai jos doar câteva:

1.Dl. Tănase a spus că plata rapidă a datoriei, fapt ce a dus la deblocarea conturilor, s-a făcut graţie mobilizării exemplare a domniei-sale şi a altor câtorva persoane din TVR. O mobilizare ce a permis transferul în conturile TVR şi apoi mai departe a unor sume de bani încasate de pe urma taxei tv. De ce nu este această mobilizare regulă generală pentru conducerea SRTV, altminteri consistent retribuită? Trebuie directorul SRTV tămâiat fiindcă şi-a îndeplinit obligaţiile din fişa postului?

2. Stelian Tănase a afirmat că la ora actuală numărul salariaţilor din TVR ar fi de aproximativ 2600, cam tot atâţia câţi au rămas după celebra „sortare” din vremea predecesorului său, Claudiu Săftoiu. Dacă este aşa, de ce cheltuielile cu drepturile băneşti nu au scăzut corespunzător? Erau aceşti colaboratori externi absolut necesari din moment ce mulţi dintre ei nu performează, nu fac rating, iar ceea ce fac ei putea fi făcut oricând, mult mai bine de angajaţii TVR?

3. Dl. Tănase a acuzat un lucru pe care îl ştim cu toţii- nepotismul din TVR. Onest ar fi fost ca acelaşi Stelian Tănase să dezvăluie şi câţi dintre colaboratorii externi actuali îi sunt prieteni sau apropiaţi şi dacă nu cumva tocmai pentru plata acestor amici ai domniei sale se consumă mult din banii rezervaţi colaborărilor. E foarte adevărat. Prin sistemul de delegare de semnătură pe care l-a impus în TVR dl. Tănase, multe dintre aceste contracte sunt semnate de directori şi de directoraşi care nu au făcut decât să execute ordinele şefului. Atâta doar că stratagema nu ţine şi nu păcăleşte pe nimeni.

4. De ce a încercat dl. Stelian Tănase să ascundă audienţa scăzută a postului public, a primului său canal, chiar şi în prime time? O situaţie recent dată publicităţii a arătat că TVR nu se mai numără printre primele zece televiziuni româneşti urmărite în respectivul interval orar de publicul urban. Nu e oare această catastrofă imputabilă politicii şi structurii de programe impuse chiar de Stelian Tănase?

5. Dl. Stelian Tănase a declarat că nu demisionează şi nici nu va demisiona din şefie pentru că nu vrea să lase TVR în braţele PSD. Crede oare dl. Tănase că am uitat cu toţii că exact aceleaşi braţe l-au plasat în scaunul pe care azi nu vrea să îl părăsească? E adevărat, iniţial dl Tănase a fost propunerea liberalilor şi a lui Crin Antonescu în vremea în care USL mai era o alianţă politică funcţională. Votul parlamentar s-a produs însă după ce USL s-a destrămat, în absenţa masivă a liberalilor în sala de plen. Vrând să dea iluzia că „USL trăieşte”, premierul Ponta, pe atunci lider de necontestat al PSD, le-a ordonat parlamentarilor partidului să îl valideze în funcţie exact pe cel care acum i-a devenit duşman de moarte. Sau unul dintre ei.

6. Dl. Stelian Tănase s-a arătat nemulţumit în cursul discuţiei cu Mihai Constantin de felul în care a fost redactată ştirea despre protestul din curtea TVR. Ştire care a intrat ciuntită în Telejurnalul de la ora 14 şi a fost eliminată din jurnalele de la ora 18 (TVR 2) şi 20. Autorul ei, Adelin Petrişor, susţine pe blogul personal că interdicţia ar fi urmat unui telefon al d-lui Stelian Tănase. Cât de des dă Stelian Tănase astfel de telefoane, cât de grosiere îi sunt ingerinţele în interes personal sau partinic în politica editorială a postului public, care e temeiul legal şi etic care îi îngăduie acest lucru?

7. Nu a înlocuit oare în ultimele luni dl. Tănase braţele PSD cu braţele PNL, mai exact ale aripii PDL din noul PNL? De unde şi tratamentul special de care se bucură nu doar PNL, ci şi UDMR din partea Direcţiei Ştiri, a doamnei Raluca Stroe-Brumariu personal, dar şi a conducerii canalului TVR 1.

8. Noua televiziune, construită undeva în câmp, la marginea Bucureştiului la care visează dl. Tănase, e expresia vocaţiei sale de constructor, a vocaţiei de reîntemeiere ca dat negativ al psihologiei poporului român sau e şansa dată unui tun imobiliar de mari dimensiuni, plan despre care se vorbea şi în 2013, în vremea directoratului lui Elwis Claudiu Săftoiu?

Fireşte, nu mă aştept ca dl. Tănase să răspundă vreodată acestor întrebări. În cel mai bun caz, apropiaţi ai domniei sale mă vor acuza iarăşi pe forumuri că sunt manipulat, că nutresc gânduri ascunse, că sigur mi s-a promis ceva de cineva. Ii asigur că nu e aşa şi că nu înseamnă că dacă lor li s-au făcut promisiuni şi că aceste promisiuni chiar au devenit realitate  bine remunerată, lucrurile ar sta aidoma în ceea ce mă priveşte. Şi că încercările lor de intimidare sunt sortite eşecului.