Ce amintiri au vedetele despre „Dallas“

J. R. nu a fost singurul personaj îndrăgit de telespectatori. FOTO Getty

Fenomenul mondial „Dallas“ a consemnat un episod important din istoria televiziunii, reuşind să rămână în memoria colectivă şi, uneori, să schimbe mentalităţile şi vieţile telespectatorilor. Printre admiratori s-au numărat şi persoane publice pentru care serialul a avut o importanţă majoră.

Actriţa Ioana Blaj (foto) asociază serialul cu jocurile copilăriei. „Deşi eram micuţă, îmi amintesc că mă uitam la «Dallas» împreună cu părinţii mei. Era practic serialul care reunea familia. Cele mai vii amintiri sunt cele legate de celebrele cupluri J.R şi Sue Ellen şi, bineînţeles, de Bobby şi Pamela. În copilărie aveam un singur ţel: să am o casă ca în Dallas, spune ea. Aceasta îşi aminteşte că în perioada respectivă erau şi poezii care au rămas şi acum în folclorul urban: «One, Two, Three, Pamela vrea copii, Bobby nu o lasă, Fiindcă e prea frumoasă».

„În timp ce familia se uita la Dallas, mă furişam cu prietenii mei şi voiam să ne pupăm ca Bobby şi Pamela”, mai dezvăluie actriţa din „Marţi, după Crăciun“.

Dan Negru ridică serialul la rangul de fenomen social. „Nu te poţi numi om de televiziune dacă nu ai văzut «Dallas». Indiferent dacă eşti din Franta, Germania sau Uruguay este esenţial să fi văzut acest serial care a facut istorie. Eu am descoperit povestea Dallas-ului din spatele ecranului si am fost fascinant. Impactul pe care l-a avut acest serial, scenariul si întregul fenomen creat este studiat de ani buni în facultăţi de profil din Anglia, Franţa şi Statele Unite şi nu înţeleg de ce nu se întâmplă acest lucru şi în România. Sunt foarte curios să văd ce au făcut americanii în acest nou sezon difuzat de Antena 1“, explică Dan Negru. 

Prezentatoarea Observatorului la Antena 1, Anca Rusu, îşi aminteşte cu plăcere de atmosfera din serile în care era difuzat serialul. „Eram destul de mică atunci când «Dallas-ul» a cucerit România. Îmi amintesc că pur şi simplu străzile deveneau pustii. Toată lumea era în faţa televizorului, inclusiv părinţii mei şi un vecin enervant. Venea de fiecare dată să vadă serialul la televizorul color adus de tata din Italia. Îl uram pentru că îmi atrăgea mereu atenţia să fac linişte şi îl iubeam pentru că, lucrând la fabrica de îngheţată, nu uita să se revanşeze pentru experienţa Dallas color“, spune Anca Rusu.

One, Two, Three, Pamela vrea copii, Bobby nu o lasă, fiindcă e prea frumoasă...

Pentru Stela Popescu, „Dallas-ul“ era un eveniment în contratimp. „Îmi amintesc că de fiecare dată admiram ţinutele elegante pe care le purta Sue Ellen. Îmi plăcea mult atmosfera filmului şi cred că filmul este unul educativ, spune actriţa care nu a putut urmări serialul atât de des pe cât şi-ar fi dorit. „Mi-a fost destul de greu să urmăresc toate episoadele din film. Şi asta pentru că de obicei aveam programate spectacole fix când era difuzat serialul. Sunt extrem de curioasă ce noutăţi va aduce această serie nouă şi chiar îmi era dor de J.R şi Bobby“, conchide artista în vârstă de 77 de ani.

Impactul pe care l-a avut acest serial este studiat de ani buni în facultăţi de profil din Anglia, Franţa şi Statele Unite şi nu înţeleg de ce nu se întâmplă acest lucru şi în România. Dan Negru

Irina-Margareta Nistor analizează semnificaţiile producţiei. „Serialul a fost difuzat în întregime după Revoluţie, adică necenzurat. Îmi amintesc că am propus să colorăm diferit traducerea pasajelor care nu fuseseră iniţial permise românilor (prea multă abundenţă, maşini, băutură, fireşte whisky, obsesia românilor etc.), dar criptocomuniştii s-au speriat şi nu au fost de acord. Pentru România «Dallas» a reprezentat visul american care părea imposibil de transformat în realitate. După Revoluţie s-a construit un mini «Dallas» despre care s-a vorbit mult la televizor, iar, în rest, românii au încercat să imite o parte din obiceiurile de acolo: mersul la McDonald’s, ceaiul cu gheaţă, tablourile cu portretele capilor de familie…“, îşi aminteşte criticul de film.

„Toată lumea se uita la «Dallas», unii cu ironie, alţii cu pasiune. Kitsch-ul era evident pentru cunoscători, ca şi simplitatea conflictelor, ce-i drept general umane. Mi-a displăcut ideea că pot exista parveniţi de teapa lui J.R. şi în America, unde speram că e paradisul gentelmenilor din filmele anilor ’30-’40“ subliniază Irina-Margareta Nistor.