EXCLUSIV Actorul Kida Ramadan, din serialul „4 Blocks”: „Oricând este de jucat rolul unui gangster eu sunt acolo“
0
Kida Khord Ramadan este unul dintre cei mai cunoscuţi actori ai momentului în Germania, cu tot mai multe premii de interpretare la activ. Originile sale libaneze şi expresivitatea de care dă dovadă l-au propulsat în mai multe roluri în care dă viaţă unor personaje controversate, dar mereu cu origini orientale, de la turci la arabi.
Cel mai recent rol principal este Ali "Tony" Hamady din serialul "4 Blocks", care a avut premiera mondială la Berlinale şi care va avea premiera românească pe TNT, începând de luni, 8 mai, de la ora 22.55, cu difuzare săptămânală. În acest serial care deja a cunoscut succesul în mai multe ţări, Kida Ramadan (40 de ani) joacă rolul unui şef de clan mafiot arab, stabilit la Neukölln, un cartier mărginaş al capitalei Germaniei.
"Tony", împreună cu soţia sa, Kalila (Maryam Zaree), vrea să plece din cartier, părăsind astfel şi o afacere de droguri profitabilă. Cu toate acestea, atunci când cumnatul său, Latif (Massiv), este arestat într-un raid, el este forţat să îşi protejeze familia, nedorind să cedeze controlul fratelui său imprevizibil, Abbas (Veysel Gelin), care plănuia să devină următorul lider de clan. Revenirea lui Vince (Frederick Lau), un vechi prieten în care simte că poate avea încredere, aduce înapoi speranţa unui viitor în limitele legii, dar se pare că nu există nicio scăpare din spirala descendentă a criminalităţii.
Aflat la Bucureşti pentru lansarea serialului în România, Kida Ramadan a stat de vorbă cu reporterii Adevărul, într-un interviu exclusiv, despre clişee, islamizare şi eroi negativi pe care "n-ai cum să nu-i iubeşti".
Adevărul: Aveţi senzaţia că sunteţi folosit prea mult în genul acesta de roluri de "băiat rău" de origine arabă?
Kida Ramadan: Într-adevăr, am reuşit să mă impun oarecum pe scena din Germania şi da, este cunoscut faptul că oricând este de jucat rolul unui gangster eu sunt acolo şi le stau la dispoziţie. Dar în privinţa acestor roluri lucrurile sunt uşor relative, pentru că eu îmbogăţesc personajul cu mai multe faţete, pot să-l joc în mai multe feluri, ceea ce mă ajută foarte mult.
Aveţi un model în acest sens?
Da, Joe Pesci. El îi rupe-n bătaie pe oamenii ăia şi totuşi nu poţi să nu-l iubeşti.
Aveţi şi alte avantaje în faptul că sunteţi un actor căutat pentru asemenea roluri?
Da, faptul că pot să îmi schimb limba, că ştiu mai multe limbi străine. În acest fel şi personajul capătă un alt caracter, se transformă. De asemenea, dacă primesc un scenariu care nu mi se pare grozav, însă rolul pe care îl are personajul meu e bun îl accept. Pentru că din rolul meu pot scoate foarte multe. Pur şi simplu te ataşezi de un anumit rol. Însă de când am devenit consacrat am jucat şi alte roluri, dar nu mai am nicio problemă să joc asemenea roluri-clişeu, pentru că am învăţat să gestionez clişeul, ba chiar să îl contracarez, să lupt împotriva lui, ceea ce îmi place foarte mult.
În serial aveţi rolul unui mafiot, care este totuşi un familist convins, tatăl unei fetiţe micuţe. Sunteţi părinte şi mă întreb cum credeţi că se îmbină „statutul” de gangster cu cel de tătic simpatic?
Fetiţa din film este chiar fiica mea, joc alături de ea. În privinţa tatălui familist mă regăsesc 100% în personajul pe care îl joc. În privinţa infractorului din film… desigur, eu nu sunt un infractor, dar cunosc mulţi infractori, am crescut cu infractori, cunosc şi membri ai unor bande, ai unor clanuri, însă trebuie să ne punem mereu întrebarea „cum apare fenomenul acesta al criminalităţii, de ce ajung oamenii să fie infractori?”. Unul dintre motive, de exemplu, este că la fiecare trei luni trebuie să te duci la autorităţi şi să-ţi reînnoieşti permisul de şedere, că n-ai voie să munceşti altfel. În anii ’60-’70 au venit toţi aceşti emigranţi arabi, turci, dar fiecare au fost trimişi în câte un cartier: arabii în Neukölln, turcii în Kreuzberg, ceilalţi în alte părţi. Şi în felul acesta s-a făcut o ghetoizare a lor, ceea ce nu poate să ajute, pentru că nu ai cum să cunoşti tradiţiile germane, nu ai cum să transmiţi mai departe dacă tu eşti tot printre ai tăi şi doar cu ai tăi. Dacă într-o clasă sunt 18 copii arabi, cum să înveţe copiii ăia ceva dacă nu au nici un coleg german? În ultimii ani au avut loc mai multe schimbări, au venit mai mulţi nemţi din zona Stuttgartului în Neukölln, iar acum este un mix şi în sfârşit suntem mai amestecaţi.
