Primii au dat dovadă fie de indiferenţă, dovadă fiind audienţele mici, minuscule, fie de ostilitate. O ostilitate mascată adesea de protecţia anonimatului asigurat de condiţiile tehnice extrem de permisive feluritelor comentarii suburbane încurajate de ediţiile on line ale ziarelor. Comentatorii fenomenului media le-au tratat, preponderent, în chip critic, rezervând un plus de acid acelor emisiuni ce i-au avut drept invitaţi pe ziarişti ai trustului Intact, proprietatea familiei lui Dan Voiculescu. E vorba despre Marius Tucă şi despre Mihai Gâdea.

Două tipuri de analiză

Am citit analize care au avut în vedere exclusiv calitatea emisiunilor, analize ale căror semnatari nu au ţinut cont de provenienţa invitaţilor, de înregimentarea lor, de speculaţiile mai mult sau mai puţin îndreptăţite legate de asaltul lui Felix asupra TVR, de cotropirea postului din Dorobanţi de cel din Băneasa, de presupusul interes al Varanului pentru terenul pe care încă fiinţează Televiziunea publică, o televiziune pe care nepriceperea lui Elwis Saftoiu, machiavelismul lui Cristian Zgabercea şi neprofesionalismul Irinei Radu o conduc spre moarte sigură.

Acest gen de analiză mi se pare cel cu adevărat onest şi, implicit, potrivit. Abordările de această factură au evidenţiat caracterul sentimentaloid, patetic leşinat, fals, fraudulos-poetic al discuţiei de tipul găsire-regăsire într-o adoraţie pentru un idol comun cu Marius Tucă ori structura nearticulată, de monologuri vidate de sens, monologuri paralele şi inegale ale neîmplinitei confruntări mimate cu Mihai Gâdea. Chiar dacă net superioară, în primul rând graţie calităţilor intelectuale ale lui Emil Hurezeanu, calităţi dincolo de orice îndoială, în pofida derutantelor lupinguri morale ale fostei vedete de la Europa liberă, nu s-ar putea spune că ciclul de Nocturne declarat dedicate stării presei din România şi-ar fi atins cumva scopul.

Un al doilea tip de analize a fost apăsat orientat politic. Au fost invocate interese ascunse, ordine de sus, inadecvarea, afrontul adus telespectatorilor TVR sau moralei ori deontologiei de prezenţa pe ecranele acesteia a mercenarilor voiculescieni, subordonarea politică tot mai pregnantă a postului public. Invitarea în spaţiul Nocturnelor a domnilor Gâdea şi Tucă a fost pusă în relaţie cu cea, încă şi mai nefericită, încă şi mai ratată, şi mai înjositoare din punct de vedere jurnalistic a Mogulului lor.

Acest tip de analize, mai corect spus de speculaţii, mi se pare lipsit de orice credibilitate. Comentariile cu pricina au fost, mai toate, semnate de gazetari care, odinioară, pe vremea când TVR era controlată de tandemul Alexandru Lăzescu-Rodica Culcer, şi total supusă PDL, guvernului lui Emil Boc şi, mai cu seamă, preşedintelui Traian Băsescu, erau veşnic prezenţi în emisiuni. De jurnalişti care, cu binecuvântarea vinovată a doamnei Culcer, au distrus orice urmă de credibilitate a pe acum defunctului canal TVR Info, au făcut din acesta o anexă a Biroului de presă al Cotroceniului, au primit sume de bani consistente pentru a aduce elogii şi omagii puterii şi pentru a compromite opoziţia. Aceşti campioni ai opiniei tarifate au izbutit doar să anuleze orice credibilitate nu numai a postului TVR Info, la al cărui deces mai nimeni, oricum nici un telespectator, nu a vărsat măcar o lacrimă, ci chiar a întregii Televiziuni publice. Faptul îngrijorător că astăzi majoritatea telespectatorilor nutreşte sentimente ostile la adresa SRTV li se datorează în mare măsură.

Dincolo de cazul concret al Nocturnelor şi de lipsa de onestitate cu care au fost comentate ele de emiţătorii celui de-al doilea tip de discurs, fals critic, semnalat mai sus, reală, acută mi se pare o singură problemă. Una de când Lumea şi Pământul, mai exact din 1956, de când există TVR, sau din noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, când aceasta s-a rebrenduit, pentru scurtă vreme, în Televiziunea română liberă. Şi anume că ea nu a fost niciodată cu adevărat liberă, niciodată autentic independentă, niciodată echidistantă. Că şi acum, când nu mai e demult lider de piaţă, când e tot mai însingurată, tot mai cenuşie, tot mai tristă, tot mai părăsită de telespectatori, când jurnaliştii săi sunt din ce în ce mai deznădăjduiţi şi tot mai îngrijoraţi cu privire la viitorul instituţiei şi la cel al lor personal, TVR e percepută de politicieni ca o redută ce trebuie capturată îndată după preluarea puterii. Ca un trofeu care nu serveşte la nimic, dar care trebuie obţinut. Ca un fel de semnătură finală pe actul de la BEC ce le consfinţeşte victoria în alegeri.

Beznă înainte de tăierea luminii

Voi crede cu adevărat în independenţa TVR atunci când, deşi e perceput ca un intelectual deloc favorabil USL, Horia-Roman Patapievici va avea, neagresat de nimeni, emisiune la postul public, când, spre a-i pune întrebări lui Crin Antonescu ori lui Victor Ponta jurnaliştii DEIS îi vor solicita drept parteneri pe Tia Şerbănescu sau pe Sorin Şerb, ba chiar şi pe Ioana Lupea, pe Andreea Pora sau pe Mircea Marian, când într-o confruntare cu ministrul uselist al Educaţiei îl voi vedea pe dl. Ştefan Vlaston, când Elwis Săftoiu şi Cristian Zgabercea vor fi trimişi la plimbare, iar în locul lor nu vor fi paraşutaţi alţi politruci, într-o ştafetă nevăzută a îngenunchierii.

Până atunci TVR rămâne pentru mine nu în ceaţă, ci în beznă. O beznă care s-a instalat în Calea Dorobanţi înainte chiar ca ENEL să taie lumina din studiouri din cauza facturilor neachitate.