Supraevaluând protecţia PNL, mai cu seamă a aripii PDL din interiorul respectivului partid, după ce a pus vizibil TVR în serviciul acestuia, subordonând dezbaterile, talk show-urile şi Direcţia Ştiri interesului formaţiunii conduse de Alina Gorghiu şi de Vasile Blaga, Stelian Tănase a crezut că îşi poate permite orice. Drept pentru care, încălcând grav dispoziţiile legale în vigoare ce îi interzic partizanatul politic, bătându-şi joc de Statutul jurnalistului din Serviciul public de televiziune, sfidând fără nici cea mai discretă urmă de bun- simţ Comisia de etică şi atenţionările acesteia referitoare la anterioarele sale manifestări jurnalistice la fel de aberante, descalificante şi complet iresponsabile, chiar fălindu-se cu această sfidare, Stelian Tănase a publicat, în vremea din urmă, pe blogul personal, o suită de articole nu doar critice, ci de-a dreptul jignitoare la adresa PSD şi, mai cu seamă, la cea a prim-ministrului.

Nu pretind că multe dintre criticile jurnalistului Stelian Tănase la adresa lui Victor Ponta nu ar fi fost sau nu ar fi justificate. Nejustificate şi de-a dreptul scandaloase pentru condiţia de scriitor şi de profesor universitar a semnatarului lor sunt doar gravele greşeli de gramatică, de ortografie, de punctuaţie ce abundă în textele cu pricina. Greşeli care ar cam trebui să îl pună pe gânduri pe rectorul Universităţii din Bucureşti şi pe decanul Facultăţii la care predă respectivul domn. Spun numai că poziţia de PDG al TVR nu îi îngăduia defel d-lui Stelian Tănase să scrie şi să publice astfel de texte. Ba chiar să meargă încă şi mai departe şi să apeleze la serviciile amicului său, dl. Cornel Nistorescu, pe care a avut grijă să îl plătească bine din banii TVR pentru o seamă de prestaţii jurnalistice de gust îndoielnic, spre a-i republica articolele pe site-ul Cotidianul.

Or, a înghiţit ce a înghiţit Victor Ponta ofensele, a răbdat umilinţa de a nu putea să îl debarce, din cauza jocurilor Opoziţiei, pe dl. Tănase de la şefia TVR unde tot el l-a pus, până când a spus „gata, ajunge!”. Iar acest „gata, ajunge!” a fost pus în practică luni de ANAF. Carevasăzică, s-a jucat cât s-a jucat Stelian Tănase cu cu chibriturile şi cu focul, dar de ars se vor arde instituţia din Calea Dorobanţi, salariaţii acesteia şi telespectatori- mulţi, puţini- pe care îi mai are „Bătrâna Doamnă” a vizualului românesc.

ANAF îşi poate justifica oricând decizia prin situaţia financiară dezastruoasă în care se află SRTV. O situaţie la care s-a ajuns din cauza unui complex de factori ce s-au transformat în tot atâţia vinovaţi. Nu e deloc greu ca aceşti vinovaţi să fie identificaţi şi numiţi în gura mare. De la politicienii care, odată ajunşi la putere, au făcut orice spre a-şi subordona TVR şi a o transforma într o agenţie de propagandă pusă în fruntea propriilor interese până la Parlamentul care a ignorat toate semnalele referitoare la incapacitatea Legii 41/1994 de a mai ţine pasul cu realitatea. De la succesivele guverne anterioare până la guvernarea Victor Ponta care nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin Memorandumul  din vara anului 2012 până la TVR şi Consiliile sale de Administraţie care nici ele nu şi-au luat în serios obligaţiile. De la preşedinţii numiţi exclusiv pe criterii politice care, cu sprijinul şi complicitate CA-urilor, şi-au mărit ilegitim lefurile fără a face nimic concret pentru salvarea instituţiei până la directorii din TVR al căror unic scop a fost propria bunăstare.

Cum, se justifică, de pildă imensul salariu lunar de 4.700 de euro al d-lui Tănase? Care sunt performanţele sale manageriale? Care este temeiul legal al acestui salariu? Nu intră el în contradicţie cu prevederile Legii 41? Cât de moral a fost şi este Stelian Tănase încasând o astfel de leafă fabuloasă cunoscând şi trâmbiţând starea financiară precară a TVR?  Nu este oare vorba despre împletirea dorinţei de îmbogăţire prin nemuncă şi tertipuri la marginea legii ale actualului PDG cu poftele de aceeaşi natură ale unor ambuscaţi şi marginali recompensaţi de partide parlamentare pentru servicii felurite cu un loc în CA-ul SRTV? Cum a fost posibil ca, de la Tudor Giurgiu, PDG-ul în timpul mandatului căruia a început degringolada TVR, şi până la Alexandru Sassu, Alexandru Lăzescu, Claudiu Elwis Săftoiu şi Stelian Tănase nimeni să nu fie tras la răspundere pentru faptele sale? Nimeni să nu fie măcar convocat pentru a prezenta un decont? Cum se poate să ţi se încredinţeze conducerea unui mamut aşa cum e TVR fără să semnezi un contract de management?

Fireşte, toate aceste întrebări sunt acum fără rost. Le-am mai formulat în articolele mele de pe adevărul.ro, dar am vorbit precum Moise în pustiu. Nu m-am ales decât cu o tragere de urechi în direct şi la or oră de maximă audienţă făcută de aprodul d-lui Tănase, Sorin Avram, la ordinul lui Stelian Tănase, într-una dintre ediţiile emisiunii Vorbeşte liber. Un avorton publicistic girat bezmetic şi încăpăţânat chiar de Stelian Tănase.

Momentan, limpezi sunt doar câteva lucruri. Blocarea conturilor înseamnă iminenţa stării de colaps pentru SRTV care s-ar putea vedea în situaţia de a nu mai putea emite. Blocarea conturilor îi va afecta nu pe Stelian Tănase sau pe comilitonii lui din Consiliul de Administraţie care, dacă ar avea o minimă onoare, şi-ar prezenta chiar azi demisia. Ci pe salariaţii TVR batjocoriţi chiar de cei trimişi să îi conducă, jigniţi interesat, ba chiar la ordin de angajaţi ai unor televiziuni comerciale, uneori de telespectatori neinformaţi sau căzuţi pradă dezinformării dar şi incapacităţii de comunicare instituţională a chiar TVR.

 În turnul din Calea Dorobanţi nu e exclus să se instaureze curând bezna. Să fie întrebarea „cine stinge lumina” unica preocupare  a celor responsabili de soarta TVR şi de jalnicul său prezent?