Atmosfera din film este cea care se regăseşte în realitate în zonele respective? Adică clanuri mafiote, droguri, taxe de protecţie şi aşa mai departe?
Da, este autentic 100%, limba e aceeaşi, felul în care merg pe stradă, laboratoarele de droguri arată identic, modul în care îşi iubeşte fiica, modul în care respectăm femeile e acelaşi. Mai puţin locuinţa personajului meu, care a fost dorinţa designerului. Dar locuinţa fratelui meu din film exact aşa arată şi în realitate.
Ce părere aveţi despre fenomenul islamizării şi despre teama faţă de musulmani care se simte într-un fel sau altul. Există aşa ceva sau sunt doar exagerări mediatizate excesiv?
Sunt oameni care se plictisesc, care nu au un loc de muncă, nu au ce face şi pur şi simplu sunt invidioşi că sunt străini care au reuşit să realizeze ceva. Şi merg aşa, ca o turmă, în această idee. Cât despre tensiune... nu cred că se simte. Dacă aş întâlni un xenofob aş încerca să comunic cu el, într-un dialog autentic, să îl fac să îşi schimbe părerea dacă se poate.
Nu credeţi că acest serial ar putea contribui tocmai la accentuarea unui asemenea sentiment, a unei fobii faţă de musulmani?
Nu, pentru că este o ficţiune. Rambo omora 300 de oameni într-un film şi toată lumea striga "Rambo, Rambo!". Clanul Soprano la fel... Însă într-adevăr, s-ar putea ca germanii să aibă o problemă cu asta, însă ceea ce noi am făcut a fost să creăm o poveste, o ficţiune, cum ziceam. Nu este o realitate. Islamul nu este pezentat în termeni negativi aici: soţia mea nu mai poartă batic în film, este puternică, îşi spune părerea, e o forţă. Dar mulţi dintre ei nici nu ştiu că noi cunoaştem limba germană, cred că avem doar un magazin la colţul străzii, în care vindem fructe.
Actorul german Kida Ramadan, în timpul interviului acordat reporterului Adevărul
Kida Kodhr Ramadan s-a născut pe 8 octombrie 1976 în Beirut, Liban, fiind al cincilea copil al lui Mohamad Ramadan, un om de afaceri prosper. În timpul răzbioului civil de la mijlocul anilor '70, în urma căruia mai multe rude ale actorului au fost ucise, familia acestuia a decis să emigreze. "Am mers în primul loc în care am primit viză", avea să declare mai târziu Kida.
Chiar dacă la început era atras de lumea breakdance-ului şi a hip hop-ului, participând la spectacole stradale alături de câţiva tineri turci, Kida s-a orientat spre actorie în urma sfaturilor primite de la profesorul său, Neco Çelik. Şi-a început cariera în film în 2003. A jucat în numeroase pelicule de televiziune, dar şi în lungmetraje de ficţiune. Cel mai recent rol al său a fost "Tony", în serialul german "4 Blocks".
Filmările serialului au avut loc în Germania, în vara anului trecut şi au durat 50 de zile. „4 Blocks” este produs de TNT Serie şi Wiedemann &Berg Television, în regia lui Marvin Kren („Rammbock”, „Blood Glacier”, „Berlin One”), scris de Hanno Hackfort, Bob Konrad şi Richard Kropf; producătorii sunt Max Wiedemann, Quirin Berg, alături de Anke Greifeneder şi Hannes Heyelmann (producători executivi pentru TNT Serie), producător executiv fiind Karsten Rühle.
Filmat la Berlin, cu o distribuţie formată din actori deja consacraţi, dar şi cu nou-veniţi, „4 Blocks” este primul serial german spus din perspectiva unei bande arabe. Este o poveste brută şi autentică, un portret meticulos cercetat, dar fictiv al cartierului berlinez, a crimei organizate care alimentează acest oraş hedonist, un magnet pentru nonconformişti şi turişti. Din 8 mai, „4 Blocks” va putea fi urmărit în fiecare luni, de la 22:55, la TNT.
Se încarcă comentariile...
