Era vorba despre un comunicat ce făcea cunoscut că duminică, 21 iulie, la ora 18, pe primul canal al TVR, se va difuza documentarul Grecia-Televiziunea publică în şomaj realizat de Cristina Ţilică. Un film despre dramatismul situaţiei cu care se confruntă 2700 de cetăţeni greci, angajaţi ai ERT (Eilini Radiophonia ke Tileorassi), Radioteleviziunea publică din acea ţară, care, pe neaşteptate şi în cel mai abuziv chip cu putinţă, s-au văzut concediaţi în urma unei decizii de nimic justificată a Guvernului, a prim-ministrului şi a ministrului Presei din Republica Elenă.

Hotărârea de închidere imediată a serviciului public grec de radio şi televiziune, un veritabil atentat la democraţie, nu e doar o problemă internă a Greciei, nu înseamnă numai încă o problemă socială gravă a unei ţări aflată într-o cumplită situaţie economică, ci şi un avertisment despre consecinţele asupra esenţei însăşi a vieţii democratice a crizei. Şi a felului aberant în care se încearcă a i se răspunde acesteia.

Am urmărit documentarul. Care, în prima lui jumătate, s-a dovedit cât se poate de profesionist lucrat. Cu un atent dozaj între informaţie şi comentariu, emoţionant cu măsură, fără căderi în patetism.

Am văzut pe ecran oameni demni, jurnalişti adevăraţi, care şi-au spus povestea fără excese de subiectivism, fără a a aluneca în autocompătimire, insistând în primul rând asupra situaţiei din instituţia pe care au servit-o pentru salarii nicidecum fabuloase, dorind să îi informeze cât mai corect cu putinţă pe telespectatorii din România asupra a ceea li s-a întâmplat lor, dar, îndeosebi, asupra ceea ce i s-a întâmplat ERT.

Grecia-Televiziunea publică din Grecia în şomaj avea, aşadar, toate premisele să fie o bună producţie a Televiziunii Române. O Televiziune care, după cum ştie o ţară întreagă, numai bine nu stă din punct de vedere financiar. Şi care, spre deosebire de ERT, nu deţine nicidecum avantajul de a se bucura de simpatia telespectatorilor, adică a principalilor săi nu doar beneficiari, ci şi finanţatori.

De deficitul de simpatie cu care se confruntă TVR  se fac vinovaţi în mică măsură angajaţii acestia. Vinovaţii nepedepsiţi se găsesc în rândul conducerilor succesive, numite politic ale TVR. Conduceri care prin acţiunile şi declaraţiile lor iresponsabile au alimentat antipatia în cauză. Performer absolut fiind actualul preşedinte-director general, Elwis Claudiu Săftoiu, care acum un an, în cel mai josnic chip cu putinţă, i-a calificat pe cei ce e trimis, din însărcinare şi cu binecuvântare uselistă, să-i conducă, lepre.

Dacă Grecia- Televiziunea publică din Grecia în şomaj nu a fost ceea ce trebuia să fie, dacă scopul documentarului a fost deturnat, dacă posibilul succes s-a metamorfozat într-un eşec lamentabil, aceasta i se datorează mai întâi cangrenei numite Elwis Săftoiu. Dar şi compromisului făcut de realizatoare care nu a învăţat nimic din curajul şi demnitatea colegilor ei greci. Care, spre a-i face pe plac celui ce i-a semnat ordinul de deplasare, l-a introdus în cel mai dezgustător şi fraudulos chip cu putinţă în documentar. Şi care odată intrat acolo, s-a lăfăit precum un arendaş, a profitat de timpul de emisie spre a-şi aduce sieşi ridicole omagii şi osanale, pentru a se prezenta pe sine drept salvator al Televiziunii Române, drept Mesia de la Focşani, un Mesia cu stagii ratate în serviciile secrete.

 În fapt, Elwis Săftoiu a recidivat. A mai minţit o dată cu cu neruşinare. A dezinformat. A vorbit despre o imaginară stabilizare a TVR. Despre revenirea ei la normalitate. Despre reintroducerea legalităţii în activitatea cotidiană a TVR.

Or, numai normal şi numai legal nu e ceea ceea ce se întâmplă acum în Televiziunea publică. O troică alcătuită din Elwis Săftoiu (preşedinte-director general), Cristian Zgabercea, producător general, şi Irina Radu, director de programe, au deturnat TVR de la rostul ei firesc, prin faptele lor nefăcând decât să se caşte hăul dintre telespectatori şi instituţia din Calea Dorobanţi.

Nu e deloc normal că cei trei impostori au otevizat TVR, făcând, în chip violent, loc unei subproducţii mustind de diletantism pe nume Vara pe val care nici măcar audienţă nu face. Slaba performanţă a respectivei emisiuni a dovedit că ceea ce Brecht numea plăcerile sărace cu care troica în cauză vrea să îşi intoxice telespectatorii, în contextul unei mai largi operaţiuni de descreierisire prin televiziune, operaţiune în care TVR a ajuns să fie pion principal, nu au căutare.

Cu toate acestea grupul Săftoiu-Zgabercea-Radu menţine în viaţă caraghioslâcul în cauză a cărui producere presupune costuri masive la care se adugă sacrificarea altor programe care au fost în chip fraudulos evacuate din grilă, sub pretextul că vara lumea se distrează. Ce poate fi mai relevant pentru neprofesionalismul troicii dar şi mai scandalos în ochii telespectatorilor cărora Săftoiu, Zgabercea şi Radu le-au prescris repaus de gândire şi de informaţie decât că, pentru pretinse emisiuni de divertisment, aşa cum sun Vara pe val şi Seara la revistă, au fost sacrificate ediţiile de weekend ale Orei de ştiri de pe TVR 2 sau dezbaterile social-politice de fiecare seară de pe TVR1?

Şi nu e nicidecum legal că în chiar aceste zile au loc în TVR simulacre de concursuri pentru ocuparea unor posturi de conducere, concursuri cu câştigători dinainte cunoscuţi. Aşa cum e chiar Cristian Zgabercea căruia cu binecuvântarea şi complicitatea unei părţi din CA i s-au întocmit nişte baremuri de concurs după măsurile proprii.

Interesant e că mai nimeni nu are cunoştinţă nici de studiile, nici de performanţele profesionale ale actualului şi viitorului producător general. I se cunosc doar problemele cu justiţia, insuficient clarificata poveste a tunului de 500.000 de dolari pe care respectivul l-ar fi dat odinioară chiar TVR-ului, operaţiunea de distrugere a instituţiilor de spectacol din Constanţa, doar condiţia de aprod al lui Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu. Plus comportamentul grobian de vechil, comportament concretizat prin urletele zilnice cu care “Cristi” îşi tratează subordonaţii pe care îi socoteşte sclavi pe plantaţia cu care s-a văzut împroprietărit de stăpânii lui politici.

Cu salvatori de talia lui Săftoiu, Zgabercea şi Irina Radu, cu neadevăruri puse în circulaţie de aceştia despre pretinsele lor succese, neadevăruri înghiţite din spirit de partid şi de alianţă de Comisiile de cultură din Parlamentul României, nu e deloc exclus ca foarte curând ecranul TVR să devină la rându-i negru şi ca Basapress să emită un comunicat că în programul TeleRadio Moldova figurează o emisiune intitulată România- Televiziunea publică în şomaj